432 matches
-
pe mai multe planuri, filmul lui Porumboiu are meritul de a plasa o dramă pe care o putem recunoaște în datele viziunii sale la cineaștii Noului Val interesați de faptul cotidian într-un context care o extrapolează kafkian, în domeniul universalist al limbajului. Minimalismul mijloacelor întrebuințate devine maximalism la nivel semantic, cazul de conștiință repertoriat corect se amplifică "dialectic" pe final unde cuvintele devin instrumentul punitiv prin excelență cauționând modificarea ireversibilă a unui destin. Acest fapt sună cunoscut pentru zecile de
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
schițarea portretului convențional al unui autor contemporan. Numai că, prin asemenea încadrări exterioare, nu poți surprinde nimic din stofa omului pe care îl ai în vedere. De aceea, îmi vine să spun că Mircea Platon e o dovadă că dracului universalist îi e teamă de tămîia paradigmei naționale. Sau, mai precis, că Mircea Platon este un exemplu grăitor a ceea ce înseamnă neputința ideologiilor de a deforma oamenii. Firește, mă gîndesc la cea pe care am îndurat-o și o îndurăm încă
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
autentic. Este poate singura regulă de viață pe care am învățat-o și am urmat-o de la el". Cioran e surprins sub unghiul unei întîlniri nocturne, în vara anului 1937, cu care prilej gînditorul în devenire afișează cu superbie țelul universalist al activității sale: "Eram aproape singurii trecători pe stradă. Ne-am oprit în fața porților mari ale Fundației ca să schimbăm cîteva cuvinte. Cu verva lui acuzatoare. Cioran se plîngea că nu mai suportă Ťspațiul ăsta sufocantť și că de vrei să
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
a lucrurilor, a ființelor înseși, apoi a alcătuirilor antropologice ale existenței umane; se adaugă de multe ori potențarea acestor universuri cu aura stilistică și retorică. Cartea Mihaelei Mancaș este un reper de seamă, de la care se poate concepe o tratare universalistă a descrierii. Ca unul care a bătătorit potecile scriiturii franceze, cred că într-un tablou general aceasta poate aduce completări importante, sugerate adesea de doamna profesoară. Astfel, un loc important i-ar reveni lui Zola, cu a sa teorie și
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
al festivalului, după căderea cortinei, publicul fiind împărțit ca niciodată în entuziasm aprobator și huiduieli indignate. Într-adevăr, discutarea trecutului e binevenită, dar merită oare ambivalentul și complexul personaj Sachs să fie transformat în criminal? Și merită Goethe și Schiller, universaliști și antinaționaliști ca nimeni alții, să ilustreze forma cea mai rea a artei cu tendință? Dincolo de acest final sumbru, mult-disputata regie a Katharinei Wagner e însă, una peste alta, plină de umor, vie, inventivă, netrenând nici o clipă. Corul condus de
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
din Lisabona, printre care mai vechiul Museu de Arte Antiga, dar și nou înființatul Museu do Oriente. Exponatele orientale din aceste muzee, ca și din altele, între care unul dintre cele mai fastuoase este Muzeul Gulbenkian, încarnează tocmai această vocație universalistă, de sorginte medievală, a portughezilor. Ceea ce frapează în contactele directe din această țară - spre deosebire de alte țări occidentale - este ospitalitatea localnicilor și felul lor prietenos de a comunica cu străinii. Am regăsit acest plăcut fel de a fi în Irlanda și
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
loialitate la propriul grup, iar cel de-al doilea reprezintă simultan o raportare de loialitate la propriul grup, și o raportare negativă la cele diferite, comparabile. Distincția dintre naționalismul identitar și cel de segregare este concordantă cu cea dintre „naționalismul universalist” și „naționalismul particularist”: „Acest naționalism particularist se află în aceeași relație cu naționalismul universalist, ca egoismul cu individualismul - egoismul fiind urmărirea propriilor interese, fără a ține seama de interesele altora, iar individualismul fiind doctrina conform căreia este legitim să-ți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
loialitate la propriul grup, și o raportare negativă la cele diferite, comparabile. Distincția dintre naționalismul identitar și cel de segregare este concordantă cu cea dintre „naționalismul universalist” și „naționalismul particularist”: „Acest naționalism particularist se află în aceeași relație cu naționalismul universalist, ca egoismul cu individualismul - egoismul fiind urmărirea propriilor interese, fără a ține seama de interesele altora, iar individualismul fiind doctrina conform căreia este legitim să-ți urmărești propriile interese în aceleași condiții în care alții sunt liberi să și le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
nici chiar Tovarășii nu aveau o părere prea bună despre el. De aceea, poate, Îl și numeau Idiotul Partidului. Chiar dacă nu suna prea bine, Își spunea că e mai onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau când le vorbea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era obsedat de îmbogățire, Iuda și-ar fi ales (presupunând că el și-ar fi ales) cu siguranță altă meserie, nu pe cea de „apostol”. De asemenea, nu cred prea mult nici în explicația politic-naționalistă: decepționat de mesajul metafizic și universalist al unui Mesia care ezita în fața acțiunii directe, politice, apostolul zelot s-ar fi răzbunat trădându-L. O asemenea teză se întemeiază, dacă nu pe o contradicție, cel puțin pe o imprecizie: dacă Isus nu era un Mesia politic, atunci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
menirea de a echilibra viziunea pesimistă despre care vorbeam adineaori și de a conferi literaturii apocaliptice o „tensiune purgatorială” cu efect curativ la nivel psihologic (asemănător efectului catharctic produs de tragedia antică). În studiul său, Vielhauer insistă și asupra caracterului universalist: „Orizontul temporal al apocalipticii este incomparabil mai larg decât orizontul eshatologiei naționale șiudaice - n.n.ț, deoarece el se întinde la creație până la distrugerea lumii, iar sfera în care se desfășoară aceste evenimente nu se limitează la pământ, cu Palestina și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de funcționare în toate sferele sociale, inclusiv cele legate de familie. Ponderea nevoilor, structurarea consumului sunt reglate prin raporturi de tip cerere-ofertă. Astfel, instituțiile de producere a bunăstării sunt complementare pieței, iar rolul redistribuirii bunăstării este secundar. Principiile și practicile universaliste sunt considerate drept pârghii prin care se creează dependența. Important este ca oamenii să fie stimulați să facă eforturi directe pentru bunăstarea lor. Ajutoarele oferite sunt modeste, punctuale, menite să amelioreze o situație de criză. Pentru acordarea lor, se apelează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în cazul lui Alexandru, polemic în cazul gînditorului creștin -, amîndoi împărțeau lumea în două tabere distincte - cei buni și cei răi -, greci și barbari în cazul lui Alexandru, creștini și păgîni în cazul lui Augustin -, amîndoi au avut o viziune universalistă asupra istoriei - omenirea tinde spre formarea unui imperiu unic (Alexandru), spre răspîndirea unei singure biserici (Augustin) -, și amîndoi au visat la unirea Occidentului și Orientului într-o unică civilizație - politică (Alexandru) sau spirituală (Augustin). În fine, cîteva coincidențe biografice le-
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
a trecut de la himericul mai disparat din Nostalghia la ultima întruchipare a creativității sale, aceea testamentar expusă în Jertfa - ofrandă în absolut, peste categorii stilistice și peste însăși convenția constitutivă a filmului -, aluziile plastice tresărind acolo duceau spre marile visări universaliste, spre Piero della Francesca și Leonardo. In actul de a se înrădăcina din nou, cu gratitudine, în legănarea de peisaj, ferice vegheată de obcinele Bucovinei, compatriotul nostru a coincis cu orbitele unei traiectorii perene. Prin Constantin Flondor, situarea noastră sub
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
realism simbolic, sublimat prin referința la arhaicitatea etruscă indicată de regimul volumelor, sau condiția de coloană a personajului, ca și raportul dintre verticalitatea purtătorului de ofrandă și orizontala lupoaicei, care indică alt traseu interpretativ, enervant ca invocare a altui nivel universalist încă operant, cel al simbolicii creștine, generează alte reacții. Desigur, orice imagine autoritară, datorată unui artist cu incontestabilă autoritate, oferă creației artistice înseși invitații la parodie sau la referințe ce se înscriu în estetica postproducției, la fel de generoase în amploarea dialogului
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
League, ca și cum proiectul UE nu s-ar afla în pericol, ca și cum bazele economiei capitaliste n-ar fi în prag de reformulare. Dar inadecvarea despre care vorbește jurnalistul e departe de a fi atît de nouă. Etatizarea culturii, rigiditatea unei concepții universaliste despre cultură pornind de la presupozițiile post-1789 și schimbate prea puțin odată cu decolonizarea lumii a treia, ignorarea lumii noi asiatice și încăpățînarea de a rămîne pe pozițiile unui arbitru care face gesturi din tribună - pentru că pe teren arbitrează de fapt altcineva
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
a trădare. Temperamentul absolutist e tranșant, deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e un sarcastic cu apetențe de circumstanță. Cele două tabere au în spate o istorie lungă, mergînd pe două filiere: de o parte linia care pleacă din Platon, trece prin Descartes și ajunge la gînditorii idealiști, de cealaltă parte
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
l‘Europe pe care, de un deceniu și mai bine, le patronează, știu însă că acest apărător de ariergardă al „Europei națiunilor” într-o epocă sedusă de regionalisme, e un umanist european de sensibilitate francofilă, cu proiect național și viziune universalistă bine articulate... Chiar dacă nu-i împărtășesc toate judecățile despre calitatea detractorilor săi, îi împărtășesc fondul atitudinii cu privire la pozițiile lor surprinse, așa-zicînd, în flagrant. Cele spuse/scrise în convorbirile cu Andrei Grigor despre colegii de generație (și în particular despre critici
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
litera lor. Primului monograf al structuralismului, curentele Noii Critice franceze nu i se păreau, ca altor interpreți din epocă, nici ireductibile, nici inevitabile. Dimpotrivă. Originalitatea structuralismului e mereu amenințată, în micul studiu al lui Virgil Nemoianu, de perspectiva integratoare și universalistă a istoricului ideilor. „Ni se pare periculos să înțelegem structuralismul într-un mod îngust, de fapt el este o mișcare încă mai largă decât pare, împăcând în mod precar antagonisme poate ireductibile” e cea mai caracteristică afirmație a criticului. Structuralismul
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
Pornind de la romantismul de pe Rin și încheindu-se cu cel de-Al Doilea Război Mondial, înfățișează o Germanie sumbră și concentrată doar asupra problemei naționale, trecând cu vederea democrația de după nazism, dar și arta secolelor XVIII și XIX, îndeosebi influența universalistă a Weimarului clasic goethean, sau artiș tii cu deschidere internațională. De aici, numeroase dezbateri între istoricii de artă germani și francezi, alimentate și de percepția politică diferită asupra crizei economice europene. Decorul concertului aniversar de la Bayreuth trimite intenționat, dar subtil
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
o tânără generație căreia spiritul de elită și competitivitatea să îi ghideze evoluția viitoare. Globalizarea economică și culturală ne obligă zilnic la un efort educațional suplimentar. Numai universitățile pentru care excelența este o stare firească și care își asumă misiunea universalistă pot realiza cu succes acest efort. Rezultatul depinde de succesul universităților de a forma o gândire care respectă bogăția de tradiții și diversitatea de idei caracteristice lumii contemporane”, a spus președintele Băsescu în mesajul transmis Agerpres. El a arătat că
Cum pot deveni univeristățile poli de dezvoltare în viziunea lui Băsescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/35107_a_36432]
-
emoționa. Deși muzicalitatea lor e copleșitoare, ea nu devine un scop în sine, ci se nutrește dintr-o viziune de o caldă umanitate, animată de idealurile păcii, concordiei, frumuseții. O adevărată fiesta a sensibilității latine, căreia - într-un binevenit impuls universalist - i s-a alăturat incendiarul baterist israelian Noam David (iar la bis și camaradul său, Omri Mor). Spectacolul a avut și accente de „teatru instrumental”, incluzând instrumente tradiționale chiliene, nemaivăzute pe la noi, precum charango și trutruca. Cum se observă, organizatorii
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
sau este el un fenomen "implacabil", care sugerează crepusculul modernității ca epocă istorică? Cum poate fi soluționată dilema renunțării la unele dintre libertățile democratice, în scopul realizării unei strategii de securitate funcționale în noul context al amenințărilor neconvenționale? Este vocația universalistă a Islamului identică sau diferită de cea a oricărei alte religii? Și dacă da, care este atunci diferența specifică? Există o incompatibilitate fundamentală între valorile democrației și cele ale Islamului? Reprezintă atentatele de la New York falimentul modelelor ideologice care au încercat
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
manifeste și legi și n-aș lasă nici un cetățean să mai doarmă liniștit, pana cand neliniștea lui nu l-ar asimilă formei de viața socială în care trebuie să trăiască. Blazarea, îndoială și dezabuzarea sunt cancerul ființei noastre naționale... Aspirațiile universaliste sunt justificate doar atunci când ești o forță, dar un universalism ce rezultă dintr-o lipsa de axa interioară este mai mult decât o rușine. Deplâng în România lipsa de orgoliu, de marcă istorică și de valoare mesianica. și deplâng o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
toate să se întâmple cu voia lui Dumnezeu și cu nădejdea că vor fi spre mântuire!... În altă ordine de idei, referindu-ne puțin la rolul, rostul și statutul tânărului creștin ortodox în lumea de astăzi a Europei globalizante și universaliste, vom spune că Uniunea Europeană se prezintă pentru Ortodoxie ca un teren ce trebuie cercetat cu dorința de realizare a misiunii sfinte, ca fiind un spațiu de mărturie și de mărturisire a cuvântului și a modului ori a atitudinii de viață
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]