58 matches
-
un cioclu într-o secție de oncologie. Deubel, Korsch și Becker mă așteptau în birou. Deubel le explica mai tinerilor săi ofițeri tehnica subtilă a lovirii țigării: — Uite așa, zise el, când își pune țigara în gură, îi dai un upercut. Un maxilar deschis se fracturează foarte ușor. — Ce plăcut e să auzi că ancheta criminalistică ține pasul cu vremurile moderne, am zis în timp ce intram pe ușă. Bănuiesc că ai învățat asta la Freikorps, Deubel. Bărbatul zâmbi: — Mi-ați citit dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să le depășiți!... Nu știu dacă boxul sau felul meu de a trece peste greutăți... A trecut și a fost foarte greu... *** S-a lăsat o liniște, mult prea adâncă în care amintirile ies la suprafață și lovesc asemenea unui upercut, traversând ca un fulger ascendent întreaga ființă. Așa l-am simțit cufundându-se instantaneu într-o amintire tristă, mult prea profundă... Ne-a dezvăluit, ca-ntr-un oftat eliberator, trăiri dramatice din viața sa, pe care noi am decis să
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
prezentat la „magazinul” lui Nae, revărsându-și sânii pe tejgheaua de sticlă: --Bine, domnu Mărunțelu, se poate să ne persecuți? --Vai de mine, stimată doamnă, dar cu ce v-am persecutat? După acest schimb de amabilități s-a trecut la upercuturi și lovituri dure, cu zâmbetul pe buze. Nae, galant, a tot cedat până la patru sute, pe urmă, a luat o atitudine de catâr insensibil la tot arsenalul diplomatic al coniții Firuța, însoțit de ocheade subtile, avansuri insinuante și tot felul de
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
aventură, Pătrunsă de-ntuneric, n-am chef nici să înjur. M-am învățat cu răul, tovarăș chiar îmi este, Din clipele-i vasale, corolă și-a făcut. Sub draperia sorții, renunț și la proteste, De frica unui sigur și-amarnic upercut. Concluzia-i frivolă: ce mâzgă mă apasă! Pe umerii-mi de vată se-nghesuie poveri. De mâine-mi curăț trupul de veșteda carcasă A unei neputințe ce duce nicăieri! (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
oprită” și încep să mă interesez cum se poate vizita această carieră recunoscută internațional dar așa de puțin mediatizată în țară și străinătate printre români. Primele informații primite îmi sunt nefavorabile: „Este proprietate privată, nu se vizitează ca obiectiv turistic.” Upercut !! Amețit, dar nu renunț: „Sunt un ziarist din Canada, vă arat legitimația, vreau sa scriu un reportaj pentru românii de acolo.” Mă privește suspicios ca pe un individ suspect și-mi spune franc: „Mulți cu legitimații de-aște vin cu alte
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile rusești, ci eficienta clasă de respirație europeană, făuritoarea de drept a statului numit Regatul României. Un prim upercut în figura indigestă a comunismului remanent îl plasase, cu perspicacitate, singularul Constantinescu, chiar numai și cu barbișonul lui atît de antipatizat de pegra iliesciană, creînd, neașteptat, speranța că, iată, se poate, că fals infailibilul sistem de extracție moscovită poate fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
remanent îl plasase, cu perspicacitate, singularul Constantinescu, chiar numai și cu barbișonul lui atît de antipatizat de pegra iliesciană, creînd, neașteptat, speranța că, iată, se poate, că fals infailibilul sistem de extracție moscovită poate fi trimis la podea. Al doilea upercut și mai năucitor a venit din dreapta unui personaj, plecat culmea! din sistem, dar ca mai toți apostații de rasă, înverșunat în a-și face eficientă apostazia: zdrobirea ultimei redute dejist-ceaușist-iliesciene și instaurarea unei democrații fără urmă de colectivism anacronic. Cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deschise, dar de câte ori a reușit să se apropie, Walcott l-a lovit atât de rău Încât Îi apărură două pete roșii sub coaste. De fiecare dată când se apropie, Jack Îl blochează, apoi Își scoate o mână și Îi aplică upercuturi, dar când Walcott reușește să-și scoată brațele, Îl lucrează la corp pe Jack de se aude tocmai din stradă. Asta-i el, un tip care te lucrează. O țin tot așa vreo trei runde. Nu vorbesc. Se bat Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de lucruri care nu se văd. La un moment dat erau În colțul nostru și atunci l-am văzut pe Jack cum Îl ține pe Walcott, apoi Își eliberează dreapta, o Întoarce și apoi o aruncă-n sus, Într-un upercut, atingându-i nasul lui Walcott cu dosul mănușii. Walcott Începu să sângereze rău și Își sprijini nasul de umărul lui Jack, ca și cum ar fi vrut să-l mânjească și pe el puțin, și atunci Jack l-a lovit cumva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai grozavă aventură a vieții mele. Mike a lăsat capul în piept de parcă Jina l-ar fi pălit peste țeastă. De parcă persoanele pe care le-a iubit în trecut, felul în care le-a iubit ar fi fost un dublu upercut. Jina și-a închipuit ceea ce n-a auzit niciodată - vocea ridicată a lui Mike, vorbele de o sinceritate crudă. Era copleșită de temeri, temeri pe care nu le putea anula, și de dorințe. Nu-și mai imagina că putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nici nu îmi plac stelele de cinema. Iisuse, nici transparența actorilor. Și totuși, profesioniștii sunt rareori periculoși. Ceea ce vrei să vezi sunt actorii vieții adevărate - da, și actrițele. M-au apucat niște sughițuri urâte care semănau cu o serie de upercuturi trase în bărbie. Una din aceste lovituri mi-a blocat practic gâtul și a trebuit să mă întind pe jos, în spatele mesei, până când am reușit să-mi revin. Unghiul în care atârna firul veiozei de la bar m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu dreapta și stânga, niște lovituri rapide care îi zdrobiră fața lui Niles, dar nu-l mișcară din loc nici un centimetru. Polițiștii inamici se dispersară. Danny îi aplică adversarului un croșeu la stomac. Niles se feri și răspunse cu un upercut puternic, trântindu-l pe Danny de perete. Rămase acolo, țintă staționară, prefăcându-se că e terminat. Niles îi trânti una cu o dreaptă uriașă drept în partea de mijloc. Danny se feri chiar înainte de contact, iar pumnul lui Niles lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ore în șir. Doar de la un moment dat păream să fi intrat într-un spațiu fără nici o așezare pe zeci de kilometri. Vecina de pe bancheta de vis-à-vis, adormită cu capul pe spate, primește de la felinarele de pe traseu, ca pe un upercut, câte un punct alb în plinul bărbiei ei rotunde de copil. N-am mai fost la Mare din adolescență și nici nu-mi-am dat seama, în copilăria mea petrecută într-un oraș de munte, că mă atrăgea. Mă atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Bath și așa mai departe. —Ce număr era? a întrebat Hugo ținând pumnii strânși. —Dulcele meu, va trebui să verific. De fapt, cred că era șaptezeci și opt sau ceva la fel de incredibil de adormitor. Oricum, șaptezeci și ceva. Hugo a plasat un upercut în aer. Două din trei. —Tarquin? — Da, o, zeule? —Ce-ai zice să-ți vopsești ușa de la intrare în verde? S-a dovedit că Tarquin nu avea nimic împotrivă. Hugo a închis telefonul simțindu-se mai bine. Imediat însă telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
intestinal. Ei, uite că tu ai întrebat- o! Și cum a reacționat prietena ta? - Dânsa, ofuscată, mi-a expediat bareta ei dureroasă în burtă... Eu, îndatoritor, i-am răsucit panglica fermoarului la spate. Mă pregăteam s-o servesc și din upercutul meu la ficat, când zgomotul incriminat s-a auzit pentru a treia oară. De data aceasta, suficient de aproape pentru a-mi da perfect seama că zgomotul era emis chiar de lamentabilii optzeciști, deplasîndu-se păcănind către fotoliile lor de lectură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a adormi vigilența poliției helvete, noaptea întreagă, dame și preferans, la Cabaretul Voltaire? Cum îl chema, Doamne, pe ăsta? - Pe cine, stimată doamnă Patricia Stamatescu? - Pe ăsta, urâtul, țuguiatul și cu barbișon... Zi-mi un nume de lovitură din box! - Upercut?!... - Nu. Troțki!... Bravul comandant care, fără să facă o singură zi de instrucție militară, a turtit, ca pe o sferă de vată de zahăr, trupele intervenționiste și alb gardiste rusești. Un cineva!... Și cine, dacă nu Robin, în 1921, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după cum mi-am dat seama În cele din urmă, nu meritam să câștig. Nu reușisem să mă ridic la Înălțimea așteptărilor. „Îmi pare rău, nu ați obținut comanda” Cuvintele cumpărătorului de la celălalt capăt al firului m-au izbit ca un upercut al lui George Foreman. După patru luni de eforturi extraordinare din partea departamentului meu, comanda care ar fi avut un impact deosebit asupra profiturilor noastre a fost obținută de o altă companie. Cumpărătorul ne-a mulțumit pentru efort și a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nu-i dădu nicio atenție. Începu să meșterească la scaun, îi dădu mai jos speteaza și trecu destul de ușor în spate. Ea se înălță ca o pisică cu ghearele scoase într-un ultim efort de apărare. Bărbatul îi aplică un upercut scurt la ficat lansat cu repeziciune, violență și pricepere; se prăbuși fulgerată, moale ca o cârpă; căzuse inconștientă cu fața în sus; se uită la ea atent; respira greu iar picioarele îi erau contorsionate nefiresc sub banchetă; îi verifică expert
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de palmieri care ardeau ca niște torțe, răspândind în jur mingi de foc. N-o să reușim să-l predăm în seara asta. Ai gonit până aici ca să-i pui pe fugă? Ai crezut... Blanchard mi-a tras în glumă un upercut, pentru a-mi opri tirada. — Am fugit aici fiindcă știam că nu pot să fac naibii nimic ca să restabilesc ordinea și dacă mă mai învârteam mult pe-acolo, riscam să fiu ucis. Îți sună cunoscută placa asta? — Mda, am râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
central. Căutam greșeli în stilul lui de atac și-i evaluam reacțiile când partenerii lui de antrenament deveneau mai ofensivi. Am remarcat că în clinciuri își ținea coatele pe lângă trup, ca să evite loviturile la corp, lăsându-l descoperit pentru mici upercuturi neașteptate, care l-ar fi făcut să ridice garda și l-ar fi lăsat descoperit pentru croșeele expediate în coaste. Am mai remarcat că loviturile lui cele mai bune, contrele de dreapta, sunt întotdeauna telefonate, după doi pași la stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scurtă la figură. Croșeul lui Blanchard mi-a șters spinarea. A fost una din cele mai puternice lovituri ratate de un adversar pe care le-am simțit vreodată. Își ținea mâna dreaptă jos și am speculat momentul, administrându-i un upercut scurt. L-am atins din plin și, în timp ce Blanchard ridica garda, am continuat cu un un-doi în torace. Am făcut pasul înapoi, nelăsându-i timp să mă prindă în clinci sau să riposteze, dar tot am luat o stângă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o dreaptă în coaste și mi-a răspuns cu aceeași monedă. Schimbam lovituri cu ambele mâini, de la distanță mică. Neavând spațiu de manevră, loviturile nu aveau cine știe ce forță și Blanchard stătea cu bărbia înfiptă în claviculă: evident, învățase lecția după upercuturile mele. Păstram o distanță mică unul față de celălalt, schimbând lovituri scurte în brațe și umeri. Tot timpul am simțit forța superioară a lui Blanchard, dar n-am încercat deloc să-l țin la distanță, fiindcă voiam să-l fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și în timp ce-și pregătea lovitura, i-am bubuit în nas o contră cu dreapta. Lovitura l-a zdruncinat. Am continuat cu un croșeu de stânga la corp. Mâinile domnului Foc căzură neputincioase pe lângă corp. I-am expediat un upercut scurt. Gongul bătu exact în momentul în care se rezemă, năuc, în corzi. În timp ce mă deplasam spre colțul meu, publicul scanda „Buck-kee! Buck-kee! Buck-kee!“ Mi-am scuipat proteza și am tras adânc aer în piept. M-am uitat spre suporteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stânga-dreapta, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Issler țipa și bolborosea. Fritzie urlă: — Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei, negustor de târfe sifilitic ce ești! Simțeam că am mâncărici la tălpi. Issler țipă strident: — Nu... știu... nimic! Fritzie îi aplică un upercut în boașe. — Zi-mi ce știi! Te știu pe tine! De la Moravuri! Fritzie îi trase câțiva pumni după ceafă. — Zi-mi ce știi! Zi-mi ce ți-au spus fetele tale, negustor de târfe sifilitic! Issler vomită. Fritzie se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crede cu ușurință tot ce le vom spune despre albanezi. Nu am văzut niciodată o satiră atît de rampantă, nici măcar arabii n-ar fi reușit ceva așa de radical, de fundamentalist, nici măcar cu glaspapir, e atacată cu garda jos și upercut-uri de un sarcasm necruțător, aproape invizibil dublat de o amară ironie, toată societatea, sînt făcute knock-out unul cîte unul toate miturile americane: democrație, libertate, istorie, dreptul la opinie, la informare corectă, guvern, servicii secrete, președinte, consilieri, armată, credință, loialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]