8,137 matches
-
stat și m’am gândit dacă eu încap în vreuna din aceste categorii enumerate de tine. nici acum nu pot să mă hotărăsc.[ până mâine îmi va părea rău că am scris commentul asta și o să regret.] ori iubești,ori urăști prea mult femeile...cert este k trezești ceva în fiecare posesoare de vagin care citește post-ul asta...:X Foarte bun. Ai avut până acum încă un post ce m-a lăsat zile la rând cu gândul la el... A
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
drept...dar “poartă de multă vreme un război de uzură” nu e o exprimare ușor pleonastica? sorry de carcoteala... Eu totuși nu cred că 80% dintre români sînt rasiști. Niciunul dintre prietenii mei nu este. Nu cunosc pe nimeni să urască țiganii sau evreii sau alte etnii.
Insulta hacana by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82973_a_84298]
-
de-un zid al românului (cam că ăla din Berlin) și vedem ce iasă... Norocul consumatorilor cu părinți bogați (cocainizatii)... ei ajung la niște spa-uri unde până și nările arse le sunt mașate. Amarastenii heroinizati se înghesuie în paturile alea urâte de metal, poate poate le fuge gândul de la droguri. Că sistemul e deficitar(asta așa,really sugar-coated) și că nici măcar nu te lasă în pace,dacă tot nu te ajută,se stie.Multe de zis,mai nimic de făcut(din
Puscarie pentru poezie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82962_a_84287]
-
fruntași legionari (Sima, Iasinski și Papanace), așa cum a dat o decizie Curtea de Apel București acum trei săptămâni. N. Răducanu Excelent comentariul, DB. Negationistmul este caracterul acesta paradoxal care face ca rasismul să coincidă cu negarea crimei istorice; cei care urăsc “țiganii” și evreii (din păcate cunosc destui în propria mea familie) pe de o parte justifica crimele rasiale (i.e. “explică circumstanțele istorice ale crimelor”), iar pe de o parte le neagă sau le denunță precum exagerate. Nu se pot hotărî
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
am spus și eu la aflarea veștii. Foto: Mirelamiada Apoi mi-am amintit o vorbă care circulă prin redacții și prin lumea media pe vremea cînd Tudor Giurgiu tocmai fusese uns președinte la TVR. Tot felul de “spirite lucide” îi urau numai de bine, dar nu uitau să menționeze că îi va fi greu să-l depășească pe Valentin Nicolau, care fusese “totuși un bun manager”, adică crescuse profitul televiziunii de cîteva ori de la preluarea mandatului. “Totuși”, adică în ciuda scandalurile legate
Jos din cui de-acum, oglinda! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83055_a_84380]
-
mic, unic, ascuns după un nickname, naiv, tânjind după un lider, după cineva care să mă conducă. eu sunt mic și tu esti mare, eu sunt slab și tu esti tare, eu sunt prost și tu esti deștept, eu sunt urât și tu esti frumos, eu sunt tern și tu esti întreprinzător. dragoș, sunt cel mai mare fan al tău! pisa-te pe mine! scuze, p.s., s-ar putea să fie și berea la mijloc eee...eu l-am citit încă
Interviu pe Metropotam by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83048_a_84373]
-
Dragoș Bucurenci Sunt frumoșii nebuni care s-au plictisit să urască marile orașe, sunt cei care nu se mai simt relegați în contextul urban, sunt prima generație de țărani încălțați cu Converși chinezești cumpărați de la Europa, sunt tot mai mulți și se simt din ce in ce mai bine bine, mulțumesc de întrebare. Urbanii citesc
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
adevăratul căcat întâmplat, si anume show-ul făcut de Vadim. Dragoș, îmi pare rău pentru cele întâmplate, sper să nu pui prea mult la suflet. Într-adevăr, cel mai trist a fost faptul că oamenii au râs la invectivul Vadimului. urăsc televizorul din principiu, așa se face că despre emisiunea respectivă știu doar textul: jigodie ordinară, lichea securista... se ia el de bucurenci...? pe care il auzeam prin câțiva pereți de-ai casei, tatăl vorbind cu mama. doar acum am făcut
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
comentarii, inclusiv al meu, iar a 3-a... doar 6!), țin să te liniștesc: nu știu cît de scurtă îi va fi viața, dar acesta este ultimul meu comentariu pe acest blog. i hate blogs anyway. dar și mai mult urăsc stingistii de pretutindeni: cum aflu k unul dintre amicii mei turns a lefty, îl șterg de pe lista de amici. simplu și igienic. e drept, cum zice m, că e o nenorocire că intelighenția română e majoritar de dreapta (cu derapaje
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
salariu am, am trăit la fel și cu puțin, și cu mult. Cât privește onorurile, să fim serioși, pe mine, "naționalistul", m-au premiat mai degrabă străinii. În România mă bucur de onorul simpatiei simplilor cetățeni, "lumea bună" fie mă urăște, fie se teme de mine. Cred că ciudatul meu succes mediatic se datorează și faptului că nu mi l-am dorit neapărat și pot să trăiesc liniștit fără el, începând din clipa asta. Altfel, întrebarea e foarte bine pusă, cu
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
incompatibile asupra țăranului român și a universului său moral. Ca și satul lui Rebreanu, acela din Moromeții este încă unul cu o involuție inteligibilă, chiar dacă tragică, locuit de oameni care păstrează o brumă de rațiune și demnitate. Țăranii lui Stancu urăsc pămîntul și culeg via cu botnițe la gură. Aparțin unei umanități primare și întunecate, devastată de stihiile unei istorii care nu pare să mai aibă nici un înțeles. Preda se întreba retoric, comentînd Desculț, unde a putut vedea conjudețeanul său lumea
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
putin, pretind și azi că D.D. e un mare om de presă, pe care, de altfel, tot ei l-au creat), Băsescu (auzi vorba, că doar la OTV ar mai avea acces opoziția), Radu F. Alexandru (că orice liberal, el urăște cenzură și îi iubește victimele), Eugen Nicolaescu (dar părerea lui chiar nu merită comentată). În tot balamucul, a trecut aproape neluat în seamă un detaliu important. Și anume o propoziție din finalul Comunicatului CNA care solicită tuturor posturilor t.v.
De la 20% la 33% by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14783_a_16108]
-
Cătălin Constantin Ce mi-e drag nu mi-e urît. Formularea, în aparență tautologică, e extrasă dintr-un text de poezie populară și e aleasă de Lucia Terzea-Ofrim ca titlu al cărții sale de curînd apărută la Editura Paideia. La prima vedere subiectul nu pare tocmai agreabil: urîtul, între categorie
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
ascunde gesturi erotice, reflexe ale unor vechi rituri inițiatice. Lucrarea oferă la fiecare pas deschideri către noi subiecte de cercetare antropologică, acolo unde exista poate sentimentul că s-a spus totul. Lucia Terzea-Ofrim, Ce mi-e drag nu mi-e urît. O antropologie a emoției, cuvînt înainte de acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, Ed. Paideia, București, 2002, 188 p., 60 000 de lei.
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
o lume prea aproape de personaj pentru ca acesta să-i poată sesiza absurdul. Titlul nu e întîmplător și nici doar ironic: "Aveam de luat două hotărîri fundamentale. Eram mîndru că ajunsesem aici, la vîrsta de a hotărî. Eram mîndru și mă uram. Mă uram fiindcă nu mă puteam decide. Știam prea bine că aceste hotărîri sînt cele mai importante, le vedeam foarte limpede - mari, grele , perfect conturate, ca două pietre enorme la o răscruce - le pipăiam zilnic, mă rezemam de ele ca să
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
prea aproape de personaj pentru ca acesta să-i poată sesiza absurdul. Titlul nu e întîmplător și nici doar ironic: "Aveam de luat două hotărîri fundamentale. Eram mîndru că ajunsesem aici, la vîrsta de a hotărî. Eram mîndru și mă uram. Mă uram fiindcă nu mă puteam decide. Știam prea bine că aceste hotărîri sînt cele mai importante, le vedeam foarte limpede - mari, grele , perfect conturate, ca două pietre enorme la o răscruce - le pipăiam zilnic, mă rezemam de ele ca să-mi trag
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
culturii române și de a se raporta liber la zeii acestei mitologii. Citită cu atenție, Ionescu în țara tatălui nu e nicidecum o pledoarie pentru corectul Eugen Ionescu. Marta Petreu nu e îndrăgostită de celebrul dramaturg, așa cum nici nu-l urăște pe marele sceptic. Din fărîme de jurnal, din texte publicistice, din fragmente de interviu și deseori cu ajutorul unei bine temperate psihanalize a textelor literare, autoarea ni-l prezintă pe Ionescu față în față cu România. Cu țara Gărzii de Fier
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
vizează doar tăcerea Papei; co-scenaristul chiar declară: "Papa este moștenitorul unei tradiții de antisemitism (...). Pentru aparatul Bisericii Catolice, anii '40 reprezintă continuarea secolului al XIX-lea. Hitler nu este un personaj plăcut, dar luptă împotriva lui Stalin, iar Biserica îi urăște în egală măsură pe comuniști și pe evrei..." Se pare că, de fapt, adevărul istoric e mai nuanțat decît această opinie tranșantă. Există volume de documente care atestă faptul că Biserica nu promova o tradiție de ură, cum susține scenaristul
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
gândul pe firul vieții acestei femei cu un destin atât de deosebit, la tulburătoarea, fascinantă și scurta ei viață! A fost o soție bună și o mamă iubitoare. Pe soțul ei nu l-a iubit, dar nici nu l-a urât sau detestat, ci l-a respectat și l-a prețuit ca om și ca intelectual. Fiicelor ei, Valeria și Virginia, le-a dat o educație aleasă și le-a crescut cu dragoste, așa cum fusese crescută și ea de mama ei
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
însă e oarecum derutant și îi va irita probabil pe etnologii "serioși". Metoda ei pare să fie mai puțin o metodă și mai mult o stare, iar cei care vor să învețe ceva despre această știință vor fi dezamăgiți. Autoarea urăște cărțile de tipul "cutare disciplină pe înțelesul oricui" și crede că acestea creează semidocți, printr-un fel de "turism cognitiv" în care se angajează medici și arhitecți în goană după cultură generală. în consecință, alege să le vorbească "studenților deștepți
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
e urîtă, imbecilă, primitivă și mizeră. După știința mea, în afară de M. Ralea, dintre cei vechi, doar Șt. Cazimir (în Caragiale față cu kitschul) a combătut ideea că scriitorul ar fi cam excesiv. Caragiale e un satiric fără violență. Nu-și urăște personajele (el a spus-o!), ci doar le ridiculizează. Iar obiectul principal al deriziunii e deobicei felul cum vorbesc, majoritatea păcatelor fiind veniale. Dar oare ele vorbesc mai rău decît oamenii cultivați? Nu cumva simpla așternere în scris a unor
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
Șincai, în Învățătura firească spre surparea superstiției norodului, combate credința deșartă: "Credința deșartă nu e în sine așa primejdioasă, cât ura. Nu e primejdioasă pentru că acele nimicuri de fermecătorii și descântece n-au putere de a face rău, ci e urâtă pentru timpul acesta când domnește credința adevărată a lui Cristos și civilizațiunea, e spre rușinea mare acelui popor carele mai crede în așa minciuni, atunci când vrea să propășească și să intre în lumea cultă. Dar e primejdioasă vindecarea ce se
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
scrieți texte inspirate (din care să publicați măcar o parte în “România literară”), să fiți înconjurat în continuare de admiratori (și admiratoare) și să nu mai aveți ca interlocutori oameni de cauciuc, de genul lui Cosmin Gușă. Dumneavoastră ce-mi urați mie? - Să n-aveți parte de o amintire cu Cosmin Gușă.
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
care azi se uită chiorîș la copiii de la țară și la copiii orășenilor fără bani au făcut cariere pe origine sănătoasă, nu pe merite reale. Inși complexați, care au fost copiii lui nimeni la țară sau prin mahalalele orașelor, își urăsc originea și, avînd un subconștient murdar, vor să-i împiedice pe toți cei care ar putea dovedi că de la țară sau din familiile sărace de la oraș pot apărea și oameni de valoare, nu numai făcături politice, ca ei.
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
voluptatea de a capota, pe un drum care, oricum, nu duce nicăieri. Un final "deschis", cu un gust amar-disperat, înrudit cu finalul acelui episod din Decalogul lui Kieslowski, în care un om izbește cu pumnul în capota unei mașini, repetînd "Urăsc! Urăsc! Urăsc!"... Cinematograful românesc al ultimilor ani s-a bucurat de trei debuturi interesante: Cristi Puiu - Marfa și banii, Cristian Mungiu - Occident și, ultimul sosit, Radu Muntean - Furia. E prea devreme sau e momentul să vorbim despre un nou val
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]