135 matches
-
cea a lui Triton sau a lui Pluton. Această limită superioară este totuși de câteva ori mai mare decât presiunea maximă posibilă a dioxidului de carbon, ceea ce înseamnă că măsurătorile nu pun constrângeri asupra parametrilor atmosferei. Geometria neobișnuită a sistemului uranian face ca polii sateliților să primească mai multă energie solară decât regiunile ecuatoriale. Întrucât presiunea vaporilor de CO depinde foarte mult de temperatură, aceasta poate duce la acumularea de dioxid de carbon în regiunile de joasă latitude ale Titaniei, unde
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
lui Uranus o vreme după formarea sa fie a fost creat de un impact violet care i-a dat lui Uranus oblicitatea sa. Compoziția exactă a subnebuloasei nu se cunoaște, dar densitatea relativ mare a Titaniei și a altor sateliți uranian prin comparație cu sateliții lui Saturn arată că a fost relativ lipsit de apă. Cantități semnificative de azot și carbon ar fi putut fi prezente sub formă de monoxid de carbon și N în loc de amoniac și metan. Sateliții care s-
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
-n cer/ cu ogari de zăpadă și fum", se asociază "Capricornului cu copita de ger", "Taurul cu șapte stele-n frunte" se ascunde în "cirezi de argint", "urmele labelor de Leu" sunt căutate tot "printre luceferi de argint", o viziune uraniana apare geometrizata în figuri pure, imateriale, sub același semn al ascezei glaciale a contemplației: "Insular în cercuri albastre/ aureole de spațiu și timp/ între-nalt rotitele astre/ Nordul îl caut de-argint". Ieșirea din aceste zone limitate ale imaginarului are
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
de fotbal care se află la doi pași de casa noastră și unde am trăit primele clipe de "glorie sportivă" a fost sacrificat pe altarul urbanizării. Aș spune că Beiușul s-a "îngrășat" sau s-a "îngroșat" în anii febrei uraniene provocată de descoperirea metalului prețios la câțiva kilometri mai la sud, în apropiere de Stei, satul devenit apoi și el oraș. Dar înfățișarea orașului a fost pur și simplu masacrată în anii dictaturii comuniste când, pe terenul prăvăliilor modeste de pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
io-temporal, atent configurat În peisaje ce uimesc prin ineditul lor. Fie c? descrie o natur? de o frumuse?e magic? ale ??rei adânci rezonan?e mitice amintesc de spa?iul românesc arhaic, ori peisaje fantastice spa?îi siderale, cosmice, peisaje uraniene, selenare, subacvatice sau, dimpotriv?, situate În inima p?mântului unde fantezia creatorului nu pare s? aib? limite, fie c? Închipuie universul de odinioar? al vechilor ?i impun? toarelor cet??i, poetul ne uime?te prin inepuizabilul s? u „instinct creator
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ia măsuri de apărare, nu pune mîna pe ciomag să-i întîmpine pe vrăjmași, ci începe să lăcrimeze și să bocească, cerînd sfat și ajutor de la soră, de la mamă; deci de la ființe aparținînd, potrivit arhetipologiei, spiritului chtonian și feminin, nu uranian, viril. Nu avem dreptul să-i reproșăm eroului sumerian lipsa de curaj, „bărbăția” haiducească. El se afla într-o situație limită: știa că nici o forță (umană sau divină), nu se putea opune morții, lecție transmisă din veac în veac, în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de aceea ... vâslim printr-o lumină/ cu aripi/ înaintăm/ cu pași nesiguri/ spre Infernalia/ acolo unde/ veșnica tăcere/ a spațiilor nesfârșite/ înspăimântă 794. Și pentru că întotdeauna căutăm cheia de la poarta vidului, aceasta este în misterul poesiei. Fără nicio îndoială, caracterul uranian al adevărurilor profunde ce sălășluiește în vers și între cuvintele acestuia e cheia. Păzitorul porții o păstrează sub forma unei pene de pelican, uneori de vultur, alteori de porumbel și poartă numele gradului său, acela de poet. 21. Erravi sicut
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Aurul asociat cu cântarea caracterizează vibrația sonoră celestă, transformată în strălucire minerală, lumina omnipotentă a spiritului. În același sens, paradisul elen și mai ales dacic apar ca orgie de forme luminoase, care și pierd conturul, unificând regnurile, elementele, htonianul cu uranianul, palpitând de fiorul vieții terestre. În Grecia stelele sunt „ochii de-aur pe ceruri”, în Dacia norii oferă pământului „flori de aur”, stelele pot fi iarăși „ca de aur sfinte flori”, iar soarele „copil de aur al albastrei sfinte mari
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
frecvenței apariției elementelor vegetale În narațiunile investigate, am situat piperul Într-o primă subclasă. Piperului i se atribuie virtuți fecundante și purificatoare. El apare ca simbol falic și ca atribut al zeului cerului În mitul esențial indo-european al luptei eroului uranian cu un monstru htonian. Comentând basmele unde apare numele Pipăruș Petru, Simion Florea Marian arată că acest erou provine dintr-un fir de piper care a sărit jos de pe masă sau din alt loc, pe când nevasta mătura sau deretica prin
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
țărmului vestic al Pontului Euxin. Din înaltul cerului și adâncul apelor sau al pământului, aceste drumuri au început a fi vegheate de teribile zeități, sub a căror atotputernicie, omul a fost nevoit să-și înfrunte destinul în Univers. Divinități înfricoșătoare (uraniene, acvatice și telurice) au detronat-o pe Zeița Mamă a Lumii, punând stăpânire pe întreaga lume. Doar Prometeus a fost singurul care a avut milă de suferința omului, plătind scump pentru curajul său. c. Sub ascuțișul metalelor Odată cu trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
această opțiune din perspectiva istoriei religiilor, găsim noi justificări. Acceptând caracterul chtonian al Marii Zeițe, a cărei forță se manifestă prin puterea germinativă a pământului, nu putem să situăm aria de existență și manifestare a acolitului său decât la nivel uranian. Această presupunere pare a fi confirmată de caracteristicile zeilor tauromorfi prezenți în sistemele mitologice cunoscute . Ceea ce se venerează, în primul rând, la acești zei, soți ai Marii Zeițe, nu este caracterul lor ceresc, ci virtuțile lor fecundatoare. Sacralitatea lor derivă
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Mamă, esența lor celestă fiind valorizată în funcția ei genezică. Cerul este, înainte de toate, regiunea unde „mugește” tunetul, se adună norii și se hotărăște rodnicia ogoarelor (ELIADE 1992, 83). Asocierea tunetului, ca manifestare concretă a divinității, confirmând, încă o dată, caracterul uranian al acesteia, cu mugetul taurului, ne este sugerată, în spațiul de interes al lucrării noastre, de descoperirea la Hăbășești a unei protome zoomorfe care redă un cap de taur mugind (DUMITRESCU et alii 1954, 432 și pl. CXIII/3). Tot
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
și varietății "chaosului": Și răsfirați în spațiu îngerii duceau în poale / A luminilor adânce și blânde rugăciuni / Și întinzând în vânturi aripele regale / L-a lumii trepte-albastre le duc și le depun." (Povestea magului ...). El ar putea semna acele tablouri uraniene așa precum Goya își semna tablourile: "Am văzut cu ochii mei". În fond, după cum spune Marian Popa, contemplarea e "un act solitar". După Bernardin de Saint-Pierre (care distinge "vederea de pasăre" din vârful munților și "vederi ale omului" pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și pentru diversele obișnuințe cotidiene. Mai mult sau mai puțin, în monotonia vieții de toate zilele sau în exacerbarea efervescențelor festive se afișează forța amorală a unei naturi pe care am crezut că o suprimăm. Dominării unui animus suveran, spirit uranian ce surplombează lumea, tinde să-i urmeze o anima mult mai puțin sumbră, un principiu vital pe care îl avem în comun cu animalele. Este această vitalitate pe care o putem observa în diversele agitații ce punctează viața societăților noastre
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
alte clasificări ale simbolurilor: A.H. Krappe în lucrarea Geneza miturilor clasifică simbolurile astfel: simboruri cerești (cer, soare, lună, steleă și simboluri terestre (vulcani, ape); Mircea Eliade, în Tratatul de istorie a religiilor, consideră că există două categorii de simboluri: uraniene (ființe cerești, zei ai furtuniiă, simboluri ctoniene (pietre, pământ, femeieă, simbolurile spațiu și timp. Gilbert Durand clasifică simbolurile având la bază principiile propuse de către antropologia structurală, utilizând ”o metodă cu totul pragmatică și relativistă, bazată pe convergență, pentru a repera
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
confruntă cu aceeași realitate halucinantă și provocatoare alcătuită din adevăruri lunecoase, drapată cu pastișe miraculoase, populată cu zei imprevizibili, învăluită cu iluziile May³-ei. Avem știința atotcunoscătoare a lui Zeus, folosim tehnologiile lui Hefaistos, ne înălțăm icarieni până la Helios, străbatem spațiile uraniene, utilizăm energia smulsă de Prometeu zeilor atomici și nucleari, respirăm aerul înveninat cu noxe al Herei, ne nutrim cu speranțele lui Epimeteu și ne îngrozim de profețiile apocaliptice ale Casandrei. Iar Ananke ne decide încă soarta, după bunul ei plac
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
împlini destinul citit în stele. Este la schola virilitas, dar îl așteaptă schola senii și schola mortis. Calipso ar fi vrut să schimbe țesătura acestui destin: ar fi vrut să-l treacă, direct, „fără examene”, în schola aeterna, eludând „legislația” uraniană și atlantică. Atunci, alertat, intervine iarăși Hermes, mesagerul zeilor și tâlcuitorul înțelesurilor, și îi dă dreptate lui Ulise. Părăsind-o pe Calipso, a părăsit școala și științele pentru filosofie. Nu se întoarce acasă doar pentru a se răzbuna pe pețitori
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că anumite tradiții religioase erau pe punctul de a-și pierde semnificațiile dintâi. Se decelează acest proces chiar în triada Zeilor Mari, constituită de An, En-lil și En-ki. Cum o arată însuși numele său (an = cer), primul este un zeu uranian. Trebuia să fie zeul suveran, prin excelență, cel mai important al panteonului; dar An prezintă deja sindromul unui dens otiosus. Mai activi și mai actuali sunt En-lil, zeul atmosferei (numit și "Marele Munte") și En-ki, "Domnul Pământului", zeul "temeliilor", care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
divinitate primordială: Devii și Asurii Imnurile nu prezintă cea mai veche formă a religiei vedice. Dyaus, zeul indo-european al cerului, dispăruse deja din cult. Numele său a ajuns, în epoca Vedelor, să însemne "Cerul" sau "ziua". Vocabula indicând personificarea sacralității uraniene a sfârșit prin a desemna un fenomen natural. Este vorba de un proces destul de frecvent în evoluția zeilor celești: ei pălesc în fața altor zeități și devin dii oțioși. Doar în măsura în care este venerat ca Zeu Suveran, reușește un zeu celest să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
structura lui de zeu al atmosferei: Ombrios și Hyettios (Ploiosul), Urios (Cel care trimite vânturi prielnice), Astrapios (Cel care trăsnește), Bronton (Cel ce tună) etc. Dar Zeus este mai mult decât o personificare a cerului ca fenomen cosmic. Caracterul său uranian este confirmat prin suveranitatea sa și prin nenumăratele sale hierogamii cu diferite zeițe chtonicne. Totuși, exceptând numele și suveranitatea (cucerită, de altfel, prin lupte dure), Zeus nu seamănă cu vechii zei indo-europeni ai cerului, de pildă, Dyaus vedic. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Kant (tot în coloane paralele), ca și de reprezentările poetice imagini de interiorizare a cadrului etc.; construcții asociale ("structuri de texte reluate, anticipate ori redimensionate de la un text la altul sau chiar între texte de genuri diferite"), abordând chestiunea spațiului uranian, versus spațiul chtonian; pentru ca să încheie cu o sintetică perspectivă asupra limitelor receptării și interpretării Luceafărului, mai cu seamă în critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Întâmpină românul și prietenul său, calul. Calul mitologiei române nu e doar sfânt, dar și complex, complexitate care mă face să nu rezist tentației de a comenta, chiar dacă cu aspecte speculative. Anume, el are o dublă ipostază, chtoniană, pământească, respectiv uraniană, cerească. Primul, malefic, celălalt benefic; primul creat de Nefărtat, celălalt de Fărtat, adică de acele două forțe antagonice, similare chinezeștilor Yin și Yang, care au creat lumea. Este o confruntare fără Învinși și Învingători, adică veșnică; la fel ca acele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de orientare răsplătit prin imaginea răsăritului. Timpul imperfect indicativ deschide aici poarta către gesturile atemporale, ce au o continuitate în sacru. În plus față de proveniența estică, tânărul ce trece printr-o mutație ontologică preia de la soare mersul plutit pe calul uranian: „Pusei mâna, mâna-n zare/ Dincotro soare răsare,/ Nu știu soare-a răsărit-u/ Sau Gheorghiță frate-al nostru/ Pi-un cal negru alb de spume/ Singurel venea în zbor-u” (Smârdan - Galați). Perfectul simplu definește timpul martorului la hierofanie, obligat să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
forța benefică a astrului și dezvăluie deja atât drumul inițiatic în planul superior, cât și succesul incursiunii mitice. Imaginea soarelui răsărind constituie, după Gilbert Durand, „prin multitudinea supradeterminărilor, ale înălțării și ale luminii, ale razei și ale auriului, ipostaza puterilor uraniene prin excelență”. Analizând ansamblul mitic al eroilor solari, familiari păstorilor nomazi, Mircea Eliade consideră că structura lor nu se limitează la „manifestarea pură și simplă a unor fenomene solare (auroră, raze, lumină, asfințit etc.). Un erou solar prezintă întotdeauna, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în colinde: „D-un veștmânt prelung,/ Lung până-n pământ./ Scris îmi este, scris,/ Soarele și luna;/ În spatele lui,/ Soare cu căldura;/ În ambii umerei/ Doi luceferei;/ Jur-prejur de poale/ Cerul plin de stele,/ Toate văzdurele”. Enumerația aglutinantă compune un tablou uranian total. Repetiția verbului predicativ are menirea de a spulbera orice îndoială asupra celor ce urmează, contemplarea peisajului astral adus pe pământ și, mai mult, pe un pământean, fiind accentuată de sentimentul că sferele sacre au devenit accesibile prin puterea flăcăului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]