61 matches
-
BERLIN Munții lui Iancu - verdea cazemată: Un fel de nou Berlin cu porți de fag Unde se-nalță al Bihării steag Spre care a pornit Roșia-Armată; în raniți - dinamita concentrată: Când rusul dă-n Băița c-un toiag Din milenar uranic sarcofag Țâșnește apa morții-ntunecată. Și intră-n mină șerbii ce-au schimbat Brădia de secară-nmiresmată, Mălaiul cu bobuțul bulbucat, Pe leafa mare, dar cu boli umflată, De nici nu le mai este satul sat, De când Generalisimul li-e
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
la graniță nici vămuit Prin plecăciunile dâmbovițene, Pe drum de fier, pe căi aeriene Ajunse pînă-n Ștei Sovrom-Kwarțit. Cursa atomică-ascuțind unealtă Pe-un plai uitat, sărac, ascuns de lume Aduse roi de oameni laolaltă. Nălță-se pe grădina cu legume Uranic El Dorado și-a lui haltă- Letale, invizibile parfume... „ORICÂND DIN MUNȚI, EL POATE FACE VALE!” „Oricând din Munți, el poate face vale!” A fost expresia de la Băița: Spre-uraniu, rușii, nu cu mocănița Au penetrat să-l smulgă, cu cazmale
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
Pe alocuri, sub presiunea imensă a brevilocvenței, angoasa abia dacă mai poate fi stăpânită: „Plouă Deplin. Plouă Cu pești Zvârcolitori Spre Oglinzi Larg Deschise”. (Geneză) Are dreptate, ca întotdeauna, Psalmistul: El hombre es insondable, su corazón es un abismo. Puritatea uranică și sinistra lăcomie a țărânii se confruntă, nemilos, în chiar genunea interiorității: „Cățelul Pământului Mă latră Din ganguri Nocturne. Cineva Mă caută În văzduh, Mă caută În piatră. Drumul Mi-l luminează Amintiri, Cu deschisele Guri”. (Târg I). Nobilă carte
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
să surprindem misterele esențiale sau disimulat, sau deloc, sau cu mister", (Censura transcendentală, în "Trilogia cunoașterii", 1934), mistere ce pot fi luate ca adevăruri absolute, prin "iluminarea"de care vorbeam. Acesta este rolul suprem al scriitorului, care justifică paternitatea sa uranică prin slujirea fraților săi întru Gaia: Sunt inimă-n inima neamului meu/ Și-i cânt și iubirea și ura -/ Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu./ Voința ni-e una, că-i una mereu/ În toate ale noastre măsura
FENOMENUL HIPERIONIC LA G.COŞBUC ŞI BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371202_a_372531]
-
spre aspațialitate și atemporalitate, viețuirea - atât cât e cu putință, și pentru câtă clipă e cu putință - în beatitudine și nemărginire. Textul ce pecetluiește noua identitate a eului (artistic sau empiric) e memorabil : peste cea mai cotidiană orizontalitate - explozia extazului uranic : Ca desert - Cu avioane-n foi de viță Ni se servește Cerul ! - Ce poet ! Și ce poezie ! (Un cuvânt pentru traducători: Andrei Pogány, în germană. Marius Turcu, în franceză). *Semnul (și însemnul) acestei sinteze (orizontalitate - verticalitate) este Crucea. Reproduc un
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
Dostoievski spune ceva despre opțiunile prozei lui Dostoievski, unele date subiective au rezonanță în cărți, dovedește criticul. În Spațiul în literatură, nu sunt analizate „imaginațiile materiale” (Bachelard), ci semnificațiile elementelor spațiale în literatură, simbolismul geografiei literare. Cartea începe cu visul uranic al unui personaj din Cometa de romanticul Jean Paul și se încheie cu o scurtă interpretare a conceptului de „spațiu mioritic”. Autorii citați cel mai des sunt Dostoievski, Cervantes, Defoe, Cehov, Marin Preda, Kafka, Eminescu, Poe, Homer, într-o cronologie
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
din Cometa de romanticul Jean Paul și se încheie cu o scurtă interpretare a conceptului de „spațiu mioritic”. Autorii citați cel mai des sunt Dostoievski, Cervantes, Defoe, Cehov, Marin Preda, Kafka, Eminescu, Poe, Homer, într-o cronologie strict tematică. Visul uranic din Cometa cheamă, fatal, zborul cosmic din Magul călător în stele, cu alte vorbe: „spațiul deschis al unei colosale migrații siderale”. De aici până la călătoria spre „mume” a lui Faust și imaginea „falsului gol”, nu e, în ordinea imaginarului, o
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
inofensive prin poetizare; caducitatea, vicisitudinea vremelniciei sunt tot atâtea prilejuri de nostalgică mirare, dar și trepte către Țara Himerei, căci mirajul însuși devine mai prietenos în măsura în care suferă, omenește, de temporalitate: „Se face târziu în iluzii.” Apoi marile spații neptunice și uranice sunt aduse la dialog cu măruntul, insignifiantul, umilul, într-un spirit conciliator, oarecum arghezian. Erosul însuși este asumat arhetipal, ca principiu unificator, capabil să șteargă hotarul dintre moarte și zămislire, dintre zori și amurg, dintre mișcare și încremenire. D. este
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
o iluminare, printr-o epifanie care se naște ca rod al trăirii ardente. Este un proces general de orfizare, de identificare rilkeană a existenței și cântării. Într-un poem consacrat lui Mihai Eminescu, o Cătălină astrală trăiește într-o lume uranică și vorbește „în imagini”, ca o poetă ce răspunde la singurătatea cosmică a unui poet hyperionic și așteaptă o atingere „stelară” (Sybila). Chiar dacă o asemenea viziune eminesciană răsturnată are o nuanță de naivitate, ea reușește să susțină un dialog între
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
câteva aspecte ce îi vor caracteriza toate scrierile: aspirația spre sinteză și spre identificarea de afinități și filiații (în cazul de față, relații de continuitate cu lirica interbelică și familii de spirite - poeți ai realului, poeți ai „expresiei”, telurici sau uranici, ironici și alexandrini etc.), ca și înțelegerea criticii în simbioză fertilă cu istoria literară. Comentariul, de bun-simț, nu e lipsit de ezitări și de clișee didactice. Treptat, aceste scăderi își vor diminua ponderea, o dimensiune didactică persistând totuși, în ceea ce
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
cuptoare miniaturale, cu simboluri sacre sau cu elemente arhitectonice reprezentând simboluri ale sacralității. Existenta bucraniilor, descoperite îndeosebi în nivele de locuire eneolitică, poate conduce din nou la Paleoliticul superior, în a cărui artă găsim destul de bogat reprezentarea bovideului, ca element uranic al virilității, în raport direct cu elementul feminin. Ne referim mai întâi la reprezentările foarte explicite din grota La Magdelaine (Tarn), unde bizonul este redat în poziție de „atac”, în asociere cu cele două imagini feminine, în poziție sexuală, scenă
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
apreciază că brațele ridicate semnifică gesturi de implorare, poate chiar o invocare dinspre cer spre pământ, semnificând solicitarea ploii sau a altor favoruri cerești. Este evident faptul că însăși prezența orantei în arta neoeneolitică este considerată ca reprezentarea relației htonic uranic, dar poate și a unei relații speciale, uranic uranic, dacă vom considera modelarea orantei ca divinitate, nu simplă preoteasă, după modelele religiilor antice, îndeosebi din Orientul Apropiat și Mijlociu, sau cum ar putea sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
poate chiar o invocare dinspre cer spre pământ, semnificând solicitarea ploii sau a altor favoruri cerești. Este evident faptul că însăși prezența orantei în arta neoeneolitică este considerată ca reprezentarea relației htonic uranic, dar poate și a unei relații speciale, uranic uranic, dacă vom considera modelarea orantei ca divinitate, nu simplă preoteasă, după modelele religiilor antice, îndeosebi din Orientul Apropiat și Mijlociu, sau cum ar putea sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
chiar o invocare dinspre cer spre pământ, semnificând solicitarea ploii sau a altor favoruri cerești. Este evident faptul că însăși prezența orantei în arta neoeneolitică este considerată ca reprezentarea relației htonic uranic, dar poate și a unei relații speciale, uranic uranic, dacă vom considera modelarea orantei ca divinitate, nu simplă preoteasă, după modelele religiilor antice, îndeosebi din Orientul Apropiat și Mijlociu, sau cum ar putea sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai la
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
mâinile la rugăciune pentru transformarea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului (Fig. 11/2-3), potrivit celor spuse de Însuși Mântuitorul, la Cina cea de Taină : „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19). Așadar, relația htonic uranic, sau uranic-uranic (dacă acceptăm că statuetele feminine reprezentau divinitatea, nu marea preoteasă), este reprezentată, în arta și religiile paleolitice și neolitice prin asocierea dualității feminin-masculin. De altfel, J. Cauvin (1997, p. 51) consideră că < femeia este în mod cert o
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
ales în Paleolitic, dar și la unele comunități umane neo-eneolitice, elementul feminin este de natură htonică, reprezentat de femeie cu toate atributele feminității (chiar dacă modelarea pictarea capului este supusă altor canoane artistice și religioase); elementul masculin este, întotdeauna, de natură uranică, reprezentat, de cele mai multe ori, de taur, ca forță generatoare sau regeneratoare de viață. Sunt cunoscute asocierile imaginilor femeie-taur din arta paleoliticului superior din grotele franceze (La Madelaine des Albis, Gabillou, Chauvet etc.) (V. Chirica, 2004 a, p. 115-117) (fig. 10
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
superior din grotele franceze (La Madelaine des Albis, Gabillou, Chauvet etc.) (V. Chirica, 2004 a, p. 115-117) (fig. 10/3), și din neo eneoliticul carpato-balcanic ( Bilcze Zlote Ucraina, Tîrgu Ocna-Podei, Neamț) (fig. 10/1, 2). După opinia noastră, umanizarea elementului uranic - taurul, s-a făcut pentru prima dată în cadrul artistic și religios al comunității de la Ruginoasa-Iași, prin umanizarea taurului celest, așa cum a fost pictat pe vasele cu reprezentări tipice (fig. 10/4) (V. Chirica, M.-C. Văleanu, 2008). Așadar, așa cum apreciază
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de munte, de unde aducea slăvire lui Gebeleizis-Zalmoxis, zeul suprem, stăpânul cerurilor. Viziunea va fi contestată de arheologi de nediscutată autoritate. C. Daicoviciu respinge, în La Transylvanie dans l’Antiquité, aserțiunea lui P. potrivit căreia Zalmoxis ar fi fost o divinitate uranică, acreditând opiniile unor savanți străini, vehement combătute în Getica, după care geto-dacii s-ar fi închinat, din contră, unei zeități htoniene. De aceeași părere era, dintre nespecialiștii de seamă, și Lucian Blaga care, într-un studiu din „Saeculum”, contestă explicit
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
ataraxie și idealism, creația autohtonă manifestă echilibrul senin în care se rezolvă, sub semnul melancoliei, tensiunea dintre „un mit ceresc” și „un mit al pământului”, ambele întrunite în cultul lui Dionysos, imagine a lumii în eterna unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
statului divin. M-a interesat mai puțin latura teoretică a acestor ambițioase proiecte, studiate pe larg și cu competență de alții, cît alt fel de Întemeiere (interioară) și extindere a poeziei: de la peisajul (spațiul) iatacului, din faza Ienăchiță, la peisajul uranic din faza universalistă a lui Heliade. Deschiderea poeziei angajează o retorică (o rețea de teme, figuri) și o modificare a imaginarului poetic. Iatacul lui Ienăchiță și Conachi este depopulat de obiecte, În spațiul sacru nu stă decît „ibovnica slăvită”, eventual
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu claritate, simplu cu distincție și mai ales: „care lucruri mici de sine știi să le mărești frumos” (s.n.) Așadar, a mări frumos este scopul unui poem. Heliade, avînd idei oarecum asemănătoare despre actul de a scrie, evadează În spații uranice. Alexandrescu, spirit eminamente didactic, reduce totul la o ierarhie a adjectivelor. „A mări frumos” este a Împodobi o abstracțiune cu altă abstracțiune, mai mare: (adînc, colosal, măreț), ca și cum adîncime, măreție, colosal ar sugera, prin ele Însele, senzația de adîncime, măreție
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la pept, gură În gură, ochi În ochi privind duios”. Este una din puținele imagini ale zborului la Alecsandri, spirit sănătos terestru. Zborul nu este propriu-zis o temă și nu angajează o mitologie lirică din care să deducem un simț uranic, o dorință mai adîncă de pierdere În spațiile cosmosului. Cerul este și pentru Alecsandri un fastuos decor pentru delicate gesturi intime. Sprijinită de pieptul răpitorului, Trestiana zîmbește, din văzduhuri, „ca un vesel meteor”, iar Făt-Frumos, Într-o beatitudine totală, „duce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În peisajul retoricii. Relația dintre poezie și obiectul ei este primejduită, În poemul comentat Înainte, de o teamă obscură. Teama este provocată În alt poem (Calea Robilor) de senzația de gol cosmic. Este unica dată cînd Alecsandri are o reverie uranică Încheiată printr-o reverie a pustiului terestru: „Pe cerul nalt lucește un rîu albiu de stele, Ce curge spre Moldova din tainicul noian; Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele Cutrieră În umbră cerescul ocean. Din cînd În cînd desprinsă din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un mijloc gregar de reproducere a speciei și de conservare a stirpei. Pentru el și înclinațiile sale schopenhaueriene, sentimentul purificat de instinct atinge absolutul doar sub raza neprihănită a primordiilor. Este cheia esteticii romantice, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula edenică a voluptății și mistuirii (cupio dissolvi). Scrisă la doar 19 ani, nuvela Avatarii faraonului Tlà, tradusă de Mariana Câmpean prin Le trasmigrazioni del Farone Tlà, aduce în scenă cam toate rețetele epicii postmoderne, începând cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
articole stă voința schopenhaueriană. În opera lui Eminescu, temele fundamentale sunt: facerea și desfacerea, geneza și extincția, fundul cosmogonic și fundul eschatologic. De aici derivă toate atitudinile (miturile) poetului: lunatismul, somnia, uranismul, neptunismul, borealismul, idealul artemidic (idealul femeii virile), vocația uranică (G. Călinescu). G. Călinescu a făcut o "diagramă poetică" și a identificat o serie de simboluri: luna, cristalul, statuile, mortul frumos, femeia titanică, geniul, nebunia, lumini siderale, somnia (cufundare în inerția vegetală), visul. În creația sa, Eminescu a valorificat mai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]