62 matches
-
Dostoievski spune ceva despre opțiunile prozei lui Dostoievski, unele date subiective au rezonanță în cărți, dovedește criticul. În Spațiul în literatură, nu sunt analizate „imaginațiile materiale” (Bachelard), ci semnificațiile elementelor spațiale în literatură, simbolismul geografiei literare. Cartea începe cu visul uranic al unui personaj din Cometa de romanticul Jean Paul și se încheie cu o scurtă interpretare a conceptului de „spațiu mioritic”. Autorii citați cel mai des sunt Dostoievski, Cervantes, Defoe, Cehov, Marin Preda, Kafka, Eminescu, Poe, Homer, într-o cronologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
din Cometa de romanticul Jean Paul și se încheie cu o scurtă interpretare a conceptului de „spațiu mioritic”. Autorii citați cel mai des sunt Dostoievski, Cervantes, Defoe, Cehov, Marin Preda, Kafka, Eminescu, Poe, Homer, într-o cronologie strict tematică. Visul uranic din Cometa cheamă, fatal, zborul cosmic din Magul călător în stele, cu alte vorbe: „spațiul deschis al unei colosale migrații siderale”. De aici până la călătoria spre „mume” a lui Faust și imaginea „falsului gol”, nu e, în ordinea imaginarului, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
lui Mircea Eliade trebuie să pornim de la conceptele majore ale operei sale. El porneste in analiza de la cartea lui Uno Holmberg, Der Baum des Lebens; dupa acesta, popoarele arhaice stabileau un axis mundi, o „coloana cosmică", responsabilă de legatura între uranic și neptunic. Zeul celest locuiește pe un munte care se definește și el ca „axa primordială", de unde stăpânește fenomenologia naturală sau supranaturală. La fel, popoarele considerate "primitive" au un "ax central", care le ghidează în manifestările Ontologice. Și timpul poate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în luntrea trasă de „lebezi”, coamele cailor lunari care „flutur c argintul”. Râuri de argint curg în ținutul zeilor daci, în soare sunt „curți argintii” și domuri din „argint topit”, în „palate argintoase” trăiesc zorii, zeii daci și romani luptă uranic în „păduri de nori ș-argint”, după victoria lui „Joe” și Traian stelele reintră în „domele de neguri argintii, multicoloane”, râuri și izvoare trec „albind”. Argintul este prin urmare la Eminescu o ipostazare a psihismului oniric lunar, a cărui visare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
articole stă voința schopenhaueriană. În opera lui Eminescu, temele fundamentale sunt: facerea și desfacerea, geneza și extincția, fundul cosmogonic și fundul eschatologic. De aici derivă toate atitudinile (miturile) poetului: lunatismul, somnia, uranismul, neptunismul, borealismul, idealul artemidic (idealul femeii virile), vocația uranică (G. Călinescu). G. Călinescu a făcut o "diagramă poetică" și a identificat o serie de simboluri: luna, cristalul, statuile, mortul frumos, femeia titanică, geniul, nebunia, lumini siderale, somnia (cufundare în inerția vegetală), visul. În creația sa, Eminescu a valorificat mai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al culturii române, iar Coloana cerului reconstituie „forma originară și conținutul mitologic al unuia dintre cele mai vechi și mai semnificative monumente ale culturii arhaice românești”, care la origine a avut bradul ca arbore cosmic și este un „produs agropastoral” uranic, ultima lui fază fiind o plăsmuire cultă majoră: Coloana infinită a lui Constantin Brâncuși. În Măștile populare (1970) V. extrage implicațiile mitologice ale acestor forme de folclor ludic și propune o nouă clasificare a lor. SCRIERI: Chestionar mitologic, Târgoviște, 1938
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
inofensive prin poetizare; caducitatea, vicisitudinea vremelniciei sunt tot atâtea prilejuri de nostalgică mirare, dar și trepte către Țara Himerei, căci mirajul însuși devine mai prietenos în măsura în care suferă, omenește, de temporalitate: „Se face târziu în iluzii.” Apoi marile spații neptunice și uranice sunt aduse la dialog cu măruntul, insignifiantul, umilul, într-un spirit conciliator, oarecum arghezian. Erosul însuși este asumat arhetipal, ca principiu unificator, capabil să șteargă hotarul dintre moarte și zămislire, dintre zori și amurg, dintre mișcare și încremenire. D. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
mă feresc să fac «literatur㻓. În eseul O amintire din copilărie în „Poezie și adevăr“, Freud ne avertizează asupra semnificației esențiale pe care o conțin primele amintiri ce vin în mintea celui ce-și povestește viața. Or, aici, epoca infantilă uranică - deci aceea de o efervescență confuză, haotică - este evocată și fixată, chiar în debutul rememorării, de două asemenea amintiri. Prima, circumscriind paradisul copilăriei cu hățișurile vegetale de adevărată junglă, constituie, de fapt, o transparentă metaforă a inconștientului: „...o imensă grădină
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în care a rămas fixat Iovan în urma blestemului fetei sălbatice și în brazda pe care șarpele îngrozit de apariția eroului a făcut-o în fuga sa din Oltenia, prin Moldova, peste Nistru, până la Don. Indiciu al unei teomahii între „zeii uranici și htonici”, după Nicolae Densusianu, valul de pământ reprezintă și el o formă de creație indirectă a eroului. El modelează universul uman sau mai degrabă îl marchează printr-o cosmogonie recentă, reperabilă. La fel trebuie privită și decapitarea șarpelui, care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poate scoate din toate relele”. Cunoașterea acumulată îl poartă pe neofit către următorul maestru inițiator, căci baba nu pătrunde niciodată în sacru, ea vine doar la frontiera lui, chemată de încercările de transgresare. Deși Dumnezeu și Sfântul Petru transgresează limitele uranice și pătrund în profan, mai ales în povești, funcția lor inițiatică se desfășoară în dimensiunea sacră. În planul uman, împăratul și baba de la capătul împărăției au funcție ritual-didactică. Împreună, cei doi refac perechea parentală și mijlocesc ieșirea din lume a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
interpretările și calificările excesive. Descrierea operei pune pentru prima dată accentul pe postume și își propune cartografierea amănunțită a temelor romantice la Eminescu. În capitolul Cadrul psihic se recompune registrul afectiv eminescian, cu evidențierea câtorva note fundamentale (vocația neptunică și uranică, erotismul, înclinația spre extincție). În Cadrul fizic se trec în revistă temele romantice (germinația, geologia sălbatică, borealismul etc.) și elementele materiei (apa, vegetalul, muntele). Două minuțioase capitole, Tehnica interioară și Tehnica exterioară încheie descrierea operei. În Analize, Eminescu în timp și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
un mijloc gregar de reproducere a speciei și de conservare a stirpei. Pentru el și înclinațiile sale schopenhaueriene, sentimentul purificat de instinct atinge absolutul doar sub raza neprihănită a primordiilor. Este cheia esteticii romantice, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula edenică a voluptății și mistuirii (cupio dissolvi). Scrisă la doar 19 ani, nuvela Avatarii faraonului Tlà, tradusă de Mariana Câmpean prin Le trasmigrazioni del Farone Tlà, aduce în scenă cam toate rețetele epicii postmoderne, începând cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
armonii și moduri uitate, / și cum venea îmi simțeam sferele în spate / muguri în carne-așteptînd./ Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul” ( Ea venea). Eterna Evă ia naștere încă o dată pentru uzul îndrăgostitului, printr-un proces mitologic ce implică elementele uranice. Ivirea sa iscă un spectacol în care arborii de apă dansează sub sînii de țiței ai lunii, risipiți pe stînci aidoma caprelor sălbatice, copacii de sare dansează și ei despletiți asemenea ielelor, apoi se limpezesc în cristale pure, se primenesc
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
Gheorghe Grigurcu Recomandîndu-se drept o „vietate-înfricoș ată stînd pitită într-un crîng” și chiar „un hipopotam al mainimicului”, Ioan Moldovan se situează la antipodul grandilocvenței, nu o dată transcrise pe portativ uranic, al generației șaizeciste pe care o succede la un rezonabil interval biologic. E vorba de o cu totul altă strategie a poeticii, dar fără doar și poate și de o structură morală diferită, care preferă a fora în sine și
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
nuvela Cezara), un tânăr și fascinant ascet sceptic, al cărui crez este debarasarea de instincte în favoarea unei purități supraomenești, vecină cu absolutul sub raza imaculată a primordiilor. Avem astfel o cheie a esteticii romantismului, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula paradisiacă ( a lui Euthanasius) și a dorului dispersiei - mistuirii în totul și în nimic - cupio dissolvi - (a se vedea textul poetic Rugăciunea unui dac). Viziunea îndurerată a lui Eminescu, întrevăzută în legile istoriei și universului, își
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
malignă, sărbătoarea e departe de a semnifică o purificare. Ospățul reprezintă un episod demoniac:m"Benchetuim în spelunca, popește, porcește/ mestecam, înghițim/ din dumnezeul pe care l-am avut n-a mai rămas nici un zgîrci. l-am mîncat./ în puțul uranic vîl-vorează neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul împerecherilor"), soarele e aducător de noapte ("soarele-oprit la zenit/ beznuieste"), "proorocii mînioși" se fac de rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
întotdeauna izbutite în ansamblul ei. Frumoase în echilibrul lor sunt și unele versuri din poemul În perioadele de aur: "Vezi, bănuții de argint care se puneau pe ochii deschiși ai morților/ erau o cale firească de stăvilire a unei raze uranice/ făcând legătura între trupul lor amorțit/ și o sensibilitate anonimă a sferelor sunătoare". (p. 167) Radu Ulmeanu este un poet al iubirii de o factură cu totul specială. Femeia iubită este o ființă în preajma căreia "îmbătrânesc copacii", peste care cad
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
datorită aceluiași demers critic abstract, neadecvat. Câteva exemple. Văduvit de contextul inițial, citatul care însoțește poezia Lauda somnului, vol. O viziune a sentimentelor, este totuși relevant: „Contemplarea pietrei inerte ș...ț presupune acum un elan ascensiv ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
printr-o enormă rezonanță. Un stigmat al răului ce trebuie extirpat apasă nu doar o individualitate, nu doar o parte geografică a lumii, ci însăși Ființa. Suferința e ridicată la rang cosmic: "Cu lacrimi plâng genele zării", printr-o difuziune uranică: În geamăt se-nalță durerea la cer,/ Câmpii de lumini să-nfioare,/ Luceafărul simte văpaia arzând/ Și tremură, bietul, și moare./ Cu ochii plânși, stelele toate se duc/ Pe patul de nori să se culce;/ Din dragostea stinsă în neguri de
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
acum, Mircea Cărtărescu, atunci cînd compune imaginea unui Eminescu în mod esențial fragmentar în creație „[...] modernitatea lui Eminescu constă tocmai în iregularul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator, acel «neptunic» al postumelor despre care vorbea Ion Negoițescu în (falsă) opoziție cu «uranicul» ediției Maiorescu.“ A reprezenta construcția sau a construi reprezentarea unui text rămas în stadiul de potențialitate? Ar trebui, cred, remarcată în primul rînd imprecizia denumirii și a descrierii procedeului propus de Creția. Nu e vorba de un act de reconstituire
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant" (moment halucinant). Cu o gesticulație uranică, poetul angajează stihiile în viziunea unui subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea sa clocotitoare de contraste: "o spumă/ în trecere pe malul acestui lac de stele/ făcându-le mai simple, mai bune, mai ciudate/ și iarăși paralele/ contrastele și
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
de interiorizarea meditativa, de subțierea analitică a sîngelui liric. Frînturi de mituri vizează în atari unde de fierbinte visare: "Despicata de o rază în mijlocul străzii/ (era viziunea integrală a morții);/ pieptul răsfrînt ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime uranica). Așijderea înregistrăm cutezanțe abia schițate, un elan de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime uranica). Așijderea înregistrăm cutezanțe abia schițate, un elan de cabinet cu aspectul mai mult de elaborare decît de reprezentativitate a unei posturi rebele. Pe moment, poetul inhibat de cerebralitate și acuratețe, parcă nesigur de autenticitatea să într-o asemenea ipostază (de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
pe mal/ Ca un subțire animal.// Doamne, Cerule, să poți citi/ În același timp cartea nescrisă/ Ca și pe cea plînsă/ A doua zi se retrăsese, însă" ( Cerul pe apă). Așadar Cartea e ferită de stihia abstracțiunii, consubstanțiată cu materia uranică. Repetitiv, mecanizat, ideologizat, Cuvîntul descalifică: "Din ce eram eu aș spune/ Din rane, Doamne, ne-am aflat "/ Un Rîu de cuie ne-a descuiat/ Stam triști și proști ca-ntr-un citat" ( ibidem). În schimb Cuvîntul genuin identifică, absolvă, "scoate
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai ogindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism". Poezia, citim în versurile liminare ale volumului Joc secund din 1930, realitate neptunică și uranică ("adîncul acestei calme creste") scoasă din durată (ceas) nu mai este imagine a lumii, ci un "mîntuit azur", o pură direcție, un "semn al minții", un univers aparte, ieșit din transfigurarea celui material printr-un "joc secund", capabil să pună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]