166 matches
-
bine să-și păstreze lecțiile de urbanitate pentru sine, când va fi în opoziție, căci va avea mare nevoie de ele, mai ales când binemeritatul Orășanu nu va mai avea slujbă. Atunci nici cenușa morților nu va rămâne neturburată de urbanitatea recunoscută și medaliată a scrierilor așa-zise umoristice ale acestui curios geniu. Cât despre noi îndeosebi și de opoziție în genere, știm foarte bine cu cine avem a fi politicoși și cu cine nu; și, dacă Goleștii și alți amăgiți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu cruța numele și onoarea nimărui din țară, începînd de la "agentul d-lui de Bismarck" și sfârșind cu oricare cetățean care n-ar fi fost din gașcă, a ajuns de-o vreme-ncoace să nu mai dea decât lecții de urbanitate presei opoziționale. Iată cum descrie "Romînul" pe ziaristul din opoziție: .... el uzează de nepedepsirea asigurată presei sub guvernul actual afirmând că cutare e un tâlhar, că cutare altul a făcut un gheșeft, că guvernul a trădat țara în cutare cestiune
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și plină de viață. Mă întreabă ce citesc, în dorința de a închega un minim de comunicare, așa cum cred că a învățat ea la seminariile plătite de marea companie de comunicații mobile. Îi arăt cartea lui Teodor Baconski, Eseuri despre urbanitatea credinței. Întâmplător, am utilizat ca semn de carte o bucată de carton dintr-un ambalaj de săpun FA, nu am avut altceva la îndemână. Cu un gest hotărât, vecina mea ia cartea, o răsfoiește puțin indiferentă, nu aruncă o singură
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
contrapunctului) și la Timpul asasinilor (carte semnată de Cezar Ivănescu și Stela Covaci, despre "adevărul" în legătură cu Labiș). Evident, toate acestea merită o discuție specială. Se va avea în vedere tot grila de lectură ontologică și polemismul vehement, dar de perfectă urbanitate. "Sinteze" (Bacău), nr. 6, 10 februarie 1999 Constantin CULBEȘAN "Cezar Ivănescu" Sintezele pe care ni le doream atât de mult la un moment dat, fie asupra unor perioade ale literaturii contemporane, fie asupra unor "grupări'' literare sau asupra unor personalități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dat dreptate". Acest citat limpezește din capul locului părerea autorului despre sine, cât și despre personalitățile cu ale căror idei se va confrunta, în mod programatic. Avându-l ca reper pe Eminescu, confruntările se vor manifesta majoritar la nivelul unei urbanități fără fisuri. Atunci când ele există, se datorează unor atacuri incalificabile asupra lui Eminescu; altfel spus, asupra ființării noastre în ipostaza genialității. Autorul se află într-o stare de inconfort lăuntric aproape totdeauna când raportează complexitatea cosmosului eminescian atât la contemporanii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
redă ziarului caracterul preponderent cultural, dar atrage asupră-i și adversitatea altora, care îl acuză de autoritarism și de influență nefastă asupra instituțiilor teatrale. În pofida unor asemenea reproșuri, lectura numeroaselor cronici dramatice ale lui F., unde vocația pamfletară nu afectează urbanitatea tonului sau eleganța stilului, comunică o imagine ghidată de obiectivitate și de buna cunoaștere a realității scenice. În materie de creație literară, F. va confirma în foarte mică măsură așteptările. Comitetul de lectură al Teatrului Național din București reține, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
receptor. Tipul raportului în care se regăsesc actanții principali în cadrul public al dezbaterii relevă, mai întâi, deosebirile de natură principială dintre polemică și pamflet. Prima, avatar al discursului oratoric, este reglementată prin norme de conduită care îi asigură gradul de urbanitate, fair-play-ul fiind moralmente necesar pentru ca mobilul spectacolului teoretic, impunerea adevărului deținut; practic, impunerea publică a punctului de vedere al polemistului și deci o victorie a imaginii sale de "duelist"să-și aibă o deplină justificare. În fapt, scopul preopinenților unei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un statut de egalitate, conferit de tonul reverențios și echilibrat, precum și de formula de adresare (la Arghezi, aproape întotdeauna, numele adversarului, în varianta sa completă sau nu, este precedat de calificativul "domnul"), grație cărora polemica își asigură gradul dezirabil de urbanitate. Prin inserarea textului citat în textul citant, ținta devine vocea auto-descalificantă a anti-subiectului, ca o evidență a prezenței acestuia în text. Spuneam că doar aparent i se atribuie un statut de egalitate, în spațiul normat al polemicii, pentru că, în esență
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
facă hotărât un lucru precis, în anume împrejurare el trebuie să se regăsească, armat cu metalul voinței. Viața nu trebuie să-l priveze de prestigiul interior"136. Rostindu-se, moralistul Arghezi se autodefinește în raport cu intervalul spațio-temporal al existenței sale cotidiene: urbanitatea interbelică, un soi de hibrid, nici sat, nici târg, dar nici oraș, în adevăratul sens al cuvântului, câte puțin din toate și deci un amalgam de tendințe dintre cele mai diverse. E firesc așadar, având în vedere rădăcinile sale rurale
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în discurs se face simțită în cel mai obișnuit și convențional mod, mai ales prin ritualul formalităților: "vă rog", "primiți", "vă trimit" etc. Fiind vorba de o comunicare cu adresant identificat și nominalizat, care se desfășoară într-un context public, urbanitatea angajării e prioritară oricărei alte modalități expresive. De aceea, polemistul se conformează unui cadru restrictiv, menținând controlul asupra situației. Nu deseori îl vedem pe Arghezi în postura de a-i acorda adversarului său un statut egal în dispută și de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamflet, în sensul atribuit de însuși autorul Cuvintelor potrivite genului, ci un text de polemică explicită, căruia nu i se poate imputa vreo abatere regulamentară. Cu alte cuvinte, autorul ține cont de normele ce asigură polemicii un dezirabil grad de urbanitate: invocă explicit mobilul disputei, aduce probe concrete prin care urmărește să demistifice adevărul, folosește un mod reverențios de adresare, păstrează, pe tot parcursul textului, un ton echilibrat fără excese temperamentale. Cu toate acestea, stilul arghezian rămâne nealterat de cadrul restrictiv
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În Tudor Arghezi, Scrieri 23, "Scrisoare deschisă domnului N. Iorga", (pp.103-105), "Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza" (pp. 115-119) sau "Scrisoare deschisă domnului C. Banu, directorul revistei Flacăra" (pp. 154-156). 153 V. Jankélévitch, op. cit., p. 25. 154 Din grecescul asteimos (urbanitate, în definiția lui P. Fontanier), "asteismul este o glumă delicată și ingenioasă prin care o laudă sau o măgulire are caracterul unei dezaprobări sau al unui reproș", cf. Figurile limbajului, Editura Univers, București, 1977, p. 130. 155 Cf. Émile Benveniste
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în ocurență printr-o poezie a lui Frederic cel Mare, urmată de elocvență, iar muzica pe locul al treilea, fiindcă este "cea mai apropiată de artele vorbirii". Este ierarhia greacă, neschimbată, cu singura diferență că filosoful deplânge îndelung lipsa de urbanitate a muzicii din oraș, care incomodează vecinii și dăunează libertății, ca și parfumul (paragrafele 53 și 54). Vine apoi pictura, prima dintre artele figurative. Ea înglobează "arta grădinilor", combinare a obiectelor naturale "corespunzătoare anumitor idei", pe același plan cu arta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Stănescu sau Gabriela Melinescu. Ca și marele său model (E. Lovinescu), urmașul și luminosul exeget al „scepticului mântuit” are darul formulărilor pregnante și al pătrunderii în mijlocul fenomenului literar, într-un cuvânt, al intuiției critice lucide și elegante, de o aleasă urbanitate [...]. Lovinescu ar fi citit cu pasiune Scriitori români de azi și ar fi văzut în Eugen Simion un al doilea urmaș al său, numai cronologic vorbind după Pompiliu Constantinescu. Este supremul elogiu ce i se poate aduce într-o viziune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
City (1919), �n nordul Londrei, s�nt primele aplică?îi ale modelului urban ?i ale condi?iilor financiare prev?zute de Howard. �n cetatea-gr?din?, nu exist? efecte spectaculoase; arhitectură tradi?ional? (forme ?i materiale) asigur? confortul, intimitatea, varietatea ?i urbanitatea. Teoretizat pornind de la �periferii-gr?dini� (Bedford Park, �n apropiere de Londra, 1875, Godwin ?i Shaw, arhitec?i) ?i de la cet?-?ile-gr?dini muncitore?ți de �ntreprinderi (Port Sunlight a societ??îi Lever, 1888), modelul lui Howard se r?sp�n-
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
reconstruirea oră?ului Maubeuge (1945) o viziune general? ?i o tipologie echilibr�nd func?ionalism ?i adaptare la sit. �n ??rile de Jos, J. H. Van den Broek ?i J. B. Bakema (1914-1981) reu?esc un spa?iu plin de urbanitate pentru stradă comercial? Lijnbaan (1952-1954), �n centrul Rotterdam-ului, a c?rei reconstruire este planificat? de C. Van Traa �n deplin? libertate �n raport cu structura urban? veche. C�ț despre Le Corbusier, el proiecteaz? pentru Saint-Di�, distrus pe trei sferturi
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
vor Înrudi unii cu alții și unde rămân să trăiască În straniul oraș format de cei care au trecut pe lângă moarte, deși o așteptau: „(...) probabil singurul oraș de acest fel din lume, care ar putea fi numit Colonia convalescenților”2. Urbanitate puțin misterioasă, puțin ireală a unei colonii a celor treziți, pentru care timpul și amintirile abia sunt la Început. De câteva ori, cu o asiduitate ce trebuie recântărită prin precaritatea medicală a epocii, el urmărește expansiunea holerei În versiunile morbului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
A. Spațiul urban - de la autohtonismul istoric la racordul cu lumea exterioară a. Fenomenul urbanizării în lumea arabă a cunoscut o serie de particularități, care îi conferă o matrice proprie, ce cuprinde atât elemente de factură autohtonă, cât și elemente specifice urbanității europene (în ținuturile nord-africane și levantine în special) și asiatice (elemente persane, indiene). În evoluția fenomenului urban trebuie remarcat faptul că perimetrul actual al spațiului arab a constituit leagănul civilizației urbane a planetei. Cel mai vechi oraș din lume - Ierihon
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
protocolului Casei Regale a României, a ritualurilor de putere și a imaginii suveranilor În reprezentările publice. Totodată, o astfel de analiză surprinde În mod inevitabil dinamica unei societăți provinciale, cum era cea ieșeană, nivelul de dezvoltare economică și gradul de urbanitate, dar și disputele politice locale Între putere și opoziție, reflectate În discursul public și preluate de presa oficioasă. Organizarea festivităților de la Iași, din toamna lui 1897 a debutat prin desemnarea de către Consiliul Comunal a unei comisii compusă din consilierii Ed.
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
contura un profil moral se pare că nu este o îndeletnicire de critic.” Pompiliu Constantinescu se angajează în dialog, făcând o scurtă și persuasivă incursiune în istoria disciplinei critice. Este interesant de observat că accentele polemice nu depășesc niciodată marginile urbanității. Pompiliu Constantinescu răspunde preopinentului său, Vladimir Streinu, în temeiul câtorva adevăruri de principiu, greu de clintit, apărând nu atât pe Șerban Cioculescu cât disciplina criticii ca atare: „D. Streinu se întreabă dacă portretura morală e o îndeletnicire de critică; a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
lezată căutând refugiu în atitudinea formală impecabilă.” 1 Calofilul Vladimir Streinu îi place mai puțin lui Gh. Grigurcu în 1983! De gustibus! Reținem însă însușirile stilistice ale acestei critici de o intransigență indiscutabilă, consumată fericit în spațiul luminos al desăvârșitei urbanități. Unul din cei mai talentați critici români contemporani - l-am numit pe Lucian Raicu 2 - a scris rânduri deosebit de pătrunzătoare despre autorul Paginilor de critică literară. În viziunea sa, Vladimir Streinu este un criticartist: „Dezgustul de improprietate, refuzul beției de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
urbei îndeosebi prin pasiunea pentru teatru. Iubea actorii, pe cei din generația de aur a Naționalului ieșean îi venera, ceea ce nu-i diminua, în cronicile de spectacol, voința de a se păstra în limitele obiectivității. Cu un ton de o urbanitate fără cusur, păstra, ca o marcă a corectitudinii, o mină sobră, concentrat să descifreze - fără virtuozități analitice, însă limpede și exact - sensurile unor montări. Probitatea lui era aceea a unui spirit avizat și ferm, cu o pedală tradiționalistă în aprecierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
alese ale unei cunoașteri verticale. Ucenicia creștină n-a exclus însă travaliul inteligenței, cu ajutorul căreia Evanghelia - mereu universală în revendicările sale - a permeat cutele unei întregi societăți. Instinctul apostolic al creștinismului este acela de a călători mereu către centru, recuperând urbanitatea de la Ierusalimul vizionar către Roma imperială. Destinul cultural al Europei nu poate fi gândit independent de această decizie de a pune întrebarea lui Hristos - „voi cine ziceți că sunt Eu?” - în chiar epicentrul teologico-politic al imperiului. Ulterior, toate deciziile teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de D. Gheorghe, Editura Teora, București, 1999. Ayres, Lewis, Nicaea and its Legacy: An Approach to Fourth Century Trinitarian Theology, Oxford University Press, Oxford, 2004. Baconsky, Teodor, Iacob și îngerul, Editura Anastasia, București, 1996. Baconsky, Teodor, Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Editura Anastasia, București, 1999. Baconsky, Teodor, Râsul patriarhilor, trad. rom. de D. Mezdrea, Editura Anastasia, București, 1996. Balas, D., Methousia Theou: Man’s Participation in God’s Perfections According to St Gregory of Nyssa, Roma, 1966. Barbu, Daniel (ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
infrastructură sau cu o structură cu calitatea de Bigness - o intenție de a Înlocui lumea cu niște mega-structuri, proiectate ca fragmente de oraș, nu ca obiecte urmând principiile proiectării de arhitectură. În loc să privească potențialul sprawl-ului drept sursă pentru o nouă urbanitate, Koolhaas Îl Înlocuiește cu varianta sa idealizată. Structura pe care o propune este independentă de miezul istoric, poate exploata „condiția de tabula-rasa―, permite o varietate mare de funcțiuni și nu este constrânsă de nicio tramă, pentru că nu face parte dintr-
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]