83 matches
-
ceas! - Asta mi-ai transmis prin răvaș. Doamna Maria e pregătită de drum. Nu te Întreb Încotro. - Nu mă-ntreba! - Unde e măria sa? - Acum două zile era pe Valea Trotușului. Nu știu nimic mai mult! - Eu am aflat că grosul urdiei urcă pe Valea Siretului și că măria sa se bate pe dealurile Zăbrăuților! Fără cavalerie! Ce știi de tătari? - Nimic! S-a dus către ei căpitanul Oană cu călărimile spătarului Mihail! Pârcălabul lăsă mai jos făclia pe care o ținea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de Neamț continuă urmărirea lui Eminek, dar nu mai departe de vadul Nistrului.Din ziua În care tătarii au ieșit de pe teritoriul Moldovei, oastea este liberă pentru trei săptămâni. Ne aflăm pe malul drept al Siretului, unde Mahomed conduce grosul urdiei. Țara de Jos e sub stăpânire turcească. Astăzi am reușit să oprim Înaintarea sultanului În apropiere de Răcătău. Dar oastea Semilunei e atât de mare Încât nici acum nu s-a terminat trecerea ei pe cele cinci poduri de la Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fi de azi În trei zile, la apusul soarelui. După cum te cunosc, vei Încerca să ajungi acolo. Nu te sfătuiesc. Întâi, fiindcă am nevoie de toți Apărătorii aici, Între Valea Siretului și Valea Bistriței. Și apoi, fiindcă flancul drept al urdiei a ajuns deja pe valea Bârladului și a năpădit și locurile Murgenilor. Zeci de mii de ieniceri se Întreaptă spre cetățile noastre dinspre Răsărit. Vor fi sub asediu, În următoarele zile, Cetatea Albă, Tighina, Orheiul. Nu avem cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
regimente de ieniceri și gemlii Își continuau marșul spre nord. Sute de căruțe se hurducau pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți și praf de pușcă spre noile fronturi de luptă deschise de sultan. În 15 iulie trecerea Dunării de către urdia musulmană se terminase. Durase exact o lună. Avangada otomană se apropia, cu prudență, de ținuturile Neamțului, În vreme ce ariergarda abia punea piciorul pe malul stâng al fluviului. Era o armată cât o țară. Victoria nu mai necesita aproape nici o luptă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Soseau, rând pe rând, corpuri de spahii și de ieniceri trimise să asigure spatele sultanului, În vreme ce el urca spre Suceava. Prizonierii aveau să fie duși, și ei, la Suceava. Sultanul Îi va interoga personal, În Sala tronului. Până atunci, Însă, urdia avea voie să petreacă vreme de trei zile. Era marea victorie. După optsprezece ani de domnie, Ștefan era Învins. Iar Mahomed Își meritase numele de Fatih. Cuceritorul. Din crâmpeie de discuții, din laude și strigăte, din povestiri ale ienicerilor amețiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar sperase, totuși, Într-un miracol. Iată că, de data asta, nici un miracol nu se produsese. Ștefan reușise, totuși, din câte Înțelegea căpitanul, să țină În loc valurile de ieniceri vreme de șase ore. Ba chiar existase un moment În care urdia Încercase să se retragă. Arcașii voievodului stăpâneau pădurea, iar vitejia răzeșilor conduși de Ștefan și de toți boierii și căpitanii săi era uluitoare. În ciuda forței copleșitoare a Semilunei, bătălia de la Valea Albă fusese la un pas de a fi câștigată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
atunci, Însuși Mahomed se aruncase În luptă. Poruncise corpului de elită al spahiilor, În număr de zece mii de oameni, să descalece și să sprijine atacul ienicerilor. Intervenția sultanului oprise defensiva primelor rânduri de ieniceri și provocase o Înaintare generală a urdiei, cu pierderi enorme. Dar o Înaintare implacabilă. Indiferent câți războinici cădeau sub săgețile, sub săbiile sau securile moldovenilor, sultanul arunca În luptă alte detașamente, apoi altele, Într-un ritm năucitor, până când valea fusese literalmente acoperită de trupele turcești, iar moldovenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la primul pas. Răzeșii se retrăgeau, dar locul lor era luat de arcași. Înaintarea urdiei era, pentru moment, oprită. Dar, din spatele ienicerilor, se auzeau tropotele achingiilor. Cei mai sălbatici și mai sângeroși războinici ai Semilunei erau trimiși de Mahomed să deschidă drumul spre voievodul Moldovei. Alexandru preluă comanda celor o mie de călăreți. Din locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pomană, pentru sufletul său și pentru părinții săi și copiii lui”, egumen fiind Ghenandie, în anul 1473. Tot din inițiativa domnului cartea a fost ferecată, în argint, în anul 1480. Când, în 1538, Soliman Magnificul vine în Moldova cu întreaga urdie a vastului său imperiu, călugării de la Humor, au făcut ca Tetraevanghelul să ajungă în cetatea Ciceului, unde se va refugia și Petru Rareș. Mergând la Constantinopol ca să își recapete domnia, Rareș a luat cu el Tetraevanghelul. În 1653, Timuș Hmielnițchi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
șef. Aceștia vor percepe de la populațiile supuse prin violență haraciul (dare în vite, iepe în lactație etc). Prin intermediul turco-tătarilor, în limba română au pătruns cuvinte care desemnează darea către stăpânitori - haraci - tribut (inițial haraci desemna masa principală a ginții) nokeri, urdie (armată, de la hoardă - ordu), tarhat - desemnând masa principală de bunuri a unei persoane, ca în expresia „cu tot tarhatul” - îndeosebi legată de viața păstorească. Din rândurile acestei „aristocrații” se va alege un han, a cărui autoritate s-a exercitat asupra
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de-a fir a păr cum a primit sultanul vestea înfrângerii. Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se poate!! Cum așa?!?! Nu este cu putință!! Oastea Împărăției?!?! Sublima urdie?!?! Stropșită?!?!... Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am sufoca, ne-am rupe de Europa, completează Tăutu. Și "pacea"... Credeți că Mahomed chiar vrea pace? Mi-a pus condiții pe care prea bine știe că nu pot să le primesc. Iscoadele mi-au trimis vestea că la Adrianopole urdiile-s pe picior de război, gata de plecare spre Moldova. Credeți voi că Marele El Fatih Cuceritorul Constantinopolului, Împăratul Împăraților, Stăpânul Lumii -, credeți că poate suporta crunta umilire de la Podul Înalt?! Și încă în fața lumii întregi?! Rușinea de pe obrazul terfelit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însă: „Buciumi - sat în comuna Buciumi, plasa Codru, se dice că s-ar fi luat numele de la instrumentul bucium, cu care din vechime se servea strajele ce erau puse pe înălțimile dealurilor pentru a vesti locuitorii din vale despre apropierea urdiilor tătărăști care veneau pe drumul Vasluiului spre capitala țării”. Nu știu care îi adevărul, dar aș opta pentru ultima variantă. Chiar de la primii pași făcuți în Bucium te întâmpină acei „seniori încoronați” - gorunii. Îi vezi plini de fală stând cu fruntea în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Românești cu toată puterea, și Asan-beg, și Ali-beg, și Schender-beg, și Grana-beg, și Osu-beg, și Valtival-beg, și Serefaga-beg Stăpânitorul Sofiei, și Cunsenra-beg, și Piri-beg fiul lui Isac-pașa cu toată sila lui de ieniceri. Aceștia toți au fost căpitani mari ai urdiilor. Auzind și văzând noi acestea, am luat în mână sabia și, cu ajutorul Domnului nostru a tot-puternic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut subt ascuțișul săbiei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de bâtlan de Creta albe cu spic fumuriu. Akivgiii călărime ușoară și de pradă care merge înainte și pe laturile ordiei împărătești. Întăiu atacau Azabii, după aceea ianicerii. Deliii nebunii, îmbrăcați în piei de fiară, leoparzi și lei. Amestecați cu urdia umblau dervișii, cu comanace înalte de păr de cămilă. Spahii cu flamură roșie cavalerie regulată cu pavăză, arc și curasă. Tabere de care cu proviant. Steagul ienicerilor era alb, cu un verset din coran și un iatagan brodate cu aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca valurile mărei, se înalță un glas ascuțit, înfiorător, fatal, strigând: Arma la ochi!... Foc!... Și imediat de-a lungul frontului infanteriei au fulgerat treizeci de puști care au culcat al pământ tot atâția oameni morți și răniți. Un moment, urdia 101 stătu uimită, dar nu dădu îndărăpt. Apoi a doua comandă rostită cu același glas strident: Arma la ochi!... Foc!... Și iarăși văzui culcându-se la pământ zecimi de oameni. De astă dată toți câți mai rămăseseră în picioare au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vine spre tine și, totuși, nu cedezi... Urcăm pe un promontoriu de pământ, înalt cam de 150 de metri. De pe acest pinten, strategul putea controla șleaul care merge și astăzi de-a lungul Pârâului Alb. Un loc strâmt pentru desfășurarea urdiilor Padișahului. O trecere obligatorie. Pe marginile promontoriului, se mai văd și astăzi gropile în care se adăposteau tunurile Măriei Sale. De aici, în spate, pe culmi de codri întunecați, se poate merge până la Cetatea Neamțului. Acolo aștepta mama lui Ștefan. Adică
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe voievod și pe căpitanii adunați În sală. Și simțiseră În adâncul sufletelor că nu vor fi lăsați de izbeliște. Că oamenii aceia vor lupta cât de bine vor putea ei și că doar peste trupurile lor va putea Înainta urdia otomană. Și Îl mai văzuseră, În dreapta domnitorului, pe acel căpitan despre care circulau legende prin toată Moldova. Cel care Îl salvase pe vodă dincolo de Nistru și care Îl doborâse pe Eminek baatur dintr-o singură lovitură de spadă. Căpitanul Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deslușească un zgomot continuu, crescând. Era un zgomot ciudat, alcătuit din mii de sunete fără identitate. Treptat, acel zgomot se transformă Într-o rumoare de voci, cai nechezând, clinchete de săbii. Ca un animal uriaș, târându-se prin negura dimineții, urdia otomană Își Începuse Înaintarea spre podul peste Bârlad. Era o Înaintare vastă, care cuprindea parcă Întinderi nesfârșite. - Ambuscadă la pod! ordonă voievodul, Îmbrăcat cu cămașă de zale și platoșă de oțel, purtând la centura cu diamante spada genoveză de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect organizat. Avangarda Semilunei fu decimată de sulițele moldovenilor. Podul nu putea fi trecut. - Arcași În linie la malul Bârladului! porunci Ștefan ascultând zgomotele urdiei, care se Întindeau În Întreaga luncă. Lansare continuă de săgeți, Înainte de contactul vizual! Apărătorul transmise semnalul. Bătălia Începea nu doar În jurul podului, ci de-a lungul Întregii lunci a Bârladului, În zona În care râul se unea cu apa Racovățului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voievodul. Corpurile de vănători domnești și steagurile călăreților de Neamț, atac cu toată forța asupra cavaleriei! Pedestrimea, cu Întregul dispozitiv, presiune asupra ienicerilor până la malul Bârladului! Din luncă Începură să sosească semnale luminoase. Înaintarea turcilor fusese oprită pe Întreaga linie. Urdia bâjbâia, neștiind Încă ce forțe are În față. Mai bine de jumătate din oastea otomană nu putea intra În luptă, fiind prinsă În noroaiele din dreapta râului. - Trebuie să câștigăm până la amiază! Îi spuse voievodul căpitanului Oană. Când ceața se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțelese și porunci: - Retragere pe flancuri, cu voltă largă! Aceeași poruncă o transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste, istovite de lupta neîntreruptă, se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile! se auzi o voce obosită. - Bătălia nu e pierdută! Ne retragem ÎN SUS ! Vom fi pregătiți pentru contraatac! - Așa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul privea, fără să spună nimic, imaginea tot mai clară a dezastrului. Căpitanul avea dreptate. Sufletul Moldovei cădea, Încet, În noroiul Vasluiului. Venise amiaza. Iar puterea lui Soliman creștea. Poate speraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În noroiul Vasluiului. Venise amiaza. Iar puterea lui Soliman creștea. Poate speraseră prea mult. Poate crezuseră cu prea multă disperare În Mântuitor și În voința lor de a opri fiara. Dar fiara nu putea fi oprită. Uriașul animal care era urdia turcească se târa, tot mai aproape, prin mocirle. Cețuri străvezii mai pluteau doar deasupra văilor din stânga Bârladului. - Declanșați atacul fals din stânga! porunci voievodul. Retragere pe dreapta cu călărimile care ne-au rămas! Căpitanii să vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră pe firul văii. Urdia Își schimbă rapid tactica. O forță masivă de gemlii, spahii și ieniceri formară un vârf de atac spre dreapta, de unde se aștepta atacul moldovenilor. Apoi, biciuit de noi ordine ale beglerbegului Soliman, corpul de peste cincizeci de mii de războinici declanșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]