60 matches
-
n-a vrut să fie culoarea chiar perfectă pentru că asta ar fi periculos. O culoare perfectă nu poți s-o vezi, spunea el. Dacă-i perfectă n-avem cum s-o vedem cu ochii noștri de rahat, care dimineața avem urdori în ei. Și dacă n-o vedem, atunci cartea dispare. De-aia n-a putut cartea lui să aibă o culoare perfectă, iar dacă nu-i perfectă și nu dispare, atunci poate să fie orice culoare, că nu mai contează
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în patologie. Potrivit iconoclaștilor care ne-au stricat sadic festinul, excesul rafinamentelor olfactive provine din deficiențele ficatului, reveriile auditive ar fi pendinte de ansamblul ORL, cutare extaze vizuale țin de acromatopsie ș.a.m.d., adică tot felul de orori (și urdori) prin care medicalul vrea să încalece metafizicul. Exact ca la 16 ani, când dum nealor voiau să ne explice pornirile ceresc-nărăvașe prin excese hormonale... Nu ține, domnilor! Noi inspirăm extatic, precum tăurașul Ferdinand, vă dăm semeț la o parte diagnosticele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
adevăruri ultime. Scriu ceea ce scriu strict pentru a-mi păstra propria sănătatea mintală. Scriu dintr-un efort disperat de a sta cu ochii deschiși atunci când constat că prea mulți dintre apropriații mei nu-și mai pot deschide pleoapele solidificate de urdoarea de răutate, egoism feroce, lăcomie și nesimțire care i-a năpădit. Că e miner, polițai, academician ori săpător de șanșuri, românul nu iese din mizerabilismul sinucigaș de a-l urma pe mincinos, pe hoț, pe sperjur și pe ticălos, chiar dacă
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
doar un fel de mireasmă de sevă crudă. Dar mama nu s-a mulțumit doar cu atât. Într-o dimineață cu ciripit sticlos de păsări m-a trezit și m-a ridicat în brațe. Mi-a șters ușurel cu degetul urdorile de la ochi și mi-a ciufulit părul care mi se lipise, transpirat, de pielea capului. Mi-a sărutat codițele prinse cu elastice cam murdare. Eram încă pe jumătate adormit când m-a dus în camera cealaltă și am dat roată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să se-mbete, cu gâtul lui frânt de cine știe ce pliu al coalei pe care era desenat, cu organele delabrate, cu ficatul martirizat, cu fiecare deget răsucit în altă direcție (cute ale spațiului, cute ale minții), cu fiecare lacrimă și fiecare urdoare și fiecare sclipire a irișilor lui albaștri rătăcite în alte epoci sau pierdute la parseci distanță. Dulceața-i aminti gustul și consistența cleiului pe care, când era copil, îl desprindea de pe scoarța vreunui prun ca să-l mestece apoi minute-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Oriunde, cât mai departe, poate că nici propria-i moarte nu l-ar mai ține-n loc, și nu doar creierii-i fierb. Îi fierb și mațele, și-i fierbe tot trupul în urdori usturate. Cât de aprigă o fi zăpușeala, peste noapte trebuie să te baricadezi cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect de trei-patru zile, de când tot o freci cu apă întorcând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mi-a trecut prin cap că Sonia pierduse foarte mult sânge și mi-am amintit că citisem undeva ceva legat de „cei cinci litri de lichid prețios din corpul omenesc”. Îmi făceam griji pentru că „lichid prețios” putea să însemne și urdoare, și pipi, și mai știu eu ce sucuri are femeia în ea, adică o mulțime. Dacă toate astea puse împreună dau doi litri jumate sau trei, iar sângele încă doi, judecând după băltoaca plină de cheaguri care vopsise paiele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poartă și apoi așteaptă ultimul autobuz. Era timpul să mă apuc de curățat, dar când m-am întors din dreptul ușii ceva m-a lovit în genunchi. Nimerisem peste bătrânul în scaun cu rotile. Avea o față foarte suptă și urdori groase în colțul ochilor. Dă-te din drum, mi-a spus, eu m-am dat, iar el, pompând la roțile lui scârțâitoare, s-a îndepărtat cu viteză pe urmele Magdei și ale lui Andrei. Am rămas blocat, neștiind ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În pat Într-o sâmbătă dimineața. Obiectul e Întinsă pe spate. Eu sunt rezemată pe un cot și mă aplec să-i studiez chipul ― Știi ce e somnul? o Întreb. ― Ce? ― Muci. ― Nu-i adevărat. ― Ba da. E mucus. E urdoarea care-ți iese pe ochi. ― E așa de scârbos! ― Ai puțin somn În ochi, draga mea, Îi spun eu pe un ton grav, prefăcut. Cu degetul, Îndepărtez crusta de pe genele Obiectului. ― Nu-mi vine să cred că te las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clipă Șeful Șantierului cercetă locul, apoi se opinti din bojoci strigând un nume greu de reținut. „Scarabelooo, unde dracu ești? A venit fata...?” De la etajul imediat următor, Își făcu apariția un țigan bubos, cu hainele de pe el rupte, murdare, cu urdori la ochi, cu barba Încâlcită mai mult sleioasă, o dovadă sigură: apa nu era la Îndămânarea lui să-i cunoască magia. Declanșă un mârâit sinistru. „Bine a-ți venit Șefule...Frumoasa vă așteaptă de zece minute...! V’o trimet Îndată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la costum domnule inginer, s’a ivit la orizont o nouă cucerire...?” Tony Pavone nu răspunse imediat. Din simplă curiozitate Își Înâlță privirea către el, fulgerător examinându-l. Nici o schimbare, era același dezordonat cerșetor. Ochii de un verde iritant picau urdorile din ei, dantura jumătate lipsă iar ce mai putea fi numiți dinți erau Încărcați neglijent cu resturi de mâncare,gălbejiți de fumatul excesiv În timp ce extremitățile celor două buze persista jenant urme de sos de mâncare, mai mult pudră de zahăr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pestilențiale și de sexe obscene, se află arhitectura solemnă a plămânilor 81 și inimii, peste care se înalță orbitor, ca o cupolă peste bazilica organică, briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era jeg și urdori; grădinile Orientului, gropi de gunoaie; incunabulele cu înluminiuri - cârpe putrede și țărână; florile, fluturii și norii înmiresmați - puroaie infecte. Noi eram iadul acelei lumi visate și tânjite de spiritul nostru, iar drumul prin iad, până-n adâncul iadului, era singurul accesibil
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
casa roșie, pătrățoasă, acoperită cu tablă, Chombe venea șchiopătând cât putea de repede în întîmpinarea noastră. Mie-mi era cam frică de el căci, pe când aveam vreo trei ani, mă mușcase de obraz. Era totuși un câine inofensiv, bătrân, cu urdori la ochi, cu picioare prea scurte pentru corpul lui gras, acoperit cu păr aspru, cârlionțat. Puțea mai pătrunzător decât orice alt câine pe care l-am văzut vreodată. Chombe lătra atât de tare, încît, în timp ce noi înaintam pe cărarea pavată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la mine la fereastra neagră a localului și apoi la arsura din pătura cu care-și acoperise genunchii, descriind astfel un triunghi. Tuși ușor, Își vîrÎ mînile sub pătură, apoi le scoase și le frecă una de alta. Își șterse urdorile din colțurile ochilor cu aceleași deget cu care-și ștersese și nasul care-i curgea, plescăi din limbă și zise: — Bine, fie! Încercați să vă plimbați cu mașina pe aici dimineața În jurul orei șapte. — Adică Întîmplător ? — Da, Întîmplător. Aceeași zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
da marea bombă a zilei a adus-o Pirosanto, c-a zis că să-i dăm foc la primitoru dă pietre, nainte de a-i licita bicicleta și hainele. Dă licitație s-a ales prafu. Bicicletele Îi iera bolmăjite cu urdori dân faruri și costumu dă haine fără laibăr se Încleiase dă sânge. Cărțile au fost la urma urmelor și iele tot o pagubă, fincă erau saturate cu resturi organice. Noroc că camionagiu (care iera chiar Graffiacane) a putut cumpăra ceasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
îi influențaseră altădată sentințele. "Cei din sală își închipuiau că verdictul meu era precis întemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. Aș! Uneori culoarea ochilor acuzatului era mai importantă decât legea. Pe unul l-am condamnat mai aspru numai pentru că avea urdori la ochi și eu nu suportam asta. I-am dat un an de închisoare peste ce i se cuvenea. Dacă l-aș întîlni acum, i-aș cere iertare..." Și cufundat în amintiri, Anton ofta, regretând, desigur, nu numai păcatele cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
patului. N-am curaj să deschid ochii, chiar dacă întunericul de sub pleoape s-a mai diluat. Îmi apăs globii oculari și mă bucur de formele colorate apărute brusc în fața mea. Deschid ochii încet, ceața se împrăștie doar dintr-unul. Îmi curăț urdorile, mă așez pe marginea patului și îmi cufund fața în palme, ca să mai iau o porție de întuneric. De la bucătărie vine miros de scorțișoară. O fi făcut mama orez cu lapte? Pentru că viața e tâmpită și surprinzătoare, mai ales dimineața
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Îndatoriri, desfășurându-și fascinanta și folositoarea activitate mintală. Da, treptat tremurul Îndelung al omenirii În fața efemerității iuți a frumuseții muritoare, a plăcerii va Înceta, Înlocuită de o Înțelepciune născută din prelungire. O, fețe zbârcite, bărbi sure, ochii epurând chihlimbar sau urdori groase, o lipsă Îmbelșugată de vlagă a minții, laolaltă cu pulpe firave, din aer, mișcându-se precum crabul, spre mormânt: Hamlet avea propria lui opinie despre asta. Și Sammler În multe ocazii, ascultând-o pe Angela stând În patul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu forță în inelul opritor, declanșând cea mai frumoasă muzică din lume: ciocan de fier pe metal, acompaniat de hîrșîrt scârțâitor de pietriș pe ciment, iar prim-solista apare ea, somnoroasă sau diafană, parcă valsând, cu palmele făcute pumni, ștergîndu-și urdorile dimineții. Ne pupăm ca verișorii și mă iau după ea în casă. E foarte sumar îmbrăcată și miroase a somn. Casa o cunosc foarte bine, v-am spus că am mai gustat din mofturile iubitei mele. Așa că mă îndrept către
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și el cu o bolă rușinoasă. Din mădularul lui a curs mai Întâi lapte și miere, apoi puroi amestecat cu sânge. Oliver s-a tratat singur, ungându-și bărbația cu pământ amestecat cu sâmburele luminii scurs din lună plină și urdorile s-au vindecat ca de la sine, fără să lase nici o urmă... Deși masterandul Își achitase obligația În natură, plătindu-le prestația În flori și frunze culese din propriile sale ramuri, răchitele se Înfățișară una câte una la geamul lui, amenințându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rămas mut de uimire, cu atât mai mult cu cât subiectul discuției era Van Gogh. Era unul dintre cei mai fragili dintre docili, care făcea orice i se spunea. Spre deosebire de ceilalți, nu-i curgeau mucii, n-avea ochii plini de urdori, nici urme de vomă pe față și nici nu era unul din cei care Începeau să urle din senin, Își arătau organele sexuale sau se milogeau ore-n șir pentru o sticlă de băutură. Era cel mai apreciat de regizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bine, cât a unui Pește!). Dacă ar fi știut că în clipa aceea gângania miriapodă va fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și Îngerii Deva, Serafimi și Zânele, urdoarea ochilor, adormiții veacurilor ce așteptau să se nască umilul grăunte în care dormea pentru o zbatere de vreme, iute cât o clipire, roata Destinului! Răsărea soarele. Deosebit decât celelalte răsărituri, pentru că era muzical. Și, ca în orice orchestră, în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
seninuri impudice dănțuiesc peste creste virile și pofticioase, ochiuri efemere de apă de nebune se sulemenesc. de nuanțe incerte, cloraminoase, aerul se zdrențuie-n pomi ce-și slobod picurat limfă și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se desgheață și curg înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont ca o melodie uitată, lumina ne împroașcă cu stropii ei mari, coborând dintr-odată. se întâmplă ceva sub pielea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
țărm de mare... Se dezrobise, într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile trecutului sunt întocmai ca urdorile ochilor: până nu le înlături complet, te împiedică să privești totul limpede! iunie, 2013 Experiență aparte cum câțiva ani - imposibil de spus cu precizie câți anume -, un lucru cel puțin interesant, pentru toate categoriile de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile trecutului sunt întocmai ca urdorile ochilor: până nu le înlături complet, te împiedică să privești totul limpede! iunie, 2013 Experiență aparte cum câțiva ani - imposibil de spus cu precizie câți anume -, un lucru cel puțin interesant, pentru toate categoriile de oameni, s-a petrecut în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]