127 matches
-
ouălele. Nimfele urechelniței europene arată similar cu adulții exceptănd culoarea care are o nunață mai deschisă. Pentru a ajunge la stadiul de adult este nevoie de patru stagii de nimfă consecutive, iar cuibul se părăsește abia după prima năparlire. Femela urechelniței comune depune un set de 50 de ouă într-un cuib subteran (îngropată la 5mm sub suprafața pământului) toamna, apoi intră în hibernare. Din când în când se ocupă cu îngrijirea ouălelor, pe care le mișcă și le curăță de
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
într-un singur strat, asistănd nimfele la ieșirea din ou; apoi rămâne cu acestea pentru aproximativ o lună, până după prima năpârlire. Este posibil să depună un al doilea set de ouă, care să ajungă mature spre sfârșitul lui august. Urechelnița comună preferă habitate răcoroase și umede și au o temperatură optimă de creștere de 24 °C. Abundența lor a fost relaționată cu factori precum temperatura, viteza vântului și prelevanța vânturilor estice. În timpul hibernării adulții pot tolera temperaturi scăzute, dar rata
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
S-au încercat măsuri de control biologic, precum musca parazită "Bigonicheta spinipenni", ciuperca "Erynia forficulae" și "Metarhizium anisopliae",precum și diferse specii de păsări. Insecticide au fost de asemenea dezvoltate cu succes, deși produse comerciale sunt foarte rar adresate specific contra urechelnițelor. Diazinon, un organofosphat insecticid, este efectiv contra "F. auricularia" pâna la 17 zile după dispersare. Urechelnița este folosită ca agent biologic pentru a controla alte insecte din genul Psyllidae și alte specii de afide.
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
Metarhizium anisopliae",precum și diferse specii de păsări. Insecticide au fost de asemenea dezvoltate cu succes, deși produse comerciale sunt foarte rar adresate specific contra urechelnițelor. Diazinon, un organofosphat insecticid, este efectiv contra "F. auricularia" pâna la 17 zile după dispersare. Urechelnița este folosită ca agent biologic pentru a controla alte insecte din genul Psyllidae și alte specii de afide.
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
Urechelnițele sunt insecte din ordinul Dermaptera, găsite pretutindeni în America, Eurasia, Australia și Noua Zeelandă, cu o mai mare diversitate în zonele tropice și subtropice. Cu 1800 de specii grupate în 12 familii biologice, sunt unul dintre cele mai mici ordine de
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
de către setul de aripi membranoase, împăturite sub aripile principale chitinoase. Prima pereche de aripi, pieloase, sunt scurte, lăsând o parte din abdomen descoperită. Cele posterioare, mai mari, au formă de evantai, strânse sub cele anterioare prin două pliuri transversale, dar urechelnițele își folosesc rar capacitatea de a zbura. Au corpul lung și turtit dorso-ventral, antene lungi, filiforme și aparat bucal de tip masticator. Urechelnițele sunt nocturne; de obicei se ascund în locuri ferite și umede în timpul zilei, devenind active noaptea. Se
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Cele posterioare, mai mari, au formă de evantai, strânse sub cele anterioare prin două pliuri transversale, dar urechelnițele își folosesc rar capacitatea de a zbura. Au corpul lung și turtit dorso-ventral, antene lungi, filiforme și aparat bucal de tip masticator. Urechelnițele sunt nocturne; de obicei se ascund în locuri ferite și umede în timpul zilei, devenind active noaptea. Se hrănesc cu o varietate de insecte și plante. Se consideră a fi dăunătoare pentru unele culturi, în general specia "Forficula auricularia", dar daunele
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
nu sunt atât de mari deoarece se hrănesc în egală măsură cu alți dăunători. Majoritatea sunt independente, doar 15 specii fiind epizoice (parazite). Dezvoltarea este heterometabolă; năpârlesc de 5 ori în primul an înainte de a deveni adulte. Multe specii de urechelnițe prezintă instincte materne, un lucru rar între insecte. Femelele îngrijesc ouăle chiar și după ce acestea se transformă în nimfe, chiar până la a doua năpârlire. Pe măsură ce năpârlesc se dezvoltă diferențe sexuale, în general în forma cercilor. Resturi fosile din subordinul Archidermaptera
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
se transformă în nimfe, chiar până la a doua năpârlire. Pe măsură ce năpârlesc se dezvoltă diferențe sexuale, în general în forma cercilor. Resturi fosile din subordinul Archidermaptera datează din Triasicul târziu. Se presupune că mai multe ordine de insecte sunt înrudite cu urechelnițele, Grylloblattaria fiind cea mai apropiată. Numele științific al ordinului, "Dermaptera", este de origine greacă, din cuvintele "dermatos" însemnând piele și "pteron" - aripă. A fost introdus de către Charles De Geer în 1773. Termenul popular provine din superstiția că urechelnițele își pot
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
înrudite cu urechelnițele, Grylloblattaria fiind cea mai apropiată. Numele științific al ordinului, "Dermaptera", este de origine greacă, din cuvintele "dermatos" însemnând piele și "pteron" - aripă. A fost introdus de către Charles De Geer în 1773. Termenul popular provine din superstiția că urechelnițele își pot depozita ouăle în creierul uman perforând timpanul. Urechelnițele se ascund în locuri intunecate și umede, și există posibilitatea de a intra ocazional în canalul auditiv uman, dar fără ca acestea să caute în mod special prezența umană. Urechelnițele se
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
al ordinului, "Dermaptera", este de origine greacă, din cuvintele "dermatos" însemnând piele și "pteron" - aripă. A fost introdus de către Charles De Geer în 1773. Termenul popular provine din superstiția că urechelnițele își pot depozita ouăle în creierul uman perforând timpanul. Urechelnițele se ascund în locuri intunecate și umede, și există posibilitatea de a intra ocazional în canalul auditiv uman, dar fără ca acestea să caute în mod special prezența umană. Urechelnițele se găsesc în abundență în Americi și Eurasia. Urechelnița comună a
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
că urechelnițele își pot depozita ouăle în creierul uman perforând timpanul. Urechelnițele se ascund în locuri intunecate și umede, și există posibilitatea de a intra ocazional în canalul auditiv uman, dar fără ca acestea să caute în mod special prezența umană. Urechelnițele se găsesc în abundență în Americi și Eurasia. Urechelnița comună a fost introdusă în America de Nord în 1907 din Europa, și este mai întâlnită în statele din sud și sud vest. Singura specie nativă - Doru aculeatum se găseste în nord, chiar
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
perforând timpanul. Urechelnițele se ascund în locuri intunecate și umede, și există posibilitatea de a intra ocazional în canalul auditiv uman, dar fără ca acestea să caute în mod special prezența umană. Urechelnițele se găsesc în abundență în Americi și Eurasia. Urechelnița comună a fost introdusă în America de Nord în 1907 din Europa, și este mai întâlnită în statele din sud și sud vest. Singura specie nativă - Doru aculeatum se găseste în nord, chiar până în Canada, unde se găsește în mlaștinile din sudul
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
sud vest. Singura specie nativă - Doru aculeatum se găseste în nord, chiar până în Canada, unde se găsește în mlaștinile din sudul statului Ontario. Alte familii care se găsesc în America de Nord sunt Forficulidae ("Doru" și "Forficula"), Labiidae, Anisolabididae, și Labiduridae. Puține urechelnițe supraviețuiesc iernii în climatele reci și pot fi găsite în crăpături de scoarță, în câmpuri sau grădini. Din cele aproximativ 1800 de specii, 25 se găsesc în America de Nord, 45 în Europa (7 în Marea Britanie) și 60 în Australia. Specii prezente
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
climatele reci și pot fi găsite în crăpături de scoarță, în câmpuri sau grădini. Din cele aproximativ 1800 de specii, 25 se găsesc în America de Nord, 45 în Europa (7 în Marea Britanie) și 60 în Australia. Specii prezente în România: Majoritatea urechelnițelor au o formă turtită și corp alungit pentru a încăpea în crăpături sau sub coaja copacilor, ajungând la 7-50 mm , deși pot crește și mai mult, precum urechelnița de Saint Helena care poate a ajunge la 80 mm lungime. Urechelnițele
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
7 în Marea Britanie) și 60 în Australia. Specii prezente în România: Majoritatea urechelnițelor au o formă turtită și corp alungit pentru a încăpea în crăpături sau sub coaja copacilor, ajungând la 7-50 mm , deși pot crește și mai mult, precum urechelnița de Saint Helena care poate a ajunge la 80 mm lungime. Urechelnițele sunt caracterizate printr-o pereche de clești numiți cerci, cu formă de forceps prezenți pe abdomen; masculii îi au curbați iar femelele drepți. Cerci sunt folosiți pentru a
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
urechelnițelor au o formă turtită și corp alungit pentru a încăpea în crăpături sau sub coaja copacilor, ajungând la 7-50 mm , deși pot crește și mai mult, precum urechelnița de Saint Helena care poate a ajunge la 80 mm lungime. Urechelnițele sunt caracterizate printr-o pereche de clești numiți cerci, cu formă de forceps prezenți pe abdomen; masculii îi au curbați iar femelele drepți. Cerci sunt folosiți pentru a fixa partenerul în timpul copulării sau prada în timpul alimentării, sau ca armă defensivă
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
nu atît de zbor. Majoritatea speciile au aceasta structură, deși Arixeniina și Hemimerina nu au deloc aripi și sunt oarbe. Aripile secundare au o membrana foarte fină care se extinde radial dintr-un punct ascuns sub aripa chitinoasă. Chiar dacă majoritatea urechelnițelor sunt capabile de zbor, sunt foarte rar văzute zburând. Venatura (structura venelor) este unică. Speciile epizoice, câteodată considerate ectoparazite, nu au aripi. Sistemul neuroendocrin al urechelniței este tipic pentru insecte. Prezintă creier, un ganglion subesofageal, trei ganglioni toracici, șase ganglioni
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
fină care se extinde radial dintr-un punct ascuns sub aripa chitinoasă. Chiar dacă majoritatea urechelnițelor sunt capabile de zbor, sunt foarte rar văzute zburând. Venatura (structura venelor) este unică. Speciile epizoice, câteodată considerate ectoparazite, nu au aripi. Sistemul neuroendocrin al urechelniței este tipic pentru insecte. Prezintă creier, un ganglion subesofageal, trei ganglioni toracici, șase ganglioni abdominali; un gaglion fiind o masă de neuroni. Neuronii conectează sistemul endocrin cu creierul și cu ganglionul frontal unde corpus allatum produce hormon juvenil III. Sistemul
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
pentru insecte. Prezintă creier, un ganglion subesofageal, trei ganglioni toracici, șase ganglioni abdominali; un gaglion fiind o masă de neuroni. Neuronii conectează sistemul endocrin cu creierul și cu ganglionul frontal unde corpus allatum produce hormon juvenil III. Sistemul digestiv al urechelnițelor este similar cu cel al altor insecte, lipsind caecae gastrică. Tuburi malfigiane lungi și subțiri pot fi găsite între zona medie și cea posterioară. Sistemul reproductiv al femelelor consistă dintr-o pereche de ovare, oviduct, spermatecă și cameră genitală. Canalele
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Ovarele sunt primitive prin faptul ca sunt politrofice; și prin faptul ca celulele ajutatoare si oocitele alternează de-a lungul ovariolelor. În anumite specii aceste ovariole lungi se ramifică din canalul lateral, iar în altele, ovariole scurte apar în jurul canalului. Urechelnițele sunt hemimetabolice, însemnând ca trec prin metamorfoze incomplete (ou -> nimfă -> adult), dezvoltându-se între cele 4-6 năpârliri. Stadiile dintre năpârliri se numesc instar. Durata de viață a unei urechelnițe este de aproximativ un an de la eclozare. Procesul de împerechere începe
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
din canalul lateral, iar în altele, ovariole scurte apar în jurul canalului. Urechelnițele sunt hemimetabolice, însemnând ca trec prin metamorfoze incomplete (ou -> nimfă -> adult), dezvoltându-se între cele 4-6 năpârliri. Stadiile dintre năpârliri se numesc instar. Durata de viață a unei urechelnițe este de aproximativ un an de la eclozare. Procesul de împerechere începe toamna, masculul și femela putând fi găsiți împreuna toamna și iarna. După împerechere sperma rămâne în femelă pentru câteva luni până când ouăle vor fi fertilizate. În mijlocul iernii spre începutul
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
în femelă pentru câteva luni până când ouăle vor fi fertilizate. În mijlocul iernii spre începutul primăverii masculul pleacă sau este alungat de către femelă. Femela va depune între 20 și 80 de ouă cu aspect perlat în decurs de 2 zile. Anumite urechelnițe, cele parazitice din subordinele Arixeniina și Hemimerina, sunt vivipare, dau naștere unor urmași vii care se vor hrăni cu un fel de placentă. Când sunt depuse, ouăle sunt albe sau de culoare crem și au o formă ovală, dar înainte de
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
fel de placentă. Când sunt depuse, ouăle sunt albe sau de culoare crem și au o formă ovală, dar înainte de eclozare devin maron și cu formă de rinichi. Fiecare ou are aproximativ 1 milimetru înălțime si 0.8 milimetri lățime. Urechelnițele sunt între puținele insecte non-sociale care arată instincte materne. Femela mamă dă multe atenție ouălor, precum căldură și protecție, deși anumite studii au arătat că mama nu dă atenție ouălor când le adună. Mama adună bile de ceară similare cu
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
ca puii să o mănânce. După cinci sau șase năpârliri nimfele ajung la stadiul de adult. Cerci masculilor se curbează, iar cei ai femelelor rămân drepți. Ajung de asemenea la culoarea lor naturală, care poate varia între maron deschis precum urechelnița Tawny, pâna la negru închis precum urechelnița Ringlegged). Pentru speciile înaripate, aripile încep să se dezvolte în acest stadiu. Aripile anterioare se sclerozează pentru a oferi protecție aripilor posterioare. Majoritatea urechelnițelor sunt nocturne locuind în crăpături ale stâncilor sau ale
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]