129 matches
-
Hai la drojdie, neamule/Drojdie bună, prospețică,/De la năicuțu, Costică/Prăjituri crescute și colaci/ Fără drojdie nu-i faci” ... striga din poartă-n poartă să fie auzit, iar femeile cumpărau de 1 leu, 2 sau 3, după trebuință. Costică, acest urgisit al sorții, bătea străzile satului. Mi-amintesc - să fi avut vreo 17-18 ani - de un Crăciun bogat în zăpadă - îl găsesc plângând pe strada de lângă Tărbașan, adunând pachetele de drojdie blestemând pe un nene beat, care-i aruncase cutia legată
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Domnestiul_oamenilor_simpli_0.html [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
ni se aprinde totuși tăcuta dinamită Încătușată-n suflet, în creier și-n artere? Când somnul, moarte-n uda uitărilor ne cere Învie în țărână cu secetă cumplită Aceste clare vise, viclene temnicere, Când chiar și suferința e-n lume urgisită. Prietene: ne bate-n gol, ca toba, pieptul, Să strige ca nebunul: acela-i înțeleptul. Când nici măcar la chinuri noi nu mai avem dreptul. Ne zgârie atâtea satane reci peceții Deci: care-i viețuirea și care sunt pereții? Deci: sufletele
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Stela_covaci_moartea_lui_nicolae_labi_stela_covaci_1329878388.html [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului PRELUDIU Sub razele reci de soare Ce nu ard, dar nici nu-ngheață, Crângul e în așteptare Să-nceapă o nouă viață. Multe trunchiuri ciopârțite Din pădurea urgisită Mai stau încă împietrite Dup-o iarnă zăpăcită Gingașe, în luminișuri, Au crescut niște zambile Iar retrasă în desișuri Mierla-ndeamnă la idile Chiar dacă mai e răcoare, Dintr-o poruncă solară Sosesc cârduri de cocoare Anunțând că-i primăvară. NĂPÂRSTOC
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391399052.html [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
și fratele lui au nevoie de un ban pentru a-și ține viața.Steagul e un simbol suprem al luptei românilor din Ardeal, în furtuna anilor 1848, e o legătură cu un erou care și-a dăruit viața neamului nostru urgisit și lovit de vremuri. Steagul ridicat de bărbatul care s-a născut în 1824, la trei ani după ce murise spintecat, într-o fântână de lângă Golești, un alt erou unic al românilor, domnul Tudor Vladimirescu. Avram Iancu era nepot al lui
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
2, 3 8), înfruntând și moartea pe cruce. Slujim aproapelui, pentru că-l prețuim ca pe un fiu iubit al lui Dumnezeu, înfiat de Duhul Sfânt prin harul Sfântului Botez, dar și ca pe un frate al nostru; căci cel mai urgisit dintre oameni este totuși „un frate mai mic” al lui Hristos (Mt. 25); slujindu-i lui, slujim deci lui Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne cere ca „orice faceți, din suflet să faceți, ca Domnului” (Col. 3, 23). În
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Cr. Karma - Noțiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acțiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin Paria - ("în India, la brahmani") Persoană lipsită de orice drepturi, deoarece se află în afara castelor; ("fig.") persoană urgisită căreia nu i se recunoaște nici un drept
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
dintre ofticoșii cari fac astăzi "esprit" prin gazete, că singura comedie "Buna educație" a lui C. Bălăcescu, e mai originală decât toate scrierile d-lui V. A. Ureche la un loc; apoi să nu uităm că de generația aceea a urgisiților boieri se ține pleiada scriitorilor noștri celor mai buni: Alexandri, C. Negruzzi, Bolintineanu, Donici, Bălcescu ș. a., că oamenii știau o limbă frumoasă, vrednică și înțeleasă de opincă ca și de Vodă. Apoi esista autoritate și ascultare. De zicea Vodă un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
serii tipologice). Așa s-a dezvăluit contemporanilor și tot astfel s-a fixat în memoria (cîtă este) a posterității. Toate căderile sale catastrofale și nefericirile care l-au marcat se datoresc acesteia, irepresibile pasiuni militante. Conformat, încă din copilăria lui urgisită, ca un justițiar și un revoltat, Stere a fost animat (din adolescență pînă la bătrînețe) de ideea necesității reformării structurilor sociale și politice. A urît nedreptatea și alcătuirile strîmbe, a fundat o doctrină (un curent de idei), a elaborat proiecte
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
telefonice, toate „exerciții de admirație” făcând ecou dialogului și comuniunii familiei și prietenilor. Ca și în primul volum, memoria neatinsă de ani a Profesorului revine cu frânturi, secvențe, felii întregi din anii copilăriei priponeștene și, mai ales, din aceia ai urgisiților - de război, de comunism - ani ai maturității: nume de confrați de arme, ofițeri sau simpli ostași, momente retrăite din viața din tranșee în care ofițerul Mânăstireanu își tratează subalternii ca un adevărat părinte educator (memorabilă rămâne pomenirea ostașilor cu „cireșele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
flecar și lipsit de Dumnezeu, nerâvnitor în sfințenie și agramat în grandoare, ahtiat de măriri calpe și înjosit de vanități pe care, sclavi și servili, nu le-am putut legitima decât prin atentat, ultraj și minciună. Un astfel de popor urgisit nu prin soartă, ci prin mediocritatea sa, ce semn mai poate aștepta decât semnul infamant al lui Iuda, ca diferență specifică, și semnul unanim al lui Iona, ca gen proxim? (...) Ce este aceea "românul" este o chestiune mai degrabă tenebroasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a mai fost descoperit și cadavrul lui B.N., cunoscut drept Bogdănelu' Nebunu', oligofren. Înecat și el! În aceeași dimineață, Salvarea și Pompierii au primit un apel telefonic cât se poate de ciudat, de la patronul unui local din proximitatea aceluiași cimitir urgisit. Omul urla disperat, prin microfon, în urechea operatorului de serviciu, precum că i se topise, la propriu, nevasta! Ambulanța sosită la domiciliul apelantului, a putut stabili, pe lângă starea incontestabilă de ebrietate a acestuia, faptul năucitor, că individul nu mințea. Soția
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
canalizau și îndiguiau cu priceperea lor tehnică. "O formă exotică de grădinărit", își zise în sine arhitectul căzut în meditație. Proiectul totalitar mongol nu pornise dintr-o altă necesitate inteligibilă decât setea de realizare a unui vis vindicativ de copil urgisit. Ani buni lumea îi refuzase viitorului han suprem un loc cât de cât locuibil, împingându-l consecvent afară din ea, înspre neființă. Tirul fulgerelor îl urmărise până când nu-i mai rămăsese nimic de pierdut; interior, atinsese punctul de penurie maximă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
flagrant limitele rațiunii și oceanul de făpturi diminutive ce o slujeau? Era și ea printre ele, și, dacă el i-ar fi răspuns c-ar vrea să se sprijine de ea numai puțin, doar cât să-și tragă sufletul cel urgisit, ar fi acceptat bucuroasă. Mai contează și de cine și întru ce ai putea fi folosită, nu doar dacă te eliberezi sau nu de servitute; numai ea știa ce gol îți strecoară în suflet libertatea... "Vrei o cafea?" i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fără vină, marcând începutul degringoladei. Zvonurile, suspiciunile întețindu-se, adevărul despre Nicola Marulis iese dintr-o dată la iveală. Averea lui, de fost pușcăriaș, încape într-o boccea. O masivă decepție, revărsată în ostilitate și ură, urmează acestor dezvăluiri. Hulit și urgisit, bătrânul se hazardează într-o acțiune de contrabandă și moare împușcat. Dezastrele curg, într-o reacție în lanț. Abandonată de flușturatecul Deliu, Penelopa se sinucide. Distrus, Stamati își pierde mințile. Evantia eșuează la un deocheat varieteu, stingându-se de ftizie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
se identifică, într-o modalitate sau alta, cu eroii literari. Astfel, băieții se identifică cu feții-frumoși sau cu prinți pe cai năzdrăvani care se luptă cu zmeii ori balaurii terifianți și salvează prințese, iar fetițele se identifică cu prințesele îndelung urgisite, dar în final salvate și luate în căsătorie de prinții salvatori. De asemenea, se știe că elevii nu se consideră la fel de obraznici ca Ionel ori Goe decât cel mult din teribilism. Educarea gândirii creatoare a elevilor este o preocupare generată
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
2, 3‑8), Înfruntând și moartea pe cruce. Slujim aproapelui, pentru că‑l prețuim ca pe un fiu iubit al lui Dumnezeu, Înfiat de Duhul Sfânt prin harul Sfântului Botez, dar și ca pe un frate al nostru ; căci cel mai urgisit dintre oameni este totuși „un frate mai mic” al lui Hristos (Matei 25) ; slujindu‑i lui, slujim deci lui Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne cere ca „orice faceți, din suflet să faceți, ca Domnului” (Coloseni 3, 23). În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Wealth and Violence at the Edge of the 21st Century, Bantam Books Trebici, Vladimir, 1979, Demografia, Editura Științifică și Enciclopedică, București Treptow, Kurt W, (ed), 1996, A History of Romania, Fundația Culturală Română, Iași Tuchman, Barbara, 1988, O oglindă îndepărtată. Urgisitul secol XIV, Editura Politică, București Vaisse, Justin, 2003, „From Transatlanticism to Postatlanaticism”, în National Interest, July Vlad, Laurențiu, 2006, Conservatorismul românesc, Nemira, București Vlăsceanu, Lazăr, 2001, Politică și dezvoltare. România încotro?, Editura Trei, București Vosganian, Varujan, 2001, Mesajul dreptei românești
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ea mai de preț: conștiința. Omul devine un animal de turmă, orb care amușină gunoaiele în căutare de hrană. Își pierde verticalitatea. Pierde ceea ce-l separa de alte ființe. Soția doctorului e singura ființă care are milă față de bietele făpturi urgisite. Solidaritatea cu semenii ei aflați în mare impas o ridică deasupra orbirii. Ea înțelege să care în condiții aproape imposibile apă pentru a îndepărta urmele fizice ale unei umilințe suplimentare a suratelor ei violate de bestiile oarbe cu bâte și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
asasinat, ca Mircea, deci, să devină ceea ce fusese Român Gruie: „pavăza și brațul” său. Vlaicu, așadar, îl absolvă pe nesăbuit, pedepsit îndeajuns prin spasmele conștiinței și hărăzit oricum, fiind viță de Basarab, unui destin aparte. Înșirând chinurile și durerile țării urgisite, monologul din final („Chinuri?...”) e o izbucnire nestăvilită a unor trăiri îndelung comprimate. Inexistente în textul de la premieră și în acela al primei ediții, din 1902, aceste versuri de 16 silabe (înrâurire hugoliană) au fost compuse pentru cea de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
nestimate și-n horbote de fir”, este domnița bizantină. Din vremuri voievodale, poetul desprinde chipul nefericit al unei văduve de domnitor pierit în luptă cu „păgânele urdii”. În mănăstire, „a țării mândră Doamnă” îndură „sub bolți de jale o soartă urgisită”, în timp ce în țară bântuie prăpădul (Călugărița). C. evocă mai ales aspecte tragice ale vieții voievozilor, sacrificiile și suferințele acestora. Versurile mărturisesc nu atât compasiunea poetului, cât îndurerarea față de soarta unor oameni considerați mult apropiați lui, legați de el sufletește. Forța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
cu cât afișează un pacifism fervent; acestea aproape au dispărut la sfârșitul anilor 1930. Baptiștii și Martorii lui Iehova care refuză, după război, să intre în Consiliul Uniunii baptiștilor și creștinilor evanghelici, înființat în 1944 de către stat, sunt din nou urgisiți. Biserica catolică, ce număra 1500000 credincioși în vestul URSS la începutul anilor 1920, practic nu mai există zece ani mai târziu. Prin anexările rezultate din cel de-al doilea război mondial, 12 milioane de catolici - mai ales polonezi - sunt integrați
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Există în univers o ordine a firii, ascunsă, care nu trebuie tulburată. Copilul știa că melcul părăsit în pădure, suferă din cauza lui și căuta o explicație fantastică: "Mi-adusei atunci aminte/ C-auzisem mai-nainte/ De o noapte între toate/ Urgisită,/ Când pe coate/ Guri spurcate/ Suflă vânt,/ Să dărâme din pământ". În locul luminii solare, venise o stihie aducătoare de moarte, un fior rece care a surprins melcul, ieșit din cochilie, înainte de vreme. Copilul îl privește deznădăzduit: "Era, tot, o scorojită
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Orișice ar fi între noi să trăim în pace... Bărbatul destul de deștept ca să priceapă mesajul feciorului său, nu e și destul de înțelept ca să îndrepte prin îngăduință și afecțiune erorile trecutului, iar această neputință îl va schimba în omul rău și urgisit a cărui moarte va aduce, în sfârșit, pace și liniște în familia lui Națl. Elisabeta Lăsconi găsește astfel de scene reprezentative pentru a susține ideea că ,,între cele două legi, a tatălui și a mamei, ultima se dovedește mai bună
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
asumă greșeala nesocotitei fete acuzându-se de a nu fi păzit cum se cuvine odorul său și al celui răposat. Vestea că Fira e însărcinată îl zguduie din temelii, dar rămâne neclintit în hotărârea sa de se cununa cu tânăra urgisită: Așa trebuie să fie! Altfel nu se poate! grăi dânsul. Trebuie să-și primească fiecare soarta cu supunere. Dinu e un vinovat fără vină. Tragedia sa începe cu claritate aici și se va consuma în spațiul acestei căsnicii în care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să-i îndatorăm la asta..." Preoțimea și învățământul, nr. 26, 30 mai/linie, 1873, pp. 133-134) și apoi, în 1902, în articolul Pesimismul lui Eminescu, în care ia atitudine împotriva celor care îl cataloghează pe poet în rândul celor mai "urgisiți pesimiști" dându-le sfaturi tinerilor de a se feri de el "ca nu cumva să le strice mințile și să le învenineze inimile". Putem recunoaște aici idei ale clericilor sătmăreni, dar I. Slavici nu semnlează nici un nume. Cert este că
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]