7,316 matches
-
de o realitate greu de suportat și asumat. Faptul explică parțial și de ce în acest an maratonul literar de la Köln și Salonul de la Leipzig au fost supermediatizate. Publicul i-a văzut și auzit pe Günther Gras, Christoph Hein, Peter Hartling, Urs Widmer, Rüdiger Safranski, Peter Scholl-Latour, Friedrich Schorlemmer, pe Vitali și Vladimir Klitschko. Oricît de diferiți au fost invitații, îi unește celebritatea de care fiecare în parte se bucură, ce-i drept, în grade și din motive diferite. Salonul de la Leipzig
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
cel mai îndepărtat. Hipertrofiatul prezumțios, Gore Pirgu, plănuindu-și căpătuială prin însurătoare, ori supremația față de ceilalți, recurgând la retorica lui 'nveninat frivolă, își construiește alaiurile întoarcerilor acasă, pe măsura perspectivei sale valorice, voit apăsate de batjocură, umilire și ricanare: flașnete, urși, călușari, paparude. Pe targă, pe saca, pe dric. O văduvă, și după șaptezeci și doi de ani de singurătate, continuă să pună pe masă tacâmuri alese, întotdeauna douăsprezece, credincioasă "până la habotnicie" prejudecăților nobiliare în care s-a încăpățânat să se păstreze. Sau
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
piesei Mașinăria Cehov - pe "adevăratul precursor al teatrului absurdului" și mărturisește că a fost marcat de așteptarea personajelor "spectre" cehoviene înainte de a-i cunoaște pe Vladimir și pe Estragon. În fine, și în piesa care închide volumul, Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, avem de-a face tot cu o problemă a comunicării. Cei doi îndrăgostiți încep să se înțeleagă rostind la început doar vocala a, pentru ca în final să atingă forma
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
apărută în paralel, într-o vreme când "toată lumea suspectează pe toată lumea": "Încep să mă sperii de ce am scris. Ia să mai citesc o dată Viziunea. Într-adevăr, la noi unde totul se citește printre rânduri, lumea se poate întreba: cine e Ursul, cine e Vulpea? (După ce am publicat Sărbători itinerante - poezii de dragoste - redactorul de carte M. Ciobanu m-a întrebat speriat: Domnule, e unul care mă înnebunește de câteva zile cu cartea dumitale. Cică a descoperit cifrul, că e vorba de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
citește mereu ca să râdă. Se caută intenții satirice peste tot - și, culmea, acestea chiar sunt găsite! Sunt o pradă ușoară pentru cenzură - se taie tot ce poate stârni zâmbetul". Bineînțeles că, dacă se reduc la "decriptări" de tipul "cine e Ursul, cine e Vulpea?", "printre-rândurile" compromit iremediabil finalitatea estetică și nu pot fi luate în serios nici ca început de structurare a conștiinței politice. Cel mult, puteau provoca niște defulări de moment, la fel de sărace în conținut ca și folclorul de bancuri
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
au fost, în ciuda numărului mic de coloniști, încă din primii ani pe măsura așteptărilor. Ernst Wagner "domolește" viziunile romantice asupra motivelor colonizării (le plăcea sașilor să spună că au venit de bună voie "într-un ținut nelocuit unde trăiau doar urși, râși și lupi", și că acest "neam nobil" nu cunoștea stăpâni sau slugi - în stilul reformei luterane, democrația perfectă înflorind mai ales în țările nordice). în 1210, regele Andrei a oferit cavalerilor teutoni Țara Bârsei. în numai 14 ani aceștia
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
La Creangă au nume nu ipotetice jucării (minimaliste: „copilul, încălecat pe bățul său...”), ci instrumentele de pedeapsă - Calul Balan, Sfîntul Nicolai. Apar din cînd în cînd surprize: jucăriile convertite în mesaje ironic-sentimentale - păpușile scrise pe frunte din La aniversară (Eminescu), ursul eroului masculin din Ochii Maicii Domnului (Arghezi). Păpușa Monicăi din La Medeleni (Ionel Teodoreanu) poartă numele posesoarei: „Mă jur pe păpușa mea, Monica”. În Cartea cu jucării (Arghezi), domină jocurile din cuvinte, dar apare cel puțin un ins cu nume
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
lui Pumba din Lion King”) sau din jocuri pe computer. Se explică astfel - prin originea obiectului sau a modelului - o parte din numeroasele nume cu sonorități internaționale; unele explicații rămîn însă indecidabile: „un ursuleț (...) galben pe care îl cheamă Kevin”, „ursul pe care îl am de când eram mic și cu care dormeam și care e doctor (are halat și bonetă și stetoscop) pe care îl cheamă... Boris”; „o veveriță (...Dely)”. Alteori se indică faptul că numele străine au fost atribuite spontan
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
stereotipuri sau din nevoia de a separa lumea internațională a jucăriilor de cea contingentă: „mai am un maimuțoi care e îmbrăcat ca un gangster și fumează trabuc (...) și pe care într-o criză de inspirație l-am botezat Jim!”; „un urs bej pe care l-am botezat Giovanni”; „ursulețul bej... pe care îl cheamă Giovanni Ursu’”. Ultimele citate permit să se observe diferența, dar și trecerile dintre onomastica impusă sau obiectivată și cea creată subiectiv: „îl cheamă” / „l-am botezat”. Categoria
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
și cea creată subiectiv: „îl cheamă” / „l-am botezat”. Categoria numelor cu rezonanțe tipic românești e mai redusă: „Din întunecata și atât de îndepărtata mea copilărie au parvenit până la noi câteva jucării din care cea mai importantă este fără îndoiala ursul Ursei”. Pot fi totuși incluse în această clasă formațiile cu sufixe diminutivale și în genere cu sufixe specific onomastice: „o păpușă micuță care mirosea a căpșuni și de fapt așa am și numit-o: Căpșunica”; „Bobica (o fetiță clown)”; un
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
Ursei”. Pot fi totuși incluse în această clasă formațiile cu sufixe diminutivale și în genere cu sufixe specific onomastice: „o păpușă micuță care mirosea a căpșuni și de fapt așa am și numit-o: Căpșunica”; „Bobica (o fetiță clown)”; un urs care „era emblema Berlinului și îl botezasem Berlinel”; „Pufulete (un urs mare, galben)”. Între exotism și autohtonism, o zonă onomastică bogată este cea a hipocoristicelor, frecvente și în antroponomastică, bazate pe expresivitate fonică și pe repetiție: „un urs galben pe
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
diminutivale și în genere cu sufixe specific onomastice: „o păpușă micuță care mirosea a căpșuni și de fapt așa am și numit-o: Căpșunica”; „Bobica (o fetiță clown)”; un urs care „era emblema Berlinului și îl botezasem Berlinel”; „Pufulete (un urs mare, galben)”. Între exotism și autohtonism, o zonă onomastică bogată este cea a hipocoristicelor, frecvente și în antroponomastică, bazate pe expresivitate fonică și pe repetiție: „un urs galben pe care-l cheamă Dodo”, „o omidă fosforescentă pe care o cheamă
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
clown)”; un urs care „era emblema Berlinului și îl botezasem Berlinel”; „Pufulete (un urs mare, galben)”. Între exotism și autohtonism, o zonă onomastică bogată este cea a hipocoristicelor, frecvente și în antroponomastică, bazate pe expresivitate fonică și pe repetiție: „un urs galben pe care-l cheamă Dodo”, „o omidă fosforescentă pe care o cheamă Bibi”, „Bobi (un clown de care toată lumea zice că-i urât)”, „un urs mai mare care e bătrân rău... și pe care îl cheamă Cici”. Nu putem
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
a hipocoristicelor, frecvente și în antroponomastică, bazate pe expresivitate fonică și pe repetiție: „un urs galben pe care-l cheamă Dodo”, „o omidă fosforescentă pe care o cheamă Bibi”, „Bobi (un clown de care toată lumea zice că-i urât)”, „un urs mai mare care e bătrân rău... și pe care îl cheamă Cici”. Nu putem omite din inventar și marcarea negativă, prin absență: „iepurașul verde (care din păcate nu are nume...)”.
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
așa, a unui Coșbuc citadin, transmutat la finele celui de-al doilea război mondial: „Străbăteam uliți ce tăiau în felii mahalalele/ ducînd spre barieră. Acolo lumina/ bîlbîia din felinar./ Dintre noi unul a murmurat/ - E frig. În loc de Karenina vom întîlni ursul polar./ Vîntul hoinar ne pătrundea/ să șteargă primul cuvînt scris pe tăblițe: FOAME,/ prin vreme purtat în ghiozdane/ poeme/ și taverne.// Mîinile altora ne-au prins de glezne/ trăgîndu-ne-n jos, în strînsoare de clește/ să ne sature cu pămînt” (Flămînzii
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
Constantin Țoiu August 1977... Muzeul Prado, Madrid. Bosch, Adorația magilor, triptic. În ciuda evenimentului dumnezeiesc, lumea merge înainte. În planul îndepărtat, un om sfâșiat de un urs, o femeie urmărită de un lup, - război - țărani curioși, unii care pătrund sfioși în coliba nou născutului, alții care se uită înăuntru printre spărturile acoperișului de paie... Nici un reporter de față. Doar olandezul rezumând lumea într-un car cu fân
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
Înainte cu furia, cu provocarea! După ce s-a închis Cabaretul, mișcarea s-a instalat într-o mare sală de expoziție: Zur Waag. Tzara era mai prezent ca oricînd. Era văzut ba lovind în toba mare, ba dansînd cu grohăituri de urs, unduindu-se într-un sac, cu o țeavă pe cap, în sceneta botezată «negru cacadu»; inventa pe atunci și poeme chimice. Era omniprezent. În Jurnalul său intim, nota: «Vrem să ne pișăm colorat»; și apoi: «Protestăm, zbierăm, spargem geamurile, ne
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
ba încă și cu rugăminți!, după eșecul calificării la Euro 2004. Mai cred de asemenea că nu e treaba premierului să-l convingă pe antrenorul Iordănescu să-și prelungească șederea în fruntea echipei.) Cu toată părerea de rău, nu arbitrul Urs Meier i-a furat pe români la Copenhaga, cum a scris toată presa, ci ai noștri s-au furat singuri. Sînt de acord că arbitrul a fluierat un penalty care n-a fost, în prima repriză, dar danezul care l-
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
că arbitrul a fluierat un penalty care n-a fost, în prima repriză, dar danezul care l-a înduioșat a căzut în careul nostru cu o artă care i-ar fi putut păcăli și pe alții la fel de prost plasați ca Urs Meier. În privința golului cu care au egalat danezii, aici mă despart de majoritatea comentatorilor de sport. Elvețianul n-a prelungit prelungirile fiindcă așa au vrut mușchii lui de hoț și sforar, ci pentru că și în cele patru minute peste cele
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
greu de înțeles cu cît Iordănescu n-a trimis pe teren o echipă “rodată”, ci o întîmplare fericită. Ca dovadă - pe atacul din final, ai noștri au lăsat liber în careu jucătorul cu mingea, care a marcat liniștit. Aici tot Urs Meier a fost de vină ? O țară întreagă s-a lăsat isterizată de cei doi comentatori de la TVR, care i-au făcut în permanență proces de intenție arbitrului, acuzîndu-l că-i favorizează pe danezi. Dacă veți avea răbdare să revedeți
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
lung șir de băgători de seamă politici, de la Iliescu I. la Năstase A., și retur. Am pierdut la Copenhaga nu din cauza arbitrului elvețian — cum ne-ar prinde bine la psihic —, ci drept urmare a stilului de existență îmbrățișat de societatea românească. Urs Meier n-a fost decât oglinda lipsită de complezență așezată în fața nimicniciei românești (vorba lui Cioran) tocmai când ne era lumea mai dragă. Nu la Copenhaga am pierdut meciul (cum celălalt meci, mai cu cântec, nu-l vom pierde la
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
pur și simplu, ni s-a înscris probabil pentru totdeauna în gene, în memoria colectivă care tresare acum a aducere aminte. De aceea Istorie la firul ierbii e o scaldă în puțul fără fund al rememorării. Șobolanu’, Toma Credinciosul și ursul panda Ce se știe despre ursul panda e primul roman al lui Florin Lăzărescu, după ce în 2000 a debutat cu un volum de povestiri (Cuiburi de vîsc, Editura Outopos), publicînd apoi în antologia Ozone friendly și pe internet, la Editura
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
înscris probabil pentru totdeauna în gene, în memoria colectivă care tresare acum a aducere aminte. De aceea Istorie la firul ierbii e o scaldă în puțul fără fund al rememorării. Șobolanu’, Toma Credinciosul și ursul panda Ce se știe despre ursul panda e primul roman al lui Florin Lăzărescu, după ce în 2000 a debutat cu un volum de povestiri (Cuiburi de vîsc, Editura Outopos), publicînd apoi în antologia Ozone friendly și pe internet, la Editura LiterNet (culegerea de proză scurtă Șase
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
multă vreme naratorul din Ce se știe... Narator care-și găsește totuși destul de ușor eroul în tînărul Toma, pentru o vreme celular ambulant într-un supermarket, cu o bizară pasiune pentru aruncat de toți pereții propria pisică, singur ca un urs panda, căutînd ceva în care să creadă și victimă a vagabonzilor locali. Florin Lăzărescu are o mînă fină pentru figuri pitorești, de la Șobolanu, „tata” copiilor fugiți de la orfelinat și adăpostiți într-un cavou, sau Holbatu, cel mai recent protejat al
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
Holbatu crede că-i Isus. Toată această lume pestriță e amenințată să-și piardă simțul lucrului sfînt (prin asta înțelegîndu-se și, pur si simplu, contactul imediat cu cel de lîngă tine); în cel mai bun caz, e o lume de urși panda, refuzînd să mai comunice, să se mai înmulțească, fie pentru c-au pierdut sensul existenței, fie fiindcă, dimpotrivă, i-au aflat secretul și-i trăiesc preaplinul. Toată această lume e, ca, probabil, întotdeauna în proza lui Lăzărescu, bîntuită de
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]