10,389 matches
-
chipul cel mai apăsat alunecarea în anormalitate. "Dereglarea simțurilor" e mijlocul cel mai eficace al poeziei emanate de criza ființei: La miezul nopții am intrat pe ascuns în odaia lui Alois,/ gura mea mirosea a vinuri grele,/ trupul mi se uscase de plictis" (La Cesarina șIIȚ). Sau: " Dragostea cea amintită făcuse ca pe sub piele/ să-mi creacă o blană de jder" (ibidem). Sau: "cuțitul cărnii dospea, putrezea, pîlpîia" (ibidem). Sau: " Ceața mi-a intrat în oase și un cîine cu trei
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
ele benzile de magnetofon l-au redus la un număr fix de senzații, de gesturi, de reacții. Acum, numărul și succesiunea lor îl dau la iveală, în interpretarea lui Marcel Iureș, pe Krapp. Niciodată treaz, își plimbă limba peste buzele uscate de alcool, își trece mîna prin păr, își sprijină capul în palmă, privește în același punct, cu ochii pe jumătate deschiși, își așează tacticos banda, o înfășoară puțin cu degetele, îi dă drumul, se ascultă, mut, oprește, se înfurie, reia
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
fier și-a pucioasă, sau trupul lui Marion, “cea adormită-n cerneală” sau chiar al nimf(et)ei Orjen caracterizată adesea prin imaginea olfactivă, caducă și umilă în simplitatea ei (ca și faulknerianul “Caddy smelt like trees”) “mirosea a roșcove uscate la soare și a trup de femeie curată”. Iar forfota organicului în care se cufundă Fric, priapic și mort, “cu falusul ridicat ca un catarg și bălăbănindu-se în vînt” tocmai pentru că este descrisă în cele mai neînsemnate detalii, se
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
a iertat. Școli, spitale, stadioane, comune care nu mai pot împrumuta numele lui Ceaușescu îl iau pe al său. À la bonne heure! Să ne gâtuim invidia care poate activa funest anevrisme, deschide pervers ulcere, porni interminabile migrene, îndura ficatul, usca rinichii, obtura o periferică vinișoară a creierului - și orice s-ar petrece în întunecatul nostru eu să afișăm seninătate: nu suntem singuri, rulăm la un loc cu întreaga literatură română. Solidari, monolitici. Până la urmă, ea e de vină. Cât îl
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
și o vorbă de seară tîrzie a cîtorva poeți și artiști, ne-a spus: «Fraților, ne ducem de rîpă. |știa ne-au sucit vrejul, ca la pepenii sortiți să crească mari și cît mai arătoși. Cei care n-o să ne uscăm, om crește tari și mari și arătoși, dar fără dulceață și fără mireasmă»”. Reintrarea în literatură, în condițiile „dezghețului” din jurul anului 1965, n-a constituit însă chiar un prilej de bucurie pentru scriitorii pînă atunci complet refuzați, deoarece regimul totalitar
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
virat spre răsărit. Acum trebuie să ne întoarcem la intersecție. Femeia s-a uitat înapoi și a văzut cât de mult urcase soarele pe cer și cum, încet, încet, lucrurile își pierdeau umbra. A mai văzut și că roua se uscase pe ierburile de pe marginea șoselei. Să ne întoarcem, a spus ea. Bărbatul a răsucit volanul, mașina s-a întors pe șosea și au pornit înapoi. Femeia, obosită, a închis puțin ochii, și-a sprijinit capul de spătar și a început
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Bătăile lor se deslușeau bine. N-a răspuns nimeni. Atunci bărbatul a împins cu umărul și a forțat ușa. Dar casa era goală ( ...) Nu era nimeni în bucătărie. Nu era nimeni în odăi. Nu era nimeni în spatele casei, unde se uscau rufele, întinse pe sârmă, fâlfâind în briză. În cuptor cenușa încă mai era caldă, iar pe masă au găsit vin și pâine. Mi-a foame, a spus femeia. S-au așezat și au mâncat. Și acum? a întrebat femeia. Ne
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
dimensiuni mai modeste, strict asociate făpturii rostitoare și ambianței anodine în care trăiește, și tot atât de precare ca și ea: "muzica iese când mă frec în cap/ când îmi trec limba razant peste dinți/ și mă strâmb", "pe buzele tale mă usuc ca o muzică lipicioasă/ dar eu sunt o muzică lipicioasă", "muzica stricată în mine/ zumzăitoare îmi ciugulește din dinți", "la un moment dat/ nu mai poți suporta altă muzică/ sigur mai sunt podurile aeroporturile/ fabricile și alte construcții gigantice/ dar
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
din pricina locuitorilor. Cum poate să se numească astăzi cineva Sf. Gheorghe, iată o întrebare la care dacă nu v-ați gîndit pînă acum, merită să o faceți serios de aici înainte. Cînd trec peste tine războaie, cînd morții nimănui se usucă pe marginea drumurilor și cînd auzi cum în bocancii lor umflați de lacrimi și de sînge cîntă greierii și înflorește pelinul, cînd soldații ruși vin să-și spele picioarele în lacurile tale alpine și să-și zvînte obielele pe acoperișurile
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
și face să renască o lume întreagă. Fixată în alt unghi, camera surprinde altă imagine care, filtrată prin sufletul poetei, dezvăluie uimirea, teama, dezgustul și fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele amoroase mai mici
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
luăm în considerare o altă situație: a celor care, suferind de o maladie necruțătoare, încep să dea semne exterioare ale răului care-i macină. Culoarea feței celui invadat de morb devine cenușie, nasul i se ascute ceros, urechile i se usucă, ochii i se înfundă în orbite. Trecătorul remarcă numaidecât semnele indelebile ale bolii. Cuvântul nu va fi spus, cel în cauză îl cunoaște, dar îl evită superstițios. Se va declara invadat de o maladie, dar nu de aceea. A fi
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
la realitatea înconjurătoare și la spiritul viu al literaturii. Erudit la modul inutil și doct până la plictis: așa ne apare, multora dintre noi, cercetătorul bibliotecilor și arhivelor, condamnat parcă la abundența detaliilor într-o specializare îngustă și la o factologie uscată în tomurile pe care le scrie. Nu neg că există destui asemenea cercetători, onești (și folositori într-o cultură), dar lipsiți tocmai de sarea și piperul domeniului investigat. Totuși, portretul adevărat al istoricului literar este altul. Lecturile întinse și minuțioasa
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
ei, nu, numai ochii ei, nu - la ce gît stau acum atîrnate pe șiraguri trecute printre degete, numai mărgelele ei sunt pierdute în alte ape albastre, degete subțiri de gheață îmi zgîrie sufletul, pielea lui se face sare de mare uscată pe spinări de femei plecate de-acasă, murmurul lui se face vuiet de ocean în urechile lor surde - un milion de ochi mai frumoși ca ai ei mă strecoară în paturile lor, numai ai ei, nu, numai ochii ei, nu
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
La mine trebuie să rămână ruleta. La mine banii de dentist. La mine expresiile figurii tale mirate, închise cu lacăte. Tu ia baia. Și aerul dintre riduri. Pe masă sunt resturi, sticle, pahare, stropi. Nu le ia nimeni. O să se usuce cu vremea. Tu ia șifonierul, cascheta de duș, stinghiile de la draperii, candela. Cutiile cu muzică de cameră, tampoanele mele pentru luna viitoare, bibelourile de la turci, costinești 2007, pozele din port cu părul desfăcut în briză. Eu iau pozele nedevelopate. Străinii
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
îndemnam să mai topească biserici de gheață în ochii unui miel pe întuneric cineva se pregătea să urce un deal i se auzea numai vocea pe sus și am dus acolo un scaun să se așeze și să stea să usuce pe îndelete norii de ploi nesfârșite cum ar șterge o bătrână stând pe pragul casei sticla de lampă după ce și-a pus gura la capătul ei îmbrăcat în cămașă lungă de in eu pun păsările pe cer în forma literei
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci visele noastre de tineri dascăli de țară erau mai adânci mai senzuale că întunericul nopții acum când viața iată s-a dus ca un trandafir trecut prin mașină de carne
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
Numai așa exist în viețile noastre Ploaia acidă mă trimite în realitate Continentul planează De teamă că m-ai putea întîlni Mă porți cu tine în aură Cavalerul teuton Uite cum era: Pe noapte Părul tău nor Mă îneca parfumul uscat pe ceafă Aromitor - o coda - Pe care nici n-o visam: Părul tău - nor. L-am Străbătut am aflat tot Ce se poate ști despre rădăcina albastră Apariția lumina Metalică Vînăta poartă Și corpul meu în catalepsie Pe orizontală În
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
într-un anticariat noapte de noapte o hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul foșnește a carte iarba se usucă făcîndu-se litere frunzele cad ca filele îngălbenite - la trezire - cărțile stau cuminți în rafturi și încerc într-o carte nescrisă să mă reîntemeiez
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
Constantin Abăluță În țara acelor de pin și-a soarelui călătorind pe mare în vechiul fort părăsit doarme Caillou plase cu ciuperci atârnă de tavan uscându-se în curenții marini după lumina-ncrucișată prelinsă prin două barbacane Caillou află ce oră e mai bine decât după orice ceas pâlcuri de chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ semnalizând întoarcerile vântului vântul împrejmuind cu spumă pietrele abia
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
din pântecosul fruct zaharisit de soare Miezul, la el, iar coaja la prostime. Iar hoții lui se pricopseau cu titluri înalte, Purtau veșminte de nobili și peruci Pline de cârlionți și bucle, Să te ferească Domnul, să ajungi să le usuci. Peruci la fel ca mieii abia zvântați în paie, Abia ieșiți din pântece de oaie. Câți trâmbițași în soldă? Câte straie Cenușa s-o preschimbe-n vâlvătaie? Si câte vârfurile de pumnal, în păsările proaste de pe punte? Visând la resturi
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
am stat pe terasa din Buda, pe care o știi, și am privit călărețul de bronz ce se pregătea să plece în pusta maghiară. Cred că și el tot după tine pleca.... Am băut, am mâncat, am clevetit verzi și uscate cu niște doamne cărora le sclipeau ochii după o poveste de dragoste. Eu treceam pe o graniță de anotimp, care nu se hotăra în ce parte să cadă și mă clătinam pe picioare ca un bolnav și mă vedeam mereu
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
de dreptate, așa cum a fost înțeleasă mai tîrziu, poate în mod greșit. Bunăoară, pentru vina de a fi chemat ploaia, vrăjitorii erau pedepsiți cu moartea, iar pentru a fi provocat seceta, cu o amendă neînsemnată. Asta pentru că, ziceau legiuitorii, seceta usucă doar plantele, în timp ce ploaia prea multă împiedică oamenii să se miște liber pe sub cer. Ceea ce îl șoca pe Agillus era că, în lipsa scrisului, nu exista noțiunea juridică de "precedent". Pentru o faptă pentru care unul era iertat, altul putea fi
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
greu de drum Și nici nu știu: vorba ți-e dreaptă? minte? Cum m-am umbrit! Te-ai luat după proverbul: " Nu iese fum dacă nu-i pic de foc."? Stau încîlcit ca-n coarnele lui cerbul. Mi s-a uscat și stropul de noroc. Ce-mi folosește roua că-i rotundă Și fluturii că-și pun aur pe burtă În solzi mărunți. Mi-e viața tot mai scurtă. Sufletul spaima unde să-și ascundă? Moartea-mi sluțește carnea, mi-o
M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6947_a_8272]
-
strident-fantomatice Atunci ochii mi se deschid larg precum niște găuri negre deasupra în spațiu Brusc alerg jur împrejur ca într-o farsă ca într-o ramă ce-și strânge în sine conturul Am luat-o în sus pe-o cărăruie uscată cu soarele de august în spate De-o parte și de alta pe pietre ce-ți furau ochii cu sclipiri mincinoase câte-o viperă nemișcată medita la pacea abstrasă a verii Am mers cât am mers spre miezul pădurii Ne-
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
2008) Ritual (terezii) o timpi pierduți o timpi târzii mă-nghesuiți mereu pe terezii îmi cântăriți și sufletul și geana îmi cântăriți și sângele și rana orbecăiesc de-acum prin bălării nu mai am nervul vechii călării mi s-a uscat sub șauă armăsarul mi-au mai rămas cenușa lui și varul o șchioape false terezii îmi mistuiți arhivele târzii îmi cântăriți și calul alb și coama îmi cântăriți și sufletul și rana (17 mai 2008) Ritual (peisaj pustiu) insecte verzi
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]