74 matches
-
vîrstă mai mare, sau Creangă, care era prea tînăr ca să fie hirotonisit diacon. Cazul Eminescu poate servi de exemplu concludent, dacă punem alături toate actele sale oficiale, care au pe ele și data de naștere: Pe actul de botez de la Uspenia: 15 ianuarie 1850; pe cele patru certificate semestriale, din clasele a III-a și a IV-a, urmate la Cernăuți: 6 decembrie 1850; pe certificatul din clasa I de gimnaziu: 14 decembrie 1849. Deci șase acte oficiale! Care din ele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
biserica din Cătămărești, unde slujea preotul Toader Andronic. Aceste două sate au păstrat tot timpul frumoase legături, mai ales prin căsătorii. Dar principala confuzie, din "Memoarul" Aglaei, a fost aceea asupra locului de naștere. Copilul n-a fost botezat la Uspenia din Botoșani, în iarna aceea grea, pentru că "tata a vrut așa", ci pentru că Eminovici, cu toată familia sa, locuia la Botoșani. Acolo s-a născut Mihai. Mai grav a fost faptul că, pentru locul nașterii, la greșeala comisă de Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în satul Ipotești (sic!). Diversiunea produsă de N. D. Giurescu continuă Torouțiu nu se poate menține, față de argumentele lui Mihai N. Popescu-Colibaș"22. Leca Morariu, fiind întru totul de acord cu Torouțiu, i-a atribuit "o valoare problematică" actului de la Uspenia și chiar și mărturiei maicii Fevronia Iurașcu, care asistase, în Botoșani, la nașterea lui Mihai. După aceea, tot Leca Morariu, neobservînd că-și contrazice părerea susținută pentru nașterea poetului la Ipotești, a mai făcut presupunerea că mama poetului, ca "femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o însemnare autografă, ca din partea căminarului, însă după zisa Aglaiei Drogli: "Fiul nostru Mihai, întru Domnu a fost hărăzit vieții la Ipotești (s.n.), în noaptea de 24 decembrie 1849 și botezat la Botoșani, la 21 ghenari 1850, la Sf. biserică Uspenia"24. Deci copilul s-ar fi născut la Ipotești, iar apoi ar fi fost adus la Botoșani, pentru botez. Este curios faptul că și G. Călinescu a înclinat cu nașterea copilului, tot la Ipotești. "Întrebarea pe care o punem scria
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
apoi adus și botezat la Botoșani. De altfel, cînd e vorba de un mare poet, puțină mitologie nu strică"25. Dar este exclusă nașterea pruncului la Ipotești, de vreme ce familia lui Eminovici, cu tot cu acea Psaltire, domicilia în Botoșani, unde preotul de la Uspenia era și duhovnicul familiei Eminovici și unde stă scris, pe actul de botez, că pruncul s-a născut în orașul Botoșani, adică așa cum știa și poetul și cum însuși a menționat în scris. Un argument în plus l-a adus
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
el nu se putea urca, a început să și le procure. Deși era administrator la Dumbrăveni, la 2 iunie 1842, prin soția sa Raluca a cumpărat, la mezat, niște case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lîngă biserica Uspenia din Botoșani 9. G. Călinescu precizează, în mod special, că, în 1842, Eminovici avea luată în arendă moșia Durnești, de pe malul Prutului 10. Fiind interesat mai mult de facerea spirtului și de veniturile frumoase pe care le poate căpăta din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
i-a putut trimite văduvei Ruxanda Ureche decît 50 de galbeni, prin Strul Leib Orănștein 29, asociat cu Eminovici și cu Moișe Michel, la iratul vinului, rachiului și păcurei. Ca să poată da cu chirie doctorului Jianu casele de lîngă biserica Uspenia, Eminovici și-a mutat din acele case ale sale 405 vedre de spirt, în pivniță la asociatul său, Moișe Michel, astfel că la 23 aprilie 1848 doctorul Jianu s-a mutat în casele lui Eminovici, de lîngă Uspenia, ca chiriaș
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lîngă biserica Uspenia, Eminovici și-a mutat din acele case ale sale 405 vedre de spirt, în pivniță la asociatul său, Moișe Michel, astfel că la 23 aprilie 1848 doctorul Jianu s-a mutat în casele lui Eminovici, de lîngă Uspenia, ca chiriaș, pînă la 26 octombrie, iar Gh. Eminovici a plecat, cu familia, la Ipotești. Întemeiez această afirmație pe o jalobă făcută de Eminovici, către judecătoria ținutului Botoșani, la 8 ghenar 1849, și în care căminarul dă relație tocmai pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și Maria Mavrodin nu l-au pus în aplicare. Ei au încercat, cu acest contract, să oprească pe creditorii lui Eminovici de a cere vînzarea Ipoteștiului, dacă se va putea. De altfel, Raluca Eminovici și-a închiriat casele de lîngă Uspenia spătăresei Smaranda Varlaam, pe perioada 23 aprilie-26 octombrie 185151 și s-a mutat, cu foarte mare îndrăzneală, la Ipotești. Nu trebuie să ne închipuim că la Ipotești familia Eminovici era așteptată cu mese întinse și făclii aprinse. Era acolo o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Sf. Spiridom, pentru că nu i se da restul de bani din vînzarea Orășenilor. Toamna, la 26 octombrie (1851), Eminovici cu familia și cu tot calabalîcul a venit iar la Botoșani, dar n-au putut intra în casa lor, de lîngî Uspenia, pentru că Smaranda Varlaam s-a considerat chiriașă în continuare; a încuiat ușile și a plecat la Iași. Eminovici a trebuit să ocupe două odăi insalubre, de lîngî grajdul cumnatei sale, Maria Mavrodin, plătindu-i chirie cîte 8 galbeni pe lună52
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
period de facerea pruncului și nu poate pleca la drum"61. Probabil că se apropia nașterea Henrietei. De datoria către Eufrosina Petrino, Eminovici n-a putut scăpa pînă la 2 ianuarie 1855, cînd și-a vîndut casele de lîngă biserica Uspenia, din Botoșani, cu tot cu loc și cu toate acareturile, în preț de 1050 galbeni, cumpărate de negustorul Iosip Munteanu 62, De-abia acum s-au văzut soții Eminovici la capătul odiseei lor, care dura de șapte ani, pentru Ipotești! După aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
veniturile orașului au fost mult timp concedate doamnelor Moldovei: „(...) timp de aproximativ cinci secole, sume de bani uriașe au fost încasate de doamnele Moldovei de la botoșăneni, din care numai una i-a folosit pentru construirea celor dou) importante ctitorii - biserica Uspenia și biserica Sf. Gheorghe”. Considerând că orașul Botoșani „este al doilea politic al acestei țări”, domnul Mihai Șuțu a dispus fondarea unei noi administrații comunale, prin Casa obștească, și a recunoscut locuitorilor - prin hrisovul din 15 decembrie 1820 - dreptul de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
primul deceniu al veacului al XVIII-lea, pe la 1709, ar fi zidit pe acest loc o biserică mică din lemn, cu altarul pe locul unde se află azi pridvorul actualei biserici. După câte se știe, hramul acestei bisericuțe a fost Uspenia (Adormirea Maicii Domnului), ce se prăznuiește în fiecare an, la 15 august. Ceea ce ne îndreptățește să adoptăm această părere este faptul că printre obiecâtele de preț aflate în patrimoniul actualei biserici există un disc de argint, în fundul căruia se află
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
august. Ceea ce ne îndreptățește să adoptăm această părere este faptul că printre obiecâtele de preț aflate în patrimoniul actualei biserici există un disc de argint, în fundul căruia se află următoarea inscripție: "Savinu Banulu, biserica dumisale în Iași unde este hramul Uspenia Precistei 7217" (1709). Actualul locaș bisericesc este zidit aproximativ în anul 1800, prin colectă publică, de către mitropolitul Iacov al III-lea Stamate, unul din cei care a bimeritat pentru răspândirea culturii în Moldova (1748-1803). O dată cu noua zidire și aproximativ pe
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
noul său titlu și, intrat în horă, trebuia să joace boierește, așa încât, bazându-se pe socoteli din viitoarele venituri, poate chiar pe zestrea soției, a cumpărat, la mezat, niște case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lângă biserica Uspenia din Botoșani 4. Faptul s-a întâmplat la 2 iunie 1842, când încă mai era administrator la Dumbrăveni. A cumpărat apoi o crâșmă, în târgul vitelor (8 decembrie 1844), tot în Botoșani, achitând, desigur cu gândul la câștig, cei 70
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la 2 iunie 1842, când încă mai era administrator la Dumbrăveni. A cumpărat apoi o crâșmă, în târgul vitelor (8 decembrie 1844), tot în Botoșani, achitând, desigur cu gândul la câștig, cei 70 de galbeni pretinși de vânzător. Casele de lângă Uspenia rămân în continuare în proprietatea sa până în 1855, an în care le vinde fiindcă a avut numai necazuri de pe urma lor5. În aceste case a locuit, în intervalul 1848-1851, tânăra familie a căminarului, precum și (o vreme) stolnicul Vasile Iurașcu, socrul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
avut numai necazuri de pe urma lor5. În aceste case a locuit, în intervalul 1848-1851, tânăra familie a căminarului, precum și (o vreme) stolnicul Vasile Iurașcu, socrul lui Eminovici. Imobilele era situate într-o grădină destul de mare, în plin centrul târgului, lângă biserica Uspenia 6. Aceste case erau ale Sultanei Cheșcu, pe loc domnesc, nu cu bezman; de aceea, prevăzând că în timp valoarea le va crește, stolnicul Vasile Iurașcu, asesor la Judecătoria botoșăneană, a înlesnit cumpărarea lor, în 1842, pe numele fiicei sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
au înregistrat morți cu zecile, cu excepția Ipoteștilor, unde au murit doar nouă bărbați. Încurajați, probabil, de amintirea acestei protecții divine și împinși, desigur, de datoriile care se adunaseră, Raluca și Gheorghe vor închiria din nou, peste trei ani, casele de lângă Uspenia. Perioada de închiriere a fost tot 23 aprilie-26 octombrie, dar în anul 1851. De data aceasta lucrurile au ieșit pe dos, așa cum nu sperau soții Eminovici. Doctorul Jianu a fost corect, căci nu au avut cu el nici un litigiu. Noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prima, între 23 aprilie și 26 octombrie 1848, iar a doua între 23 aprilie și 26 octombrie 1851. Prin urmare, nașterea celui de-al șaptelea copil al familiei, Mihai, în Botoșani, consemnată în Mitrica de botezuri și cununii de la biserica Uspenia (Ospenia) la nr. 179, nu mai trebuie pusă la îndoială, indiferent dacă se acceptă că evenimentul a avut loc în 20 decembrie 1849 sau la 15 ianuarie 1850. Casa de la Ipotești, veche de 62 ani, [...] mai mult stătuse pustie decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
imagini spectaculoase; el a primit cu naturalețe noul său mediu și a văzut în acesta un colț de rai, grădina lui Dumnezeu. Poetul vede mai întâi ceea ce nu i-a fost dat să vadă în Botoșanii clădirilor îngrămădite de lângă biserica Uspenia. Vede, ceea ce la Ipotești intra în firescul incintei: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe pintre pelinii deși// Pelinii suri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al destinului tragic eminescian Casa memorială, renovată în anul 2000 Interior, casa memorială ...vechiul salcâm... Casa Papadopol, casa ultimei proprietare a moșiei Eminoviceștilor... Nuferi galbeni îl încarcă... Înscris găsit la temelia primei reconstrucții a casei Eminoviceștilor Mihai Eminescu 1869 Biserica Uspenia din Botoșani Botoșani, orașul vechi; ilustrată (1910) Ipotești, casa familiei Eminovici, 1909 Ipotești, casa familiei Eminovici, 1916 Ipotești, casa familiei Eminovici, 1917 Ipotești, 1921 (spatele casei familiei Eminovici) Ipotești. Bisericuța familiei Eminovici și mormintele, 1909 Afiș protest, 1924 Ipoteșt., Bisericuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
greșesc, îmi cer iertare. Oricum, în orice clasament de uz propriu, Eminescu se va afla pe primul loc. * "A m pictat această biserică așa cum Dumnezeu mi-a dictat" declara profesorul Petru Achițenie, cel care așezase, în noua zugrăvire a bisericii Uspenia din Botoșani, chipul lui Eminescu în preajma tabloului votiv. Cum se știe, Eminescu a fost botezat la Uspenia. După ce Comisia de recepție a acordat ansamblului pictural calificativul "foarte bine", s-au ivit protestele: poetul ne-pereche n-a fost ctitor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
loc. * "A m pictat această biserică așa cum Dumnezeu mi-a dictat" declara profesorul Petru Achițenie, cel care așezase, în noua zugrăvire a bisericii Uspenia din Botoșani, chipul lui Eminescu în preajma tabloului votiv. Cum se știe, Eminescu a fost botezat la Uspenia. După ce Comisia de recepție a acordat ansamblului pictural calificativul "foarte bine", s-au ivit protestele: poetul ne-pereche n-a fost ctitor și, în consecință, chipul lui n-are ce căuta pe peretele Uspeniei! O fi ctitorit Eminescu limba română
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
știe, Eminescu a fost botezat la Uspenia. După ce Comisia de recepție a acordat ansamblului pictural calificativul "foarte bine", s-au ivit protestele: poetul ne-pereche n-a fost ctitor și, în consecință, chipul lui n-are ce căuta pe peretele Uspeniei! O fi ctitorit Eminescu limba română și poezia română modernă, dar n-a contribuit cu nici o carboavă la ridicarea bisericii botoșănene. Până la urmă, s-a recurs la o soluție de compromis: fresca n-a fost rasă, dar chipul Luceafărului s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Bihor "cu Lună" k)26. Biserica evanghelică Comuna Galații Bistriței, Bistrița- satul Herina Năsăud k)27. Biserica Sfântul Nicolae Municipiul Botoșani Botoșani - Popăuți, cu turnul k)28. Biserica Întâmpinarea Municipiul Botoșani Botoșani Domnului și Sfinții Împărați (Ruset) k)29. Biserica Uspenia Municipiul Botoșani Botoșani (Adormirea Maicii Domnului), cu clopotnița k)30. Biserica domnească Municipiul Botoșani Botoșani Sfântul Gheorghe, cu clopotnița k)31. Biserica Sfântul Nicolae, Municipiul Dorohoi Botoșani cu clopotnița k)32. Biserica Neagră Municipiul Brașov Brașov k)33. Biserica Sfântul
LEGE nr. 5 din 6 martie 2000 (*actualizată*) privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127908_a_129237]