115 matches
-
Iugoslaviei. De fapt, partizanii lui Tito duceau lupte foarte dure împotriva germanilor în aceeași perioadă. Pentru prinderea lui Tito și Mihailović, germanii ofereau recompense de 100.000 Reichsmarks. Deși cetnicii rămâneau în mod oficial inamicii de moarte ai germanilor și ustașilor, cetnicii au făcut înțelegeri clandestine cu italienii și alte forțe ocupante sau cu colaboraționiștii. Partizanii iugoslavi au declanșat campanii de gherilă încununate de succes împotriva forțelor de ocupație ale Axei și a colaboraționiștilor, Administrația Militară Sârbă, Statul Independent al Croației
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
au făcut înțelegeri clandestine cu italienii și alte forțe ocupante sau cu colaboraționiștii. Partizanii iugoslavi au declanșat campanii de gherilă încununate de succes împotriva forțelor de ocupație ale Axei și a colaboraționiștilor, Administrația Militară Sârbă, Statul Independent al Croației al ustașilor șu a cetnicilor (considerați de asemenea colaboratori ai ocupanților). Succesele lor militare au fost acompaniate de un tot mai consistent sprijin din partea populației civile. Partizanii au reușit să cucerească și controleze teritorii vaste din teritoriul iugoslav. Au fost organizate „Comitete
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
partizanilor comuniști. Între 30 martie și 8 aprilie 1945, cetnicii lui Mihailović au încercat organizarea unei ultime operațiuni care să le refacă statutul de forță credibilă de luptă împotriva Axei. Cetnicii au declanșat un atac împotriva unei forțe combinate a ustașilor și a Gărzii teritoriale croate. Lupta a fost dată în apropiera de Banja Luka, care aparținea în acele timpuri din punct de vedere oficial Statului Independent Croat. Bătălia s-a încheiat cu victoria forțelor croate. Tito și Mihailović aplicau două
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
împotriva partizanilor iugoslavi). Pe 20 octombrie 1944, partizanii și sovieticii au eliberat Berlgradul într-o operație comună. La venirea iernii, partizanii controlau practic întraga parte răsăriteana a Iugoslaviei - Șerbia, Macedonia iugoslavă, Muntenegrul și o parte a coastei Dalmației. Wehrmachtul și ustașii au creat o linie fortificata în Srem care a rezistat de-a lungul întregii ierni 1944-1945. Pentru a creștere efectivele partizanilor, Tito a proclamat o amnistie generală pentru toți membrii forțelor colaboraționiste, care treceau de partea comuniștilor până pe 3 decembrie
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
dispunea de sprijinul mai multor nave militare, aflate însă sub atacul neîntrerupt al RAF, a forțelor polițienești puternice care asigurau securitatea spatelui frontului și a resturilor a vreo 20 de divizii crotate și sârbe. În rândul luptătorilor croați erau înrolați ustași și soldați ai Gărzii Teritoriale Croate. Printre sârbii care luptau de partea germanilor se aflau militarii Gărzii Teritoriale Sârbe și ai Corpului Voluntarilor din Administrația Militară a Șerbiei (Șerbia lui Nedić). Alături de germani mai luptau și sloveni ai Gărzii Teritoriale
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
să semneze în aceeași zi capitularea forțelor de sub comanda lui la Topolšica, lângă Velenje, Slovenia. Lupta împotriva partizanilor iugoslavi a fost continuată numai de forțele colaboraționiste. În prima jumătate a lunii mai, partizanii iugosalavi au continuat să întâmpine rezistență din partea ustașilor, domobrancilor și a altor forțe colaboraționiste din Croația și Slovenia. Bătălia de la Poljana, ultima lupta a celui de-al doilea război mondial, s-a dat în zilele de 14 - 15 mai 1945, lângă Prevalje, Slovenia. Această luptă a fost purtată
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
celui de-al doilea război mondial, s-a dat în zilele de 14 - 15 mai 1945, lângă Prevalje, Slovenia. Această luptă a fost purtată de partizanii iugoslavi împotriva unui grupări masive și eterogene de pește 30.000 de oameni - germani, ustași și colaboraționiști sloveni - care încercau să se retragă în Austria. La începutul lunii mai 1945, resturile Gărzii de Stat Sârbe, Corpului Voluntarilor Sârbi, Gărzii Teritoriale Croate, ustașilor și ale Corpului al XV-lea de cavalerie cazaca s-au predat forțelor
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
împotriva unui grupări masive și eterogene de pește 30.000 de oameni - germani, ustași și colaboraționiști sloveni - care încercau să se retragă în Austria. La începutul lunii mai 1945, resturile Gărzii de Stat Sârbe, Corpului Voluntarilor Sârbi, Gărzii Teritoriale Croate, ustașilor și ale Corpului al XV-lea de cavalerie cazaca s-au predat forțelor britanice. Pe 5 mai, în orașul Palmanova (50 km nord-vest de Trieste), între 2.400 și 2.800 de membri Corpului Voluntarilor Sârbi s-au predat britanicilor
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
mai târziu, Tito a fost de acord să-și retragă trupele din Austria. Pe 20 mai, iugoslavii au început să se retragă trupele. În jurul datei de 1 iunie, cei mai mulți dintre membrii Gărzii statului sârb, Corpului voluntarilor sârbi, Gărzii teritoriale croate, ustașilor, corpului al 15-lea cazac, care se predaseră britanicilor, au fost trecuți în custodia guvernului iugoslav printr-o acțiune care este denumită de unele surse că Operațiunea Keelhaul. Partizanii au trecut la represalii de masă împotriva foștilor lor inamici, acum
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Armije), OZNA). Serviciul de spionaj iugoslav a fost acuzat de încarcerare și au fost aduși în fața justiției un număr mare de colaboratori naziști; controversat, aceasta a inclus clerici catolici din cauza implicării pe scară largă a clerului catolic croat cu regimul Ustaș. Draža Mihailovici a fost găsit vinovat de colaborare, înaltă trădare, crime de război iar ulterior executat în iulie 1946. Prim-ministrul Iosip Broz Tito s-a întâlnit cu Aloysius Stepinac, presedintele Conferinței Episcopilor din Iugoslavia, la 4 iunie 1945, la
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
arestat și judecat. În octombrie 1946, în prima sa sesiune specială de 75 de ani, Vaticanul i-a excomunicat lui Tito și guvernului iugoslav să-l condamne pe Stepinac la 16 ani de închisoare sub acuzația de asistare la teroarea ustașilor și sprijinirea convertirii forțate ale sârbilor la catolicism. Stepinac a primit un tratament preferențial în semn de recunoaștere a statutului său și sentința a fost scurtate, iar in curand redus la casa-închisoare, cu posibilitatea de emigrare la arhiepiscop. La
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
a unui regim forte, ce accentua dominația sârbă. Numele original al organizației a apărut în aprilie 1931 ca Ustaša - Hrvatska Revolucionarna Organizacija sau UHRO ( - Organizația Revoluționară Croată), în 1933 a fost redenumit Ustaša - Hrvatski Pokret Revolucionarni (Ustaša - Mișcarea Revoluționară Croată). Ustașii au fost răspunzători de asasinarea regelui Alexandru la Marsilia în 1934. Asasinatul s-a înfăptuit cu sprijinul autorităților de la Roma și Budapesta, în strânsă colaborare cu mișcarea de extremă dreaptă macedoneană, Vmro - Organizația Revoluționară Internă Macedoneană aflată sub tutela guvernului
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
și antisârbească, strâns legată de Partidul Dreptului din Croația, condus, pe rând, de Dr. Starčević și colonelul Kvaternik. Ultimul este protectorul și omul cel mai loial lui Pavelić. În timpul celui de-al doilea război mondial, după ocupația nazistă a Iugoslaviei, ustașii au obținut crearea unui stat croat independent, protejat de germani și italieni. Guvernarea lui Ante Pavelić și a Ustașei a durat doar 60 de luni și este marcată de represalii antisârbești, antisemite și antirrome. Teroarea ustașă s-a manifestat și
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
croat, dar nu primește nici un răspuns. În seara zilei de 6 mai 1945, după 60 de luni de guvernare, Pavelić părăsește Zagrebul. Orașul este asediat de trupele de partizani ale lui Tito. După două zile este cucerit. Coloane masive de ustași, aproape 100 000 de militari, cu neveste și copii, înaintează spe localitatea Bleiburg, unde ajunge la 13 mai, și sunt încercuite de britanici și partizani. Britanicii le refuză dreptul de trecere. La 15 mai sunt capturați de partizani. Bărbații sunt
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
Alpii în Austria. Deghizat, dispare în munți. După o călătorie lungă, plină de peripeții, reușește să ajungă în Argentina, unde îl regăsește pe vechiul camarad și prieten fidel, Kvaternik. În 1959 se stinge din viață. În anii '60 și '70 ustașii au organizat numeroase atentate anti-iugoslave.
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
și Bročica, au fost închise în noiembrie 1941. Cele trei lagăre mai noi au continuat să funcționeze până la sfârșitul războiului: Lagărul a fost construit, gestionat și supervizat de către Departmentul III al "Ustaška Narodna Služba" sau "UNS" (tradus literal „Serviciul popular Ustaș”), o forță polițienească specială a NDH, condusă de Vjekoslav „Maks” Luburić. Printre persoanele care s-au ocupat de organizarea lagărului la diferite momente de timp s-au numărat Miroslav Majstorović și Dinko Šakić. Administrarea lagărului folosea uneori alte batalioane de
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
o forță polițienească specială a NDH, condusă de Vjekoslav „Maks” Luburić. Printre persoanele care s-au ocupat de organizarea lagărului la diferite momente de timp s-au numărat Miroslav Majstorović și Dinko Šakić. Administrarea lagărului folosea uneori alte batalioane de ustași, unități de poliție, domobrani, unități auxiliare formate din musulmani și chiar naziști germani și maghiari. Ustașii au încarcerat, torturat și executat la Jasenovac bărbați, femei și copii. Cele mai multe victime au fost sârbi, dar printre alte victime s-au numărat evrei
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
ocupat de organizarea lagărului la diferite momente de timp s-au numărat Miroslav Majstorović și Dinko Šakić. Administrarea lagărului folosea uneori alte batalioane de ustași, unități de poliție, domobrani, unități auxiliare formate din musulmani și chiar naziști germani și maghiari. Ustașii au încarcerat, torturat și executat la Jasenovac bărbați, femei și copii. Cele mai multe victime au fost sârbi, dar printre alte victime s-au numărat evrei, romi și croați membri ai rezistenței împotriva regimului (respectiv, partizani sau simpatizanți ai lor, categorisiți de
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
au încarcerat, torturat și executat la Jasenovac bărbați, femei și copii. Cele mai multe victime au fost sârbi, dar printre alte victime s-au numărat evrei, romi și croați membri ai rezistenței împotriva regimului (respectiv, partizani sau simpatizanți ai lor, categorisiți de ustași drept „comuniști”). După ce soseau în tabără, prizonierii erau însemnați colorat, similar practicii din lagărele Germaniei naziste: albastru pentru sârbi, roșu pentru comuniștii care nu erau sârbi, iar romii nu erau însemnați Majoritatea victimelor au fost ucise în locurile de execuție
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
de la Jasenovac. Sârbii constituiau majoritatea deținuților de la Jasenovac. În mai multe cazuri, deținuții erau uciși pe loc după ce recunoșteau că sunt sârbi și majoritatea considerau că acesta este motivul încarcerării lor. Sârbii erau aduși mai ales din regiunea Kozara unde ustașii ocupaseră regiunea și capturaseră gherile de partizani. Aceștia erau aduși în lagăr fără vreun proces sau judecată, destinați practic lichidării imediate, accelerate cu mitralierele. Numărul estimat al morților sârbi se cifrează la câteva sute de mii de victime. "Jewish virtual
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
partizani. Aceștia erau aduși în lagăr fără vreun proces sau judecată, destinați practic lichidării imediate, accelerate cu mitralierele. Numărul estimat al morților sârbi se cifrează la câteva sute de mii de victime. "Jewish virtual library" estimează numărul sârbilor uciși de ustași la a fi între 330.000 și 390.000, cu 45.000 până la 52.000 de sârbi uciși la Jasenovac. Alți cercetători mai recenți, cum ar fi Tomislav Dulic estimează numărul morților de la Jasenovac la circa 100.000 (peste jumătate
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
adăpost mult sub standardele restului lagărului. Numărul romilor uciși sunt cele mai controversate cu excepția numărului victimelor sârbe, estimările plasându-se între 20.000 și 50.000. Grupul antifasciștilor era format din mai multe feluri de adversari politici și ideologici ai ustașilor. În general, tratamentul aplicat lor era similar altor deținuți, deși comuniștii recunoscuți erau executați pe loc, iar oficialii și polițiștii ustași condamnați, sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
20.000 și 50.000. Grupul antifasciștilor era format din mai multe feluri de adversari politici și ideologici ai ustașilor. În general, tratamentul aplicat lor era similar altor deținuți, deși comuniștii recunoscuți erau executați pe loc, iar oficialii și polițiștii ustași condamnați, sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții mai bune și erau eliberați după o perioadă de timp. Ustașii au închis la Jasenovac persoane de diverse naționalități: ucraineni, români
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
din mai multe feluri de adversari politici și ideologici ai ustașilor. În general, tratamentul aplicat lor era similar altor deținuți, deși comuniștii recunoscuți erau executați pe loc, iar oficialii și polițiștii ustași condamnați, sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții mai bune și erau eliberați după o perioadă de timp. Ustașii au închis la Jasenovac persoane de diverse naționalități: ucraineni, români, bosniaci, sloveni și muntenegreni. Condițiile de trai din lagăr
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
comuniștii recunoscuți erau executați pe loc, iar oficialii și polițiștii ustași condamnați, sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții mai bune și erau eliberați după o perioadă de timp. Ustașii au închis la Jasenovac persoane de diverse naționalități: ucraineni, români, bosniaci, sloveni și muntenegreni. Condițiile de trai din lagăr erau tipice unui lagăr nazist al morții: hrană puțină, condiții grele, cruzimea gărzilor ustașe. Ca și în alte lagăre, condițiile se
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]