463 matches
-
o caut, c-am notat-o p-o bucată dă hârtie igienică. Redactor-șef: Du-te și să nu mai vii azi, că m-ai enervat. Și nu-ți mai intră nici o țâță, săptămâna asta, să fie clar, să te usture la bani. Nu vii cu țâțele pregătite, nu mănânci. Hai, valea. Trecem la chiloți. Șefă Departament Chiloți: Da... Deci, șefu’, deci am mai mulți, da’ depinde dă care vreți. Am albi cu buline, pă o fată foarte sexy, o manechină
Un articol dă Pulițăr by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19983_a_21308]
-
Doamne, Dumnezeule, ajut-o să nu fi văzut bine. Nu se poate să fie adevărat. Poate e doar în mintea ei. Poate doarme și are un coșmar. Se ciupește puțin de un obraz, iar pe celălalt își arde o pălmuță. Ustură. Deci nu doarme. A văzut bine. O, Doamne!! O, Doamne! E adevărat! Se întâmplă din nou! Nenorocirea se întâmplă din nou. Se întâmplă ca și anul trecut! Ca și acum doi ani, ca și acum trei! Ca în toți anii
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
ceri asta. Plecară deci cei doi frați, trecând pe lângă fânărie și urcând pe poteca îngustă din spatele casei spre livada bătrână, unde cireșii își aplecau crengile la pâmânt sub greutatea ciucurilor de cireșe roșii și negre, dulci ca mierea de te ustura gâtul de coapte ce erau. Cei doi frați au început să culeagă cireșe, iar Lena aștepta cu nerăbdare, surprinzător de tăcută, ca fratele ei să-și verse năduful ce-i întuneca fruntea. Văzând că acesta nu are de gând să
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
Simona Tache ... de la ceapă. Trucuri prin care putem scăpa de smiorcăiala aferentă tăiatului de ceapă. De exemplu, cică dacă ținem ceapa 5 minute în congelator, înainte s-o tăiem, o să ne usture mai puțin. Detalii ne dă Nic aici.
Și bărbații plâng by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18468_a_19793]
-
greu prin mulțimea care se îmbrâncea. Se auzea plânsetul sfâșietor al fetii acoperit de vociferarile agentului cu șoferul și discuțiile scurte ale celor de la ambulanță care ridicau trupul plin de sânge pe targă. Inima îi bătea cu putere, ochii îl usturau... ajunse în față când tocmai treceau cei cu targa. Chiar dacă era plin de sânge recunoscu fața tânărului ce-i vorbise obraznic și văzu ochii în care viața nu mai licarea... -Ți-am spus, taică, ți-am spus că nu se întâlnește
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
au aclamat, fără convingere, ei doar cu indiferență și mai ales cu teamă, fiecare dintre -actele ininteligibile ale acestui vătaf schizofren, paranoic, de-a lungul acestor ani în care țara se prăbușise în neantul lipsei de demnitate. Îi vor fi usturat poate palmele, ca de, o incurabilă rîie morală și au încercat, într-o disperare asumată cu maximă seninătate, purificarea acestui gest, a acestei enorme sfidări. Sfidarea tancurilor, a gloanțelor, a aroganței totalitare, a disprețului nemăsurat al celor cocoțați cu obstinația
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
doctoratul în Teorie și Critică Literară/ Literatură Americană de la Indiana University of Pennsylvania. Publică în engleză studii de specialitate. în românește a publicat în Saeculum și Oglinda Literară. Locuiește în Statele Unite din 1995. îi selecționăm din versurile trimise Echivalențele: "te ustură ca un cuvânt/ care-ți stă pe limbă/ și nu ți-l poți aminti/ care te zgândără toată ziua/ există undeva/ îl știi/ dar nu îl știi// te doare ca un cuvânt/ pe care nu îl poți traduce/ îi dai
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
zbughim printre aracii și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard obrajii și ne ustură curul. Și tremurăm, și suntem atât de tineri. — Gustarea! Hai, bă, că a venit gustarea! Sărim ca arși și o luăm din nou la goană, de astă dată pe câmpul de lângă podgorie. Gâză, gradatul de la anul trei, ne trântește în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
schimba. Se opri să-și deznoade spinarea și să-și tragă răsuflarea. Lui, ce-i pasă? Lor, ce le pasă? Înfruntă primejdia în față zilnic, dar cel puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar mai spornic. Se târa aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Da... poți fi ironic la modul cel mai usturător cu putință, atunci când vrei. Am simțit-o de câteva ori pe propria-mi piele, dar am tăcut, deși simțeam... dacă nu durere, cel puțin o stânjeneală apăsătoare. Încercam sa bravez, dar ustura al naibii de tare. Până la lacrimi. Mie nu mi-a plăcut să ironizez. Mi s-a întâmplat câteodată, extrem de rar, dar am regretat profund. Cuvintele pe post de arme au același efect, ca armele însele. M-aș hazarda să spun chiar că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
atât de roșii, încât începură să-l mănânce. Așa că se puse pe scărpinat haotic, dar temeinic. Nici un rezultat. Se vârî sub duș și se săpuni până reuși să-și dea sângele. Petele roșii încetară să-l mai mănânce. Acum îl usturau. Întors la televizor, trase o înjurătură printre dinți, din care reieșea ceva de mama unui necunoscut, înjură tură care, deși nu-i mai ușură starea fizică, îi mobilă destul de confortabil psihicul pentru câteva minute. Peste noapte se trezi de patru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
am gemut. Și m-am sprijinit de un zid. Era o lumină roșie deasupra, nu știu de unde venea lumina aia sau dacă nu cumva putea fi regăsită doar pe retina mea în care picura durerea ulei încins. Ah, și ce ustura! Curva m-a auzit și s-a întors. Sunt sigur că m a recunoscut, fiindcă mai întâi s-a uitat către mine, apoi a zâmbit - ăla cu creioanele, prostul ăla, sunt convins că așa a spus în gândul ei - și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pus cununia pe cap, un junghi străbătu inima mamei lui.Adormită , ea visa că feciorul ei drag se cunună cu fata celui ce i-a omorât bărbatul.Când starețul le puse inelele pe deget, ca de un foc mare o usturară ochii.Se trezi. Geamurile erau deschise , bătea vântul, iar crengile copacilor, mișcîndu-se, spuneau: -Alun se Însoară... Alun se Însoară... În cămașa de noapte , desculță și cu părul despletit , bătrâna mamă căzu În genunchi plângând: -Alun, Alun... Ai fost inima mea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
arunci cuvinte aduse doar dintr-un gând... De-ar fi vorbe sincere cele pe care le rostești Nu aș mai cădea mințit cu chipul în palme Dar este mult mai ușor să amăgești Fără ați mai păsa că minciuna-ți ustură și moare! Reamintire Nopțile ce-mi frământă sufletul, Mă readuc ușor în sufocanta zi Și demult îmi este uitat vuietul Ce se evaporă-n disperarea de a fi. Imagini din gându-mi ce sunt trecute, Aievea, îmi neliniștesc pașii... Unele
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
sigur în Europa, după mandat, eventual în birocrația europeană. Necesitate a fost pentru a stopa o vulnerabilitate. Acum prin EBA a căpătat o portavoce în bătălia prezidențială. Rămâne de văzut în ce măsură a meritat riscul, reacțiile din presa străină încep să usture, europenii nedigerând reflexele de tip nord-coreean. NICUȘOARA este deja o etichetă care, ori de câte ori va fi folosită, va trage de piciorul matelotului ca un bolovan de corpul unui înjunghiat aruncat în apa tulbure. Poate că ne aducem aminte din ce în ce mai puține lucruri
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
zgândăr, să-și vâre măcar vârful acului... Că n-am mai simțit urmă de durere sau de usturime de când am ajuns în Rai, ca să mă pot bucura pe urmă cu adevărat că nu mă mai doare și nu mă mai ustură... MAVRICHIE: Cată-și treaba, Sisoe! Păi n-o știu eu pe dumneaei? Sau socoți că ești primul care o zgândără? Asta-i viespe evlavioasă. A trăit pe pământ tot în preajma unui pustnic și s-a sfârșit de foame pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nori nu fulgeră niciodată. Pajiștile mereu verzi și cărările presărate cu nisip de aur n-au hopuri sau mușuroaie de care să te împiedici la umblat, nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted la pipăit. SISOE: Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE: Amin! (oftează amândoi din rărunchi) SISOE: Și ce se spune în cartea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
frigul unui beci mucegăit... Au urmat zile și nopți de groază... Anchetatorii se schimbau mereu... De fiecare dată, când ajungea în camera de anchetă, îl pironeau în scaunul din mijlocul încăperii cu lumina unui bec puternic înfiptă în ochi... Îl usturau ochii... Anchetatorii își pierdeau răbdarea repede. Atunci pumnii și celelalte mijloace de tortură intrau în acțiune... Trupul îi era ca un măr bătut... În noaptea aceea, nici nu putea să stea drept. Capul îi scăpăta mereu când într-o parte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
speculând cu iscusință micile lui patimi și slăbiciuni, fără de care bărbatul n-ar mai fi nicidecum bărbat. Dar omul poate vedea limpede lucrurile din jurul său doar abia după ce fumul care-l înconjoară se împrăștie și ochii încetează să-l mai usture. Așa stând lucrurile, pe atunci nu puteam să-mi dau seama defel că toate sunt numai prefăcătorii feminine, căci femeia, prin natura făpturii ei, este plină de prefăcătorie și, fiind pe cât de vicleană, pe atât de firească în prefăcătoria ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gândurile mele. Oare cerea „Dumnezeul lor” o asemenea „Îngenunchere”? Este problema lor. Eu aveam destule neliniști și tristeți privind viața mea trăită pe un câmp de luptă. La un moment dat, a Început să mă doară coloana și să mă usture tălpile. Degeaba mă mutam de pe un picior pe altul, durerea devenea tot mai acută. „Acum plec!” și când să fac pasul spre ușă, a Început să plouă abundent, astfel că, și alte persoane aflate prin apropiere s-au adăpostit În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îndreptat și eu gândurile către cei dragi mie, transmițându-le prin eter să aibă parte numai de bucurii, sănătate și zile mai luminoase. Îndată ce s-a mai oprit ploaia, am lăsat eșarfa și am venit În cameră. Tare mă mai usturau tălpile! Dușul cald m-a relaxat. După o perioadă sufocantă, simțită acut În oraș, era prima seară răcoroasă. M-am acoperit cu pledul peste care am pus și pătura groasă. Luasem cu mine câteva cărți. Am lecturat cât am lecturat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i vinzi baliverne", spune sacadat vocea care scurmă în stern ca un porc mistreț, e încă vie dar fălcile mistrețului rup bucăți de carne din corpul ei, o ustură, ar vrea să adoarmă, își repetă frenetic: "nu mă doare, sunt fericită, nu mă doare, sunt fericită", "pe cine minți, idioato, spune una dintre vocile ei interioare, "vreau să scap de durere", "n-o să scapi până închizi ochii", "dar atunci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport de șervețele. Am ochit de la ceva distanță și ceasul spânzurat de perete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]