424 matches
-
pildă, în cazul „pahucilor” lui Urmuz. Aici, jocul adulților este purtat în numele unei mistici a artei, reamintind de „ocultismul monden” lansat de Péladan, magul care și-a făcut un crez din regăsirea valențelor soteriologice ale artei, obturate de hiperrealismul și utilitarismul științelor secolului al XIXlea. Moda artistului boem tocmai fusese lansată de excentricul și prolificul Péladan, care propunea o art de vivre ce amesteca estetismul cu hedonismul, moralitatea cu homosexualitatea, filosofia ocultă cu epicureismul, totul în numele unei arte văzute ca ultima
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
incapacità di formulare giudizi normativi sulla qualità effettiva (obiettiva) della vită delle persone (diritti fondamentali delle persone potrebbero non essere rilevanti per una statistică dei piaceri), e l'impossibilità di verificare le modalità di distribuzione delle utilità, visto che l'utilitarismo, per la sua impostazione aggregativa, non è interessato né sensibile a come le utilità sono di fatto distribuite, mă și concentra sull'utilità complessiva di tutti, misurata în blocco. Secondo la concezione libertarista invece, che vede tra i maggiori esponenti
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
adaugă Debray, căci, în fond, literatura ca valoare absolută a apărut în secolul al XVIII-lea și poate să moară mâine, fagocitată de scenariu, publicitate sau jurnalism.” El, personal, e deranjat de lipsa de stil a literaturii actuale și de „utilitarismul” ei. O întrebare câtuși de puțin retorică încearcă să ofere un răspuns la o problemă care i-a preocupat în secolul XX atât pe intelectualii de stânga, cei care proclamau caracterul tendențios al artei, cât și pe cei de dreapta
Catacombele lui Régis Debray () [Corola-journal/Journalistic/3975_a_5300]
-
am vrut să-ți povestesc, ca să te simți bine aici - a râs Engelhard, înainte să-mi arate casa. La etaj era o bibliotecă, cu veioză și fotoliu de piele, cum intrai, de la stânga la dreapta, cu tot ce trebuia, de la utilitarism până la hedonism. — Le-ați citit pe toate? l-am întrebat eu. — Pe toate - mi-a răspuns el. — Și v-au plăcut? — Sincer să fiu, mă așteptam la mai mult. Sper ca unele să lipsească. Poate că tocmai alea. Știi, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în termeni de bun și de rău. în această ordine de idei, „bun” desemnează tot ceea ce permite realizarea proiectului filosofic, iar „rău” ceea ce-l stânjenește, îl încetinește sau îl face imposibil. Dincolo de bine și de rău, gândirea Grădinii propune un utilitarism hedonist în numele căruia răul se suprapune suferinței. Ceea ce este bun caracterizează fie absența suferinței, fie suprimarea ei. în afara de asta, nimic nu este adevărat... Răul nu vine de la păcat, suferința nu-și are rațiunea într-o greșeală care ar trebui ispășită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. -11- O prudență utilitaristă și pragmatică. în perspectiva terapeutică care-i este proprie, ca filosof-medic, Epicur - și, în această privință, propun să urmăm teza lui Jean-Marie Guyau - inventează utilitarismul. Evident, Epicur consideră binele ca fiind identic cu ceea ce este bun; la rându-i, ceea ce este bun desemnează ceea ce pare util pentru a evita suferința și a crea plăcere. Invers, răul și ceea ce este rău caracterizează ceea ce generează suferință. Exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în același spirit, și Jean Bollack, André Laks, Etudes sur l'épicurisme antique, Cahiers de philologie, Publication de l'Université de Lille, vol. I, 1976. Asupra unor chestiuni mai precise: Jean-Marie Guyau prezintă gândirea lui Epicur ca fiind la originea utilitarismului anglo-saxon în La Morale d'Epicure et ses rapports avec les doctrines contemporaines, Encre Marine, 2002; teza este reluată în La Morale anglaise contemporaine. Morale de l'utilité et de l'évolution, Alcan, 1895; André-Jean Festugière, Epicure et ses dieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de altă parte este nevoie de o reafirmare a persoanei și o infirmare, poate chiar anulare, a individului. Necesitatea „potențării" omului și nu a surogatului acestuia este imperativă pentru a evita un viitor dezastru. Toate acestea sunt opuse pragmatismului și utilitarismului rapace, ce, în ultimii ani, ne-au invadat până în cele mai profunde adâncuri ale ființei noastre. Este nevoie de o reconștientizare a valorilor, poate o reînvățare a lor. Va fi nevoie de o poziție mult mai fermă din partea Bisericii în
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – ŞTEFAN ILOAIE, RELATIVIZAREA VALORILOR MORALE. TENDINŢELE ETICII POSTMODERNE ŞI MORALA CREŞTINĂ, COLECŢIA “BIOETICA”, EDITURA RENAŞTEREA, CLUJ-NAPOCA... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/361021_a_362350]
-
Pietro, Palazzo Barberini, Oratoriul de la San Filippo Neri, Primăria din Amsterdam, se finalizează lucrările la Bazilica San Pietro (incluzând și Baldachinul lui Bernini), se reconstruiește catedrala de la Londra. Este epoca de aur a picturii olandeze. În filosofie apar noi curente : utilitarismul, sistemul valorificării practice a științei, cu Fr. Bacon; raționalismul, cu R. Descartes, „profetul filosofiei moderne”; panteismul modern, cu Malebranche și mai ales cu evreul Spinoza, care afirmă că totul este Dumnezeu (Deus sive natura). Se remarcă, totodată, Hobbes și Pascal
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
lipsește totuși ceva.” Ce-i lipsește eonului secular, îi răspunde un alt confrate de breslă, dar de orientare pro-creștină, este tocmai esențialul, este cel mai important lucru din lume, si anume sensul, împlinirea intru ceva mai înalt, spiritual, care transcende utilitarismul materialist și secular. Îi lipsește acel „mysterium tremendum et fascinans”. Apogeul, finalitatea, teleologia vieții omenești nu pot fi atinse fără nici un fel de sensibilitate religioasă, fără creștinism „per se” în cazul acestui mare filozof. O lume voit golita de miraculos
MYSTERIUM TREMENDUM ET FASCINANS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379224_a_380553]
-
reveni asupra cestiunii educației în școalele noastre, precum și asupra rolului ce l-ar putea avea, deși nu-l are, studiul clasicității pentru creștere. Deocamdată observăm numai că cearta care-n Apus s-a încins între partizanii educației și aciia ai utilitarismului la noi nu există, pentru că nu există nici educație, nici utilitarism în învățămînt, ci o grămădire nesistematică de tot soiul de obiecte, o încărcare a programelor cu tot soiul de materii, din cari nici una nu se-nvață cum se cade
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
l-ar putea avea, deși nu-l are, studiul clasicității pentru creștere. Deocamdată observăm numai că cearta care-n Apus s-a încins între partizanii educației și aciia ai utilitarismului la noi nu există, pentru că nu există nici educație, nici utilitarism în învățămînt, ci o grămădire nesistematică de tot soiul de obiecte, o încărcare a programelor cu tot soiul de materii, din cari nici una nu se-nvață cum se cade. Cităm o singură materie, pentru ca să se vază stârpiciunea unui asemenea învățămînt
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
creat un număr atât de suficient de juriști încît din acesta s-ar putea alege un corp stabil de judecători buni. Ceea ce am voit să se știe e că, în privirea instrucției de la noi, nu poate fi vorba nici de utilitarismul, nici de clasicismul direcției ei - căci ea n-a fost până acuma nici una, nici alta, ci un amestec nerumegat de elementele cele mai diverse, cele de mai de prisos adeseori. Noi nu avem dreptul de-a ne plânge de exemplu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să subliniem natura consubstanțială a relației dintre responsabilitatea morală și răspunderea juridică și, în același timp, să conturăm modalitățile în care aplicarea pedepsei poate fi justificată din punct de vedere moral, pornind de la cele mai importante teorii justificative: retributivismul și utilitarismul. Argumentul esențial al retributivismului este că pedeapsa este justificată doar prin vinovăție, teoriile lui Kant și Hegel cu privire la pedeapsă constituind un important punct de reper în cadrul doctrinelor referitoare la justificarea pedepsei. Conform abordării utilitariste pedeapsa poate fi justificată doar dacă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
exista acțiuni corecte sau greșite prin ele însele și consideră că aprecierea acțiunilor se face prin prisma consecințelor acestora 20. Teoriile etice care au exercitat cea mai puternică influență în istoria filosofiei moralei în epoca modernă post-carteziană sunt kantianismul și utilitarismul. Morala kantiană dezvoltă notele specifice ale unei gândiri deontologice, fără să facă abstracție de implicările interioare care fac posibilă fericirea. Criticând hedonismul, pentru care plăcerea este determinată sensibil, și eudemonismul, pentru că depinde de o voință eteronomă, Immanuel Kant susține că
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ceea ce facem, în tot ce spunem, în tot ce gândim"28. Pentru Bentham, ca și pentru principalii săi adepți Hobbes și Hume, plăcerea este în ea însăși un bine, iar suferința un rău. Această versiune este cunoscută sub numele de utilitarism hedonist. Supusă deseori parodierii, prin invocarea imaginii unei mulțimi necontrolate de oameni în căutare de plăceri, această versiune a utilitarismului susține, de fapt, ideea empirică potrivit căreia oamenii prezintă o tendință naturală spre hedonism, tendință de care ar trebui să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și Hume, plăcerea este în ea însăși un bine, iar suferința un rău. Această versiune este cunoscută sub numele de utilitarism hedonist. Supusă deseori parodierii, prin invocarea imaginii unei mulțimi necontrolate de oameni în căutare de plăceri, această versiune a utilitarismului susține, de fapt, ideea empirică potrivit căreia oamenii prezintă o tendință naturală spre hedonism, tendință de care ar trebui să țină cont orice doctrină etică 29. O altă versiune este utilitarismul preferențial, care înlocuiește principiul lui Bentham cu ideea de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de oameni în căutare de plăceri, această versiune a utilitarismului susține, de fapt, ideea empirică potrivit căreia oamenii prezintă o tendință naturală spre hedonism, tendință de care ar trebui să țină cont orice doctrină etică 29. O altă versiune este utilitarismul preferențial, care înlocuiește principiul lui Bentham cu ideea de "satisfacere a preferințelor", insistând pe satisfacerea cu precădere a opțiunilor prevalente. Această versiune susține faptul că atâta timp cât o persoană are preferințe care depășesc sau se opun unor simple plăceri hedoniste, satisfacerea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
are evidente utilizări în context public. Potrivit acestei doctrine, atunci când acțiunile noastre se răsfrâng asupra celor din jur, acțiunea corectă este cea care maximizează utilitatea globală, rezultată din însumarea utilităților individuale aparținând persoanelor implicate în acțiunea respectivă. Principala acuzație adusă utilitarismului și teoriilor consecințialiste, în general, se referă la faptul că acestea justifică săvârșirea unor fapte îngrozitoare, atâta timp cât acestea promit consecințe dintre cele mai bune. Adepții acestor teorii susțin că o astfel de acuzație e relevantă doar în circumstanțe extraordinare spre
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de oameni" aparent justificând inegalitățile, nedreptatea sau exploatarea, dacă interesele comunității în ansamblul ei sunt astfel mai bine servite. Existența unui conflict ireconciliabil între principiul utilității și obligațiile morale asociate ideii de justiție a reprezentat una din principalele critici aduse utilitarismului în decursul timpului. Pentru a elimina această aparentă incompatibilitate între doctrina utilitaristă și problema justiției, Mill a realizat o amplă clasificare a celor mai întâlnite accepțiuni ale noțiunilor de just și injust, fără a viza o anume ordonare a lor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
John Stuart Mill, deși, spune ea, "Mill, spre deosebire de Hume sau Williams, este citit în mod natural ca un fel de realist moral, un realist naturalist care crede că este de dorit să fim buni"145. Așa cum rezultă din lucrarea sa Utilitarismul, Mill crede că dorința este sursa normativității, în sensul că toate temeiurile de a acționa izvorăsc implicit din aceasta. El arată că există două feluri de sancțiuni în practica morală, externe și interne. Sancțiunile externe sunt asigurate de recompense și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de dinainte de apariția normelor juridice. Mai târziu, ideile aboliționiste au fost vehiculate de teoriile anarhiste și marxist-leniniste, precum și în teoriile apologetice cu privire la devianță și societatea dezorganizată și violentă 89. În ceea ce privește justificarea pedepsei, există două mari abordări filosofice rivale: retributivismul și utilitarismul. 3.5.1. Teoriile retributive ale pedepsei Retributivismul este teoria potrivit căreia pedeapsa este justificată pentru că este meritată. Sistemul retributivist are o lungă existență, fiind bine cunoscut sub forma legii talionului (lex talionis) prezentă în timpurile biblice, care cerea "ochi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
o restituire victimei; în plus, dacă societății trebuie să i se compenseze ceva, acel lucru este încălcarea legilor ei. (ii) Retributiviștii cred că săvârșirea unei infracțiuni trebuie pedepsită și că pedeapsa impusă trebuie să fie proporțională cu prejudiciul pricinuit. Spre deosebire de utilitarism, retributivismul se axează pe stabilirea unei pedepse proporționale și nu pe beneficiile urmărite prin aplicarea pedepsei. Retributivismul încearcă să răspundă la întrebări precum "de ce merită infractorii să fie pedepsiți?" și "cum poate fi calculat și transpus într-o pedeapsă actuală
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este prevenit este mai mare decât răul pricinuit de infractor prin fapta sa. Din acest punct de vedere, dacă pedeapsa nu împiedică săvârșirea infracțiunilor în viitor, atunci nu face altceva decât să se adauge la suferințele umane. Cu alte cuvinte, utilitarismul justifică pedeapsa prin referire la efectele sale benefice ori la consecințele ei. În acest sens, se spune despre teoria utilitaristă este o teorie consecințialistă, o teorie care consideră că doar consecințele bune sau rele ale unui act au valoare morală
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
grad cât mai înalt de fericire, sunt preocupați de reducerea acestui fenomen. În mod tradițional, gânditorii utilitariști s-au concentrat pe trei modalități prin care, prin instituirea pedepselor, criminalitatea poate fi redusă: intimidarea, împiedicarea și reeducarea. În primul rând, adepții utilitarismului consideră că amenințarea cu pedeapsa poate intimida potențialii infractorii. O persoană, care intenționează să săvârșească o infracțiune, ar putea fi intimidată dacă știe că ar putea fi pedepsit pentru acea faptă. În al doilea rând, pedeapsa împiedică infractorii să mai
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]