114 matches
-
spuse câteva cuvinte despre o școală de gândire - încă influentă în cercurile politice și intelectuale de astăzi - care promovează o alternativă „științifică” la „înțelepciunea perenă” tipică unei abordări raționaliste a politicii externe. Această școală de gândire ar putea fi numită „utopism științific”, în lipsa unui termen mai bun; la fel ca sursele autodecepției referitoare la persistența politicii de putere discutate mai sus, interpretarea științifică are rădăcini puternice în experiența secolului al XIX-lea, atât în Europa, cât și în America. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unice” a avut o importanță teoretică și practică mai curând limitată, deoarece, cu excepția perioadelor de isterie colectivă, experiența personală directă relevă absurditatea abordării, iar presiunile din partea intereselor afectate îi opresc pe șarlatani să fie considerați salvatori. Pe de altă parte, utopismul internaționalist nu are un contact direct cu scena internațională. Dacă este suficient de generică, teoria sa poate rătăci pe tot globul fără a risca măcar să intre în contact cu faptele dure ale politicii. Cel care ar proclama Cele patru libertăți
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
curând decât pe realism. Wendt susține că demersul său intră în prima, nu în a doua categorie. Această afirmație este dezbătută mai jos. Interesant este faptul că, în Twenty Years’ Crisis, Carr (1964) nu folosește deloc termenul idealism, ci analizează utopismul. În mod asemănător, Moravcsik (1997, p. 514) încearcă explicit să se distanțeze de „rolul istoric al liberalismului ca ideologie”, în redefinirea teoriei liberale din relațiile internaționale. Liberalismul este piedica din calea realismului în lucrarea lui Morgenthau Scientific Man Versus Power
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că reflectă o abordare normativă a științelor sociale: o ideologie. Scopul acestei secțiuni este de a reabilita abordarea normativă în relațiile internaționale, de care încearcă să se distanțeze Moravcsik și Wendt. Ca adversari retorici ai realismului, Carr (1964) a folosit „utopismul”, iar Morgenthau (1946) „idealismul” și „omul de știință”. Deși termenii pe care-i folosesc Carr și Morgenthau par destul de diferiți, ei se referă de fapt la un anumit tip de idealism liberal și de umanism științific, deseori asociat cu Woodrow
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să-l caracterizeze, fie explicit, fie implicit, drept liberal-idealist. Mai mult, aceste evaluări sunt rareori contestate. De exemplu, o recentă trecere în revistă a studiului normelor în relațiile internaționale (Finnemore și Sikkink, 1998, p. 916) se distanțează, încă o dată, de utopismul lui Carr, dar consideră că un element fundamental din studiul normelor este „tocmai de a arăta cum «ar trebui» devine «este». Afirmația distanțării de utopismul lui Carr se bazează pe standardele ameliorate de cercetare de astăzi, făcând ca teoria constructivistă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
normelor în relațiile internaționale (Finnemore și Sikkink, 1998, p. 916) se distanțează, încă o dată, de utopismul lui Carr, dar consideră că un element fundamental din studiul normelor este „tocmai de a arăta cum «ar trebui» devine «este». Afirmația distanțării de utopismul lui Carr se bazează pe standardele ameliorate de cercetare de astăzi, făcând ca teoria constructivistă să fie mai curând un demers de utilizare sistematică a dovezilor empirice decât de teorie politică (Finnemore și Sikkink, 1998, p. 890). În esență, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe standardele ameliorate de cercetare de astăzi, făcând ca teoria constructivistă să fie mai curând un demers de utilizare sistematică a dovezilor empirice decât de teorie politică (Finnemore și Sikkink, 1998, p. 890). În esență, ceea ce susțin autorii este că utopismul criticat de Carr a eșuat din punct de vedere metodologic, dar nu și în viziunea asupra lumii. Ei sugerează în mod clar că studiul normelor și al ideilor în relațiile internaționale, marca teoriei constructiviste, implică examinarea căilor prin care fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
constructivism realist ar trebui privit ca o oportunitate. Distingând între întrebările referitoare la rolul idealurilor și cele privind rolul ideilor, idealiștii pot să se concentreze explicit asupra idealurilor și sunt încurajați să-și exprime clar poziția, să depășească stigmatul asociat utopismului de la apariția lucrării The Twenty Years’ Crisis (Carr, 1964). Cu alte cuvinte, le propune să nu-și ascundă scopurile sub masca științei obiective. Realiștilor le spune nu numai că teoria constructivistă ar putea fi o metodologie utilă de cercetare, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-și doresc să fie egali între ei și că oamenii își iubesc și apreciază tocmai faptul că sunt diferiți în mod unic, individual. Anthony Giddens îl citează pe Michael Walzer, care arată că: "Egalitatea simplă de acest tip este un utopism nefast al vechii stângi... conflictul politic și competiția pentru a fi cel dintâi creează întotdeauna inegalități, iar acțiunea antreprenorială determină întotdeauna inegalități economice... Niciuna dintre acestea nu poate fi prevenită fără intervenții tiranice nesfârșite în viața de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
a legii efectului emisă de Thorndike. A stabili cu exactitate până la ce punct poate fi controlată activitatea umană prin condiționarea operantă este o chestiune de ingeniozitate și demonstrație empirică. Teoria nu-și propune să prevadă!”1. * * * O problemă specială ridică „utopismul” gândirii skinneriene. A fost totuși un vizionar sinistru - în ciuda bunelor sale intenții. Aldous Huxley a înfățișat în Brave New World terifianta lume a viitorului preconizată de Skinner, nu numai în manieră romanescă. Romanul lui Skinner, intitulat Walden Two (1948), merită
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sau Piotr Kropotkin, comunist-anarhist apropiat de Bakunin, cu Cucerirea pâinii (1892). Acesta din urmă este încredințat că utopia are capacitatea de a-i convinge prin argumente simple și atrăgătoare pe cei care nu pot accede la texte savante; își manifestă utopismul fără ocolișuri: „[...] împingem utopia până la a crede că Revoluția va trebui și le va putea garanta tuturor locuința, îmbrăcămintea și pâinea”. Tot astfel, englezul William Morris, marxist și anarhist, își utilizează în mod deschis utopia, Scrisori de nicăieri (1892), pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
asemenea cetate nu există încă, dar, cum chiar el susține în Republica, "...nu e o imposibilitate ca ea, Cetatea, să existe, nici nu grăim lucruri imposibile". În acest fel, Platon este inițiatorul incontestabil a ceea ce mai târziu se va numi utopismul social, a celui eutopic, benefic sub aspecul forței sale germinative în teoria socială. Cetatea imaginată de Platon prezintă o serie de caracteristici definitorii: "Prima cetate" este rezultatul a doi factori cumulați: incompletitudinea individului și necesitatea specializării oamenilor. Este cea în
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
funcția de dublare a realului decât prin canalul ideologiei"258. Trebuie subliniat însă că, deși denumirea de "utopianism" trimite spre un curent de tip ideologic, manifestat în filosofie și literatură, prezent de la Platon și până la scrierile de ficțiune ale contemporaneității, "utopismul (...) nu este o ideologie (în ciuda terminației "ism"). Pentru că au fost imaginate numeroase feluri de utopie, la stânga și la dreapta spectrului politic, dar și în afara acestor categorii. El este o metodă aparte de reflecție asupra politicii și a societății, prin care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1996, p. 285. 259 David Miller (coord.), op. cit., p. 769. 260 Krishan Kumar, op. cit., p. 31. 261 Cf. Brândușa Palade, "Introducere la ediția românească", în Krishan Kumar, op. cit., pp. 20-21. 261 "Similitudinea funciară dintre totalitarism și utopism ar consta în aceea că ambele promovează un adevăr unic și indubitabil ce ar trebui impus tuturora, inclusiv celor ce nu cred în el; într-o societate totalitară sau într-una utopică nu sunt îngăduite dispute privitoare la mijloace, și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
primele inițiative social - utopice. În anul 1835, Teodor Diamant, intelectual progresist, provenit din rândurile micii burghezii, clasă în formare, a înființat la Scăieni (Prahova) o Societate Agronomică și Manufacturieră, cunoscută în istoria modernă românească sub numele de Falansterul de la Scăieni.Utopismul acestei Societăți s-a observat după câțiva ani, când ceea ce Teodor Diamant a creat n-a reușit să se mențină. Creatorul Falansterului de la Scăieni, n-a ținut cont de interesele diametral opuse ale celor două clase sociale în formare, burghezia
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
se acorde privilegii la ordonarea bibliografiei. Spre exemplu, în cartea monumentală despre începuturile romantismului autohton, având 760 pagini, Marx este citat doar de patru ori. Lenin apare într-o singură situație, ca "o referință deosebit de prețioasă", atunci când se pomenește despre utopismul gândirii social-politice luministe, din Rusia, de la mijlocul secolului al XIX-lea56. Autorul pare fascinat mai mult de Voltaire 57 (asupra lui va reveni, ca și asupra celorlalți enciclopediști, în alte cărți și studii introductive 58). În cele mai multe cazuri, Karl Marx este
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-și doresc să fie egali între ei și că oamenii își iubesc și apreciază tocmai faptul că sunt diferiți în mod unic, individual. Anthony Giddens îl citează pe Michael Walzer, care arată că: "Egalitatea simplă de acest tip este un utopism nefast al vechii stângi... conflictul politic și competiția pentru a fi cel dintâi creează întotdeauna inegalități, iar acțiunea antreprenorială determină întotdeauna inegalități economice... Niciuna dintre acestea nu poate fi prevenită fără intervenții tiranice nesfârșite în viața de zi cu zi
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Susan Jonas, Snake Charm, Harry N. Abrams, Inc., New York, 1995, p. 77. 571. Shulamit Volkov, „Exploring the Other : The Enlightenment’s Search for the Boundaries of Humanity”, În 540, pp. 148-167. 572. Gheorghe Brătescu, Către sănătate perfectă. O istorie a utopismului medical, Editura Humanitas, București, 1999. 573. Negustorii de vin și de alte băuturi alcoolice (adesea evrei) se foloseau de degustători, care certificau faptul că producătorul posedă băuturi de calitate ce nu se vor strica (vezi germ. și idiș [Ge]schmack
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
actual cu privire la tehnologiile imaginii, implicate radical în transformarea socială și culturală.105 De pildă, proliferarea culturii ecranului ajunge să fie asociată cu proiecțiile apariției unei noi ordini a realității simulate. Idealizarea tehno-vizionară a vieții virtuale ar pune bazele unui nou utopism în timpuri post-utopice, creditând narațiunea teleologică modernă a dezvoltării și progresului prin intermediul inovațiilor tehnologice. Câtă vreme progresul este considerat a fi un factor al expansiunii puterii raționalității în domeniul vizualului, noile tehnologii ale vizualului sunt valorizate în măsura în care furnizează cât mai
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și înțelegere în viețile noastre și ar putea să ajute la revitalizarea sferei publice. Aceeași unealtă, utilizată și controlată necorespunzător, ar putea deveni un instrument al tiraniei. Viziunea unei rețele universale construite și controlate de către cetățeni este o versiune a utopismului tehnologic care ar putea fi numită viziunea "agorei electronice". În democrația originală, Atena, agora era piața sau locul în care cetățenii se întâlneau să vorbească, să bârfească, să se certe, să găsească punctele slabe ale ideilor politice prin dezbateri. Dar
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
scriitorul, București, 1984; Mircea Anghelescu, Ion Heliade-Rădulescu. O biografie a omului și a operei, București, 1986; ed. (Echilibrul între antiteze. Heliade - o biografie), București, 2001; Ioana Em. Petrescu, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, 1989, 31-37; Sorin Antohi, La originile utopismului românesc, în Cultură și societate, îngr. Al. Zub, Iași, 1991, 210-220; Negoițescu, Ist. lit., I, 60-64; Faifer, Semnele, 174-179; Cornea, Semnele, 84-90; Paul Dugneanu, I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei, București, 1995; Florin Faifer, Cordonul de argint, Iași, 1997, 43-54
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
și Ionescu (1999: 201) arată că "în istoria omenirii nu a existat comunitatea zugrăvită de utopiști, sau de către Ferdinand Tönnies; dar în interiorul unui spațiu-timp delimitat pot apărea interese materiale, morale etc. comune, ce atenuează conflictele dintre oamenii ce trăiesc laolaltă". Utopismul nu dispare neapărat, iar noi îl regăsim ușor sub forma militantismului, care se sprijină ca întotdeauna pe iluzia raționalismului, "întemeiată" însă de această dată datorită posibilităților de comunicare contemporane. Deși nu întotdeauna explicit, Amitai Etzioni este în mod constant militant
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
milos, e plin de scrupule morale. Fără să aibă pretenția că va putea deveni desăvârșit, el știe că are datoria să asculte de legile morale și să le împlinească pe cât se poate, E un rău sau e un bine absența utopismului și a spiritului de aventură din poporul nostru? Oricum ar fi, e o realitate și în ea stă una din trăsăturile originalității noastre. Dar, eu cred că nu e un rău, ci e un bine. Pasiunea de aventură poate aduce
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
credințele populare, în cadrul cărora va rămâne întrebarea ce a putut face omul pentru a merita suferința. În iudaismul antic, în centrul pedepsei stătea încă certitudinea promisiunii. Biblia oferă un zid de apărare împotriva deznădejdii. Dar această încredere nu conduce la utopism și nu neagă o concepție tragică dominantă a vicisitudinilor umane și naționale, străbătute de distrugere, calamități și suferință, o concepție care nu este cu totul străină de cea care continuă să acționeze la evreii de astăzi, chiar și la cei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
naționale". Apoi Gheorghe Bulgăr, George Munteanu (pledând pentru simțul istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în fine, Sorin Antohi, în Critis imaginalis, care află în aceste scrieri cuplarea "utopismului regresiv" cu perspectiva "tendințelor ucronice" și organicismul și fiziocratismul. În acest proces de receptare critică a publicisticii eminesciene, autorul studiului prezintă sintetic pozițiile unor cercetători, de la Maiorescu și Grama, la Aron Densusianu și Elie Miron Cristea, dintre cei vechi, G.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]