155 matches
-
1775, el proiecteaz? cl?dîrî destinate s? ad?posteasc? diversele func?îi sociale ale cet??îi, care ar trebui s? permit? viitorilor s?i locuitori s? tr?iasc? toate momentele existen?ei lor �n armonie cu natura. �n acest demers utopist, dar ?i �n virtuozitatea formal? desf??urat? �n Barierele vamale de la Paris (1784-1789), Ledoux este �ntr-adev?r vizionarul care conținu? s? surprind?, s? fascineze, poate. 5. Neoclasicismul �n Anglia Rivalit??ile politice ?i conflictele coloniale din America nu �mpiedic? existen
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
pp. 176-178 și discuția despre Tucidide în Johnson Bagby, 1994). Explicația filosofică e că puterea de dragul puterii este lipsită de sens; nu te duce nicăieri dacă nu ai nici o idee ce să faci cu ea. Într-adevăr, „viciul caracteristic al utopistului este naivitatea; cel al realistului, sterilitatea” (Carr, 1964, p. 12). Rezultă că realismul clasic vede arta politicii internaționale ca echilibrarea practică a cerințelor puterii, pe de o parte, și ale moralității, pe de altă parte, ca o dialectică între putere
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
remediu necesar la idealism, dar nu ca un înlocuitor. Pentru realismul clasic, idealismul este necesar ca să configureze acțiunile și interesele, dar realismul va rămâne tot timpul un element fundamental al relațiilor dintre state. În aceasta rezidă diferența dintre realiști și „utopiști” sau „oamenii de știință”. Pe când cei din urmă consideră că putem construi totuși o comunitate mondială fără putere, realiștii nu sunt de acord. Pentru realism, oricât de bine concepute ar fi instituțiile internaționale, oricât de armonizate ar fi interesele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
internaționale potrivite chiar contribuie la construirea unei lumi mai bune, dincolo de considerațiile politicii de putere. În celălalt, Wendt (1995) corecta tabloul polemic al constructivismului descris de Mearsheimer, dar astfel arăta că punctul său sensibil este de a fi etichetat drept utopist, fapt pe care deja l-am remarcat. Astfel, ajungem la abordarea microperspectivei, pentru a demonstra că adepții teoriei constructiviste sunt, de fapt, predominant idealiști liberali. Desigur, o trecere în revistă completă a literaturii constructiviste este imposibilă aici. În schimb, ne
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tocmai evaluarea realistă a situației și a potențialului de grup. Câștigăm în înțelegerea fenomenului conducerii dacă ne referim la tipurile de lideri. Ca și în cazul altor taxonomii, sunt posibile o gamă întinsă de distincții, începând de la „eficient/ineficient”, „realist/utopist”, „bun/rău”. Mai relevante mi se par a fi: lider formal și lider informal. Primul se referă la cel oficial, numit sau ales. Toate grupurile mari și organizațiile au un astfel de conducător, cu responsabilități bine definite, ele fiind înscrise
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
alții la un nivel mediu (tipul R - realistul), alții la un nivel ridicat (tipul M - maximalistul). Fiecare dintre aceste cinci stiluri eficace poate devia în alte cinci stiluri ineficiente: T’ - tehnocratul (autocratul); P’ - paternalistul (demagogul); G’ - birocratul; R’ - oportunistul; M’ - utopistul (modernistul) (vezi figura 20): Fig. 20 Pentru a diagnostica aceste stiluri de conducere, autorul a procedat astfel: cu ajutorul diverselor tehnici (interviuri, anchete, chestionare, analize biografice etc.) au fost culese nenumărate descrieri ale comportamentelor conducătorilor în timpul vieții lor profesionale; aceste comportamente
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
eficient felul de a fi, ci și pentru a-i susține ritmul, „a-i menține interesul”. Am redat aceste himere skinneriene pentru că ele sunt încă vii, însoțind actualmente calculatorul și instruirea asistată de calculator pe care le-a anticipat marele utopist al tehnologiei. În 1954, Skinner a procedat, după cum anunțase, la o serie de investigații și invenții, în scopul de a crește eficiența predării matematicii, cititului, scrisului și a altor discipline de învățământ, prin folosirea unui dispozitiv mecanic care să realizeze
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
păcatele Bisericii, în lunga sa istorie de dominație, au fost multe și grave, cel mai grav ar fi acela de a accepta pasiv propria-i lichidare, operată de o putere care își râde de Evanghelie. Într-o perspectivă radicală, poate utopistă ori - este cazul să o spunem - milenaristă, este clar ceea ce ar trebui să facă Biserica pentru a evita un sfârșit lipsit de glorie. Ea ar trebui să treacă în opoziție. Și, pentru a face acest lucru, ar trebui înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o dată, adevăratele obiecte ale urii rasiste a tradiționaliștilor sunt chiar ei. În același timp cu apariția acestor noi tipuri umane în cadrul lumpenproletariatului, au luat naștere noi tipuri umane în cadrul burgheziei, relativ noi. Ele urmează scheme destul de cunoscute, în realitate: misionarii, utopiștii, anarhiștii, anumiți revoluționari etc. Ceea ce este destul de nou e tipul lor de comportament și de limbaj; și, mai ales, obiectiv vorbind, sunt noi lucrurile de care ei trebuie să se ocupe. Întâlnirea dintre un grup de tineri „neadaptați”, lumpenproletari - nevrotici
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
banilor, pe extincția clasei trândave și pe repartiția bogățiilor în funcție de nevoi. Necesitatea unei restaurații a „egalității primitive, soclu al „fericirii comune”, servește drept tramă a tuturor scrierilor comuniste din prima parte a secolului al XIX-lea: atât în cele ale utopiștilor comunitariști ca R. Owen, E. Cabet, T. Dezamy sau W. Weitling, cât și în ale comuniștilor adepți ai revoltei ca L.-A. Blanqui și A. Barbès. în această logică, principiul „egalitate” depășește limitele noțiunii de „drept natural”, reținută de liberali
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a fi un sociolog submediocru cu a sa Dezvoltare a capitalismului în Rusia, un filosof execrabil în Materialism și empiriocriticism (1909), un dialectician primar în Caietele sale filosofice (1914-1916), un economist lamentabil în Imperialismul, stadiul cel mai înalt... și un utopist puțin original în Statul și revoluția (1917), dublat de un scriitor lipsit de talent în comparație cu inspiratul Troțki, în 1917 el se revelează a fi un maestru al strategiei* și al tacticii revoluționare. în cinci momente cruciale, intervenția sa personală a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unica „expresie teoretică” a proletariatului și a organizațiilor lui partizane. Dacă demersul științific trebuie să ofere legitimitate luptei de clasă și acțiunii revoluționare, niciodată însă comuniștii - și încă și mai puțin marxist-leniniștii* - nu abandonează total utopia. Cu toții recunosc în anumiți utopiști „semănătorii” marii idei comuniste, în perioade în care structurile economice, politice și sociale blocau orice expresie de revoltă pozitivă. Mai mult, comunismul modern știe să instrumentalizeze utopia ca pe „principiul-speranță”, făgăduință a „viitorului luminos”, de fiecare dată când e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Cuba* - față de modelul capitalist, american îndeosebi. Utopie și comunism, o istorie în paralel în grădinile Kremlinului, la Moscova, pe un monument înălțat în 1913 cu prilejul tricentenarului dinastiei Romanovilor, Lenin* ordonă, în 1918, gravarea numelor precursorilor comunismului: revoluționari, teoreticieni și utopiști; fiecare dintre ei, cu specificul său, este plasat într-un lung lanț istoric care duce la Revoluția din Octombrie*. Unele nume pot surprinde, cum e cel al catolicului Thomas Morus, fost lord cancelar al Angliei, canonizat în 1535 pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
printr-un egalitarism* generalizat, inclusiv între sexe. Astfel, chiar de la început, prototipul utopiei este strâns asociat cu ideea comunistă a suprimării proprietății private. Pe obeliscul de la Kremlim, numele lui Morus este imediat urmat de cel al lui Tomaso Campanella, mare utopist italian, autor al lucrării Cetatea soarelui (1623), cu contururi clar totalitare, apoi de cel al părintelui Meslier, care, în al său Testament din 1733, denunța violent opoziția dintre bogați și săraci și originea acesteia, proprietatea privată. în secolul al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin Manifestul egalilor de Babeuf și Sylvain Marîchal. Lider al „conjurației egalilor”, Babeuf utilizează utopia ca resort al angajării radicale, oferindu-i un obiectiv imediat: „Vrem egalitate reală sau moartea”. După execuția lui Babeuf, în 1797, și refluxul patimii revoluționare, utopiștii părăsesc căile violenței mântuitoare, preferându-i experimentarea pe bază de voluntariat. Vrând să demonstreze justețea tezelor lor comunitariste, englezul Robert Owen și francezul Étienne Cabet mizează pe experimentul restrâns, care, pe termen scurt, trebuie să convingă muncitorii și să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încrederii determinate de o cunoaștere de suprafață a complexității ființei umane, în timp ce impulsul distopic este o caracteristică a maturității, a cunoașterii aprofundate care nu mai lasă loc iluziilor, sau măcar ipostazierii lor. În fond, aceleași elemente care au înflăcărat imaginația utopiștilor - dezvoltarea științelor și a tehnicii, organizarea superioară, pe baze raționale a societății, egalitarismul etc. - au constituit și sursa principală a deziluziilor, în momentul în care s-au putut constata efectele produse asupra individului prin aplicarea acestora. În istoria discursului literar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fost influențat de marii romantici europeni. De la Novalis a preluat motivul "florii albastre" (femeia ideală, poezia, absolutul, puritatea, candoarea, gingășia), de la Victor Hugo s-a inspirat în exprimarea prăbușirii lumilor. A mai preluat: mitul de la Holderlin, visul de la Novalis, fantezia utopistă de la Shelley, aventura spirituală de la Byron. Eminescianismul prefigurează modernitatea substanței și expresiei lirice românești din secolul XX. Poetul a făcut o sinteză originală din valorile expresive ale poeziei populare, încât opera sa a devenit: "expresia integrală a sufletului românesc" (N.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Sărmanul Dionis). Idei despre spațiul și timpul kantian au fost materializate în imagini poetice: Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis, Trecut-au anii, asemănătoare cu cele din creația lui Novalis. Alte asemănări: mitul ca la Holderlin, visul ca la Novalis, fantezia utopistă ca la Schelley, aventuri spirituale ca la Byron, armonia interioară ca în creația lui Lamartine. Opera lui Eminescu descoperă calea poeziei noastre spre universalitate: "Fiind foarte român, Eminescu e universal" (T. Arghezi). Sara pe deal Sara pe deal face parte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
perfecțiune este unul teoretic, iar cei care-l concep ar putea fi chiar nepăsători față de dificultățile pe care le întâmpină posibila lui realizare în practică (lucru care nu poate fi spus în legătură cu valoarea practică pe care o atribuie teoriilor lor). Utopiștii practici tind în mod similar să încerce aplicarea unor idei pe care majoritatea celor din jurul lor le consideră imposibile, naive sau chiar prostești. Succesul lor se măsoară nu în funcție de fidelitatea cu care se raportează la modelul teoretic ideal, ci în funcție de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
utopic, suntem cu adevărat și realist îndreptățiți să vorbim nu doar despre diferite forme ale utopiei, ci și, în același timp, despre diferite configurații și etape ale mentalității utopice" (op. cit., p. 188). 237 Idem, p. 192. 238 Mannheim arată că utopistul chiliast "nu este preocupat de mileniul care va să vină; ce e important pentru el este ceea ce se întâmplă aici și acum, ce apare din existența mundană, ca o înlocuire imediată a acesteia cu un alt tip de existență" (Idem
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de la masă;// și a strălucit ceasul pe mâna marelui pădurar/ și ei au început vânătoarea,// (...) Un război de o sută de ani!/ Râdem de ceasul din turn, de ceasul de mână/ de ceasul de aur, de ceasul de fier..." (Sângeroșii utopiști, Mariana Marin). Textele postmoderne în care apar asemenea structuri repetitive sunt destul de numeroase, ne-am oprit însă asupra acestuia pentru că, pe lângă ritmul obsedant pe care-l impune, propune explicit cititorului un dialog pe tema convențiilor literare, cum ar fi "convenția
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Adrian, 116 Manolescu, Florin, 36 Manolescu, Ion Sofia, 53 Manolescu, Nicolae, 32 Manoliu, Petru, 68 Manu, Emil, 34, 53, 54, 55, 56, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 87, 107 Marcu, N., 73 Marin, Mariana, 223 Marin. Mariana Sângeroșii utopiști, 223 Marinescu, Eugen, 54, 242 Martin, Mircea, 27, 221 Mărgărit, G., 53 Meniuc, George, 73, 77, 78 Meniuc. George Clasa III-a, 77 Micu, Dumitru, 59, 241 Mihadaș, Teohar, 117 Mihăilă, Ileana, 56 Mihăilescu, Traian, 56, 87, 98 Mincu, Marin
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Europa, în voia simpatiilor pe care speră să le întîlnească, jucării poate ale unui plan de subversiune a Europei. O întreagă elită a gîndirii și entuziasmului va da un nou curs celei ce ar fi putut rămîne o ceartă a utopiștilor socializanți, a economiștilor autodidacți și a teologilor ateismului. Bakunin a fost o verigă între acești călători și acești exilați, inițiindu-i în doctrine a căror existență nu o bănuiau și, în mod special, în gîndirea lui Proudhon. Revoluția, care pentru
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
metehnele burgheze sunt transferate tovarășilor mai puțin vigilenți, dar suficient de abili pentru a recrea în plină dictatură a proletariatului o nouă burghezie care, vorba lui Tudor Arghezi, una vorbește și alta fumează. Vasilescu va demonstra că idealismele și vizionarismele utopiste ale celor mai buni tovarăși trec prin filtrul economiei reale, unde abilitățile dobândite în societatea capitalistă sunt extrem de utile și bunele intenții ale tovarășilor devotați, precum Filipache, se izbesc adeseori chiar de noul sistem al economiei centralizate și dirijate, care
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
explicativ al limbii române, Editura Academiei RSR, 1975, București, pp. 161 și 513) Noțiunea de clasă socială a fost preluată de Marx și Engels de la economiștii englezi, care folosiseră și denumirile de "capitalist" și "proletar", provenite, la rândul lor, de la utopiștii socialiști francezi, iar conceptul de luptă de clasă a fost preluat din dialectica lui Hegel. Lenin definea clasele sociale ca fiind grupuri largi de oameni ce se deosebesc între ele prin locul pe care îl ocupă în istoria determinată de
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]