223 matches
-
2.creșterea apetitului 3.uscăciunea gurii E.Comportament neadecvat, de exemplu: anxietate excesivă, suspiciozitate, ideție paranoidă, capacitate de raționament deficitară, interferențe cu funcționarea socială sau profesională. Criteriile DSM pentru diagnosticul tulburării delirante canabice sunt următoarele (Johnston et al 1980): A.Uzaj recent de cannabis B.Un Sindrom Delirant Organic survenind În următoarele 2 ore după uzul de canabis. C.Tulburarea nu persistă după mai mult de 6-7 ore urmând consumului abuziv de canabis. D.Nu există alte tulburări fizice sau mentale
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
sub orice formă s-ar manifesta ea. El este un specialist al deturnărilor, nu spune niciodată ce urmărește, dar se constată deodată că a reușit să paralizeze o acțiune, un climat, o orientare. Cum procedează ? În primul rând, printr-un „uzaj pervers al limbajului”, fie prin tirade lungi și repetitive, fie prin fraze scurte, sacadate, aparent logice, organizate Într-un mod repetitiv și definitiv, provocâd efecte de seducție sau siderând interlocutorii. Aceste mesaje aparent la obiect de cele mai multe ori Îi intimidează
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sale posibile, ceva limpede și sigur în ceea ce ne privește. Prin urmare, nimic mai hazardat decât încercarea de a dovedi gratuită ideea de sens. În același timp, nimic mai gratuit decât să consideri sensul de la sine înțeles, trecând ușor peste uzajul lui comun și golul pe care-l poate ascunde. Aproape cu orice prilej, când ceva contravine unor criterii deja acceptate spunem că avem în față ceva absurd. De regulă, nu ne mai întrebăm dacă este realmente astfel. Simțim nevoia să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
absență a sensului, nonsensul indică acum altceva, trebuie privit altfel. Iar varietatea sa nu se lasă redusă la un singur mod de apariție. Faptul ca atare este bine consem nat începând cu fragmentele din Tractatus Logico Philosophicus, chiar dacă aici ideea uzajului concret al unei propoziții nu este încă la lucru. Astfel, unele nonsensuri sunt simple sau banale (e. g., „punctul este mic“, „cerul este sus“, „cercul este pătrat“). Altele însă pot avea o proveniență doctă, chiar savantă. Se pot naște, în unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
proprie atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri de cuvinte“. Al doilea se referă la situațiile în care un discurs absurd este citat într-un alt discurs („Ion afirmă că obiectele rotunde sunt pătrate“). Iar al treilea, uzajul extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
presupune experiența trăită a propriei finitudini, fapt ce indică un alt gen de comprehensiune. După cum afirmă în Apologeticum, XVII, 3, „ceea ce ne face să-l înțelegem pe Dumnezeu este neputința de aL înțelege“. Această propoziție nu este doar paradoxală, contravenind uzajului obișnuit al gândirii, ci și antinomică: neputința de aL înțelege pe Dumnezeu face posibilă înțelegerea Sa. Cu alte cuvinte, noncomprehensiunea celor divine face posibilă comprehensiunea lor. Aduce în atenție, astfel, ceea ce e cu adevărat propriu unei asemenea experiențe. Este vorba
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Ne amin tim că, vorbind despre mirum, Rudolf Otto distinge câteva trepte în experiența religioasă a numinosului. Mai întâi, un asemenea element apare incomprehensibil, scapă categoriilor în care gândim de obicei. În al doilea rând, se opune acestor categorii și uzajului lor obișnuit, „nu mai este doar incomprehensibil, ci de-a dreptul paradoxal“. Mergând mai departe, își fac loc unele enunțuri care sunt antinomice atât în propriii termeni, cât și unele în raport cu altele. „Forma sa cea mai acută [a lui mirum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
55.</ref> Existența trăită concret nu poate fi supusă logicii intelectului, dedusă ca atare sau tradusă în concepte. Cel care ar încerca să facă acest lucru ar fi nevoit să presupună în ordinea existenței ceea ce caută să cunoască. De fapt, uzajul unor concepte lasă paradoxul nesatisfăcut. Una e să vorbești despre conceptul de existență - ca atunci când spui că essentia involvit existentiam, esența im 166 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 165. 166. plică existența -, și cu totul altceva să te referi la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sale posibile, ceva limpede și sigur în ceea ce ne privește. Prin urmare, nimic mai hazardat decât încercarea de a dovedi gratuită ideea de sens. În același timp, nimic mai gratuit decât să consideri sensul de la sine înțeles, trecând ușor peste uzajul lui comun și golul pe care-l poate ascunde. Aproape cu orice prilej, când ceva contravine unor criterii deja acceptate spunem că avem în față ceva absurd. De regulă, nu ne mai întrebăm dacă este realmente astfel. Simțim nevoia să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absență a sensului, nonsensul indică acum altceva, trebuie privit altfel. Iar varietatea sa nu se lasă redusă la un singur mod de apariție. Faptul ca atare este bine consem nat începând cu fragmentele din Tractatus Logico Philosophicus, chiar dacă aici ideea uzajului concret al unei propoziții nu este încă la lucru. Astfel, unele nonsensuri sunt simple sau banale (e. g., „punctul este mic“, „cerul este sus“, „cercul este pătrat“). Altele însă pot avea o proveniență doctă, chiar savantă. Se pot naște, în unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limbajului, „proprie atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri de cuvinte“. Al doilea se referă la situațiile în care un discurs absurd este citat întrun alt discurs („Ion afirmă că obiectele rotunde sunt pătrate“). Iar al treilea, uzajul extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acestuia presupune experiența trăită a propriei finitudini, fapt ce indică un alt gen de comprehensiune. După cum afirmă în Apologeticum, XVII, 3, „ceea ce ne face săL înțelegem pe Dumnezeu este neputința de aL înțelege“. Această propoziție nu este doar paradoxală, contravenind uzajului obișnuit al gândirii, ci și antinomică: neputința de aL înțelege pe Dumnezeu face posibilă înțelegerea Sa. Cu alte cuvinte, noncomprehensiunea celor divine face posibilă comprehensiunea lor. Aduce în atenție, astfel, ceea ce e cu adevărat propriu unei asemenea experiențe. Este vorba
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Ne amin tim că, vorbind despre mirum, Rudolf Otto distinge câteva trepte în experiența religioasă a numinosului. Mai întâi, un asemenea element apare incomprehensibil, scapă categoriilor în care gândim de obicei. În al doilea rând, se opune acestor categorii și uzajului lor obișnuit, „nu mai este doar incomprehensibil, ci dea dreptul paradoxal“. Mergând mai departe, își fac loc unele enunțuri care sunt antinomice atât în propriii termeni, cât și unele în raport cu altele. „Forma sa cea mai acută [a lui mirum] este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
55.</ref> Existența trăită concret nu poate fi supusă logicii intelectului, dedusă ca atare sau tradusă în concepte. Cel care ar încerca să facă acest lucru ar fi nevoit să presupună în ordinea existenței ceea ce caută să cunoască. De fapt, uzajul unor concepte lasă paradoxul nesatisfăcut. Una e să vorbești despre conceptul de existență - ca atunci când spui că essentia involvit existentiam, esența im 166 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 165. 166. plică existența -, și cu totul altceva să te referi la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vremea când au fost puse În gorgan? Valedulcean se gândi dacă puștiul ăsta nu e cumva un mic geniu, adică dacă nu cumva În mod intenționat a folosit cuvântul „gorgan“ În loc de cuvântul „tumul“ pe care el Îl tot tocise prin uzaj În acea oră. Dacă era așa, vântul unei ciudate ipoteze de lucru sufla deja cu putere dinspre elevul nedisciplinat către naivul profesor. — E important? - Întrebă profesorul. Copilul lăsă privirea În podea. Obosise sau Își atinsese micul lui scop; scăpase nepedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vechi moldovenesc În Grițul și pronunțat Grițu. Probabil că n a fost intercalat mai târziu pentru a ușura și mai mult pronunțarea În română, dar asta nu fără o legătură cu diverse alte substantive comune (grinda, grindul etc.) aflate În uzaj la vorbitorii din locul meu de origine. — De unde ești de fel? - m-a Întrebat. Nu prea știu, am zis, dar tu de unde știi toate astea, ai făcut cumva filologia? — Pardon, sunt autodidact. Am dat la istorie și n-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe care am surprins-o, întîmplător, pe stradă. Ce-o fi vrut să spună franțuzoaica ? Și dacă are dreptate ? Dar în ce sens ? Sigur nu în sensul restrîns, extrem de peiorativ și eminamente moral cu care a intrat acest franțuzism în uzajul limbii noastre. Mult mai vechiul „a parveni”, din latinescul pervenire, era mai neutru, mai apropiat de „a ajunge”, „a reuși”. Poate că de aici trebuie începută „hermeneutica” acestui dialog. În orice caz, dacă înlăturăm adaosul excesiv de reprobabil din semnificația parvenirii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în fiecare încăpere, în lungul fiecărui culoar. Asta îi dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului oricum nu aveau habar. Dar asta nu-l mulțumea. Studie tabloul. Erau manete și cadrane pe fiecare secțiune, ale căror uzaj nu-l putea defini decât parțial. Nu-i păsa nici de partea electrică, nici de cea atomică. Ultima rămânea inutilizabilă în preajma navei; iar cealaltă, o va avea curând în mâini, fără rezerve. Mai era distorsorul. Gosseyn se încruntă. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în fiecare încăpere, în lungul fiecărui culoar. Asta îi dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului oricum nu aveau habar. Dar asta nu-l mulțumea. Studie tabloul. Erau manete și cadrane pe fiecare secțiune, ale căror uzaj nu-l putea defini decât parțial. Nu-i păsa nici de partea electrică, nici de cea atomică. Ultima rămânea inutilizabilă în preajma navei; iar cealaltă, o va avea curând în mâini, fără rezerve. Mai era distorsorul. Gosseyn se încruntă. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
chiar din trupul mulțimii, cum s-a întîmplat în Piața Roșie din Pekin, cînd Mao, de la tribună, și-a putut vedea chipul desenat de cei aflați acolo. Cînd mirajul se înfăptuiește, indivizii, strînși din toate părțile în oglinda șefului, pierd uzajul gîndirii critice. Liderul avînd știința de a deveni idol se bucură de suveranitatea absolută a oamenilor asupra oamenilor întrucît domnește nemijlocit asupra memoriei lor. Cea de-a doua diferență dintre conducătorii mozaici și cei totemici se află în faptul că
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
două realități de față, Într-un sens determinat, care nu e cîtuși de puțin reversibil. De la prima dintre aceste realități la a doua, ea marchează o tensiune vitală orientată cît mai mult cu putință către sănătate, plăcere, tihnă, harul redat, uzajele consimțite. Ea are ca dușmani de moarte depreciativul și depresivul”. Oricine citește aceste rînduri Îl va putea recunoaște și pe poetul român ca făcînd parte din „familie”. Căci, În ultimă instanță, aceeași opoziție față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nici un limbaj nu poate fi referențial și nici tip de literatură, mimetică 1. Pentru M. Riffaterre, în schimb, iluzia referențială se sustrage, măcar în parte, paradoxului barthesian al efectului de realitate. Demersul său postulează, după cum se știe, un ecart între uzajul comun al limbajului și cel literar: În limbajul cotidian, cuvintele par legate pe verticală, fiecare atașat de realitatea pe care pretinde că o reprezintă, fiecare aplicat pe conținutul său ca o etichetă pe un borcan și reprezentând fiecare o unitate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
manifestări mondene mari și ceru, peste capul soțului ei, o a doua mașină de la minister, pentru uz personal. Satisfacțiile imediate erau singurele în înțelegerea Pomponeștilor, care mai aveau credința că omagiile trebuiesc smulse. Fără a se îmbrăca țipător, căci poseda uzajul lumii, madam Pomponescu își dezvoltă garderoba într-un chip notoriu, schimbă trei blăni - una de astrahan, una albă de hermină și una de cozi de vulpe - mergea la teatru și la Operă în rochii de seară de dantelă, brocart auriu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a se concentra asupra unor zone mai rentabile, cu toate dovezile de bunăvoință ale noului guvern în favoarea liberalismului economic. Structurile de comunicare instituite între cei doi poli ierarhici ai întreprinderii vor conduce la o soluție stranie, însă bine înrădăcinată în uzajele socio-etice ale populației, pentru "a salva", în fața și împotriva tuturor, o uzină cu care se identifică fiecare: foștii lideri sindicali vor decide împreună cu directorul lor, care va cumpăra întreprinderea alături de câțiva membri ai familiei sale, să înființeze o ONG a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
asupra modalităților elaborării lor în alte sfere și în alte regimuri de teatralizare. Prelungirea acestei viziuni la întreprindere și celebrările ei interne duce la afirmarea perfectei armonii între riturile festive și comunicare necesare managerilor"98. La distanță maximă față de acest uzaj perspicace al ritului, rețin atenția "dispozitivele rituale lărgite" identificate de Marc Augé99. Evidențierea acestora trimite la chestiuni de metodă. Surprinderea acestor dispozitive în și pentru ele însele, cu (in)coerențele lor interne, adică din unghiul exclusiv al sistemelor de semnificații
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]