447 matches
-
ci absurditatea unor situații. Dacă în politica e vremea lui Caragiale, în spitale domnește Kafka. Să-ți povestesc niște cazuri.Prin '88, Leni era internată, cu un diagnostic destul de alarmant. La cât eram de îngrijorat să nu fie cancer, treceam vâjâind pe langă portari, hotărât să-l bat pe cel care ma oprește. Intrăm cam de trei ori pe zi, cu un halat aruncat neglijent pe umeri, așa că ajunseseră să mă salute militărește, crezând că sunt cel putin șef de secție
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dan_norea/canal [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
dat i se păru că și sculele din atelierul mecanic veniseră aici în Țara Întunericului încercând și ele să-l lovească. Cheile fixe încercau să-l lovească peste degete. Șurubelnițele i se vârau în ochi, iar barosul venea spre el vâjâind ca un buzdugan aruncat de zmeul Anton țiganul. -Nuuu ! Nuuu ! De ce ? De ce ? încerca Tudorel să se apere cu mâinile și cu nuiaua. -Pentru că nu cunoști numerele la cheile fixe și la șurubelnițe ! urla zmeul Anton. Nu știi să deosebești
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
dat i se păru că și sculele din atelierul mecanic veniseră aici în Țara Întunericului încercând și ele să-l lovească. Cheile fixe încercau să-l lovească peste degete. Șurubelnițele i se vârau în ochi, iar barosul venea spre el vâjâind ca un buzdugan aruncat de zmeul Anton țiganul. -Nuuu ! Nuuu ! De ce ? De ce ? încerca Tudorel să se apere cu mâinile și cu nuiaua. -Pentru că nu cunoști numerele la cheile fixe și la șurubelnițe ! urla zmeul Anton. Nu știi să deosebești
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
căzut ca un gâscan, în mrejele dragostei la prima vedere! Pe naiba, ce tot îndrug aici?” se opuse el, unei asemenea absurdități. Plesnind aerul cu dosul palmei, alungă amuzat acel gând ridicol. Celeste se întoarse la biroul ei cu capul vâjâind suspect și se împiedică de un cablu de calculator, ce se ițise obraznic de sub biroul colegei. În efortul ei disperat de a-și recăpăta echilibrul, abandonă involuntar pachetul de hârțoage pe care-l purta în brațe, ce se risipi pe sub
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1487112516.html [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
faptă bună. Era timpu să plec, moșu Klesch, mă gândeam, o fi desprins o învățătură din toată treaba asta, poate că tocmai se gândea la ceea ce înseamnă să fii pândit la rândul tău. Dar m-am înșelat!... Beng! mi-a vâjâit un brening pe lângă urechea stângă, beng! un altul pe lângă cealaltă. Am trâcnit de parcă aș fi fost lovit cu o măciucă în moalele capului. Cineva trăsese asupra mea! Mi-am revenit însă degrabă, am ridicat mâinile deasupra capului și am strigat
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Panda.html [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
ci absurditatea unor situații. Dacă în politică e vremea lui Caragiale, în spitale domnește Kafka. Să-ți povestesc niște cazuri. Prin '88, Leni era internată, cu un diagnostic destul de alarmant. La cât eram de îngrijorat să nu fie cancer, treceam vâjâind pe lângă portari, hotărât să-l bat pe cel care mă oprește. Intram cam de trei ori pe zi, cu un halat aruncat neglijent pe umeri, așa că ajunseseră să mă salute militărește, crezând că sunt cel puțin șef de secție. Pentru
SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408780207.html [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
-
același timp. Le orânduise în ordinea în care erau înscrise în listă, nemulțumit că erau amestecate acțiunile penale cu cele civile. „De ce naiba nu procedăm la toate penalele și apoi la toate civilele? Sau invers..., nu se putea? O să ne vâjâie capul toată ziua, ca de obicei, de altfel”, pufnea el, destul de supărat pe acest „sistem odios”, cum îi plăcea să-l numească. Le studiase pe toate, în zilele anterioare, pentru că a trebuit să întocmească numeroase documente în cazul celor cu
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1408994132.html [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
la 25 de ani, de la evenimentele din decembrie 1989 pe care unii le numesc Revoluție a poporului român, iar alții lovitură de stat ai eșalonului doi cu sprijin extern, aduc propria-mi mărturie pe baza textelor scrise atunci, când gloanțele vâjâiau și pe lângă pereții Casei Scânteii. Cred că, pe lângă cele reținute în cartea ” Adevărul și corupția”pe care am lansat-o luna trecută la Târgul Gaudeamus, dețin încă multe adevăruri pe care încă nu le-am văzut descrise, oricât de multe
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi by http://uzp.org.ro/tinerii-eroi-si-naparcile-iluzii-seculare-si-glorii-de-o-zi/ [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
tras cu aceste tunuri peste oraș! Erau câțiva tehnicieni foarte buni, care știau să dirijeze tirul peste oraș; și au tras spre Fratelia, unde erau nemții. Îți dai seama: au tras peste Elisabetin, unde eram noi și auzeam obuzele cum vâjâiau! Rușii trăgeau sute de catiușe, era ceva înfiorător să auzi. Nemții s-au speriat de obuzele alea grele, s-au speriat de ruși și au fost învinși[8]. Ce noroc au avut Timișoara și evreii din Timișoara! Getta NEUMANN: Am
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/getta_neumann_1493962103.html [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
unde era pana, făcând pași uriași. Cizmele fermecate, săracele! Mai ales că gardienii lui Soare-Împărat, călări pe cai înaripați, îi văzură și alergau în mare viteză spre ei, aruncând cu săgeți de raze fierbinți pe care începură să le simtă, vâjâind pe la urechi. - Aoleu, țipa Norocel, mai repede că-mi ia scăfârlia foc! - Taci, nărodule! zise Mărțișor, făcând salturi prin aer ca să-i deruteze pe urmăritori. Când se apropiară de locul unde era pana salvatoare, de departe strigă gâfâind: - Pană, penișoară
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422207349.html [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
mai mică mișcare, doar feeria de lumini mistuia la nesfârșit ciudatul cristal oval. Ce rău îmi părea că nu luasem cu mine aparatul de fotografiat! Față în față cu un eveniment senzațional, simțeam că sunt copleșit de emoție și îmi vâjâia capul gândindu-mă la importanța deosebită a ceea ce descoperisem. Eram dator să aduc la cunoștința celor de la Institutul din București despre cele întâmplate în noaptea aceea. M-aș fi simțit responsabil pentru orice întârziere, așa că trebuia să întreprind ceva foarte
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1466490145.html [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
pișcătură de păr sau de urechi. E drept că ridica vocea uneori la câte un neastâmpărat, dar cu invariabila dojană:„Vrei să mă superi?” Și nimeni nu voia să-și supere „prietena”. De aceea, trecerea de la „prietenie” la nuiaua care vâjâia pe deasupra capetelor noastre a avut un efect de anesteziere a sufletelor, cu toate că domnul Arsu nu a lovit efectiv pe nimeni. - Mă, a șuierat dumnealui, să n-aud o șoaptă, că nuiaua asta simte orice mișcare. Cum vă mișcați, cum se
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1442343275.html [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
Încă o zi și-apoi o noapte lungă, Iubirii ne grăbim să-i dăm binețea Și fericirea vrem să ne ajungă. Dar când zărim prin ceață bătrânețea, Mai tragem pe răboj încă o dungă. POTOP Întâi vestește vijelia vântul, Când vâjâie prin crengile de plop, Când în tristețea toamnei mă îngrop Și-n ceața care-acoperă pământul. Apoi pornește-al ploilor potop Și poposește în durere gândul, În ore cenușii, zile de-a rândul Și ne îneacă fiecare strop. Iar după-aceea frica
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1449226940.html [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
semăna cu un abis. Reușea să îți taie respirația de la prima rază de privire sau holbare,cum făceau unii. Într-o zi obositoare de toamnă,pe când și soarele e dezgustat de mocirla de pe străzi care te poate înghiți de viu,vâjâiau ceva vorbe prin satul anglican.Se spunea că o fată vreo nouăsprezece ani,a deschis Poarta și a intrat. Individa purta numele de Victoria,sătenii o cre- deau ciudată pentru că se îmbrăca doar în negru și era foarte tăcută,nu
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1456984776.html [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
refuze bătaia monitorului, sau, mai grav, să ridice mâna asupra lui. În acest caz monitorul de bancă raportează monitorului general, care-i trece la catastif cinci liniuțe și tot de cinci ori îl pupă și „mămica”. Pur și simplu ne vâjâia capul la auzul acestor explicații, cu mârlanii și monitorii de bancă. Fiecare se întreba îngrozit dacă va scăpa cu titlul de monitor. Peste toată clasa plutea buimăceala și frica. Toți copiii tremurau, mai puțin Mihăiță, care zâmbea radios. El trăsese
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
crin/ În mâini țineam, paharul dus la gură/ Era o urnă rece, o figură/ De-arhitectură grea luciosul scrin “. Imaginația copilului este mereu într-o stare continuă de fervoare; ea născocește istorii fabuloase, în care patul devine leu mârâitor, pendula vâjâie, oglinda arde: „Și patul mârâia pe labe groase/ De leu, pendula vâjâia festiv,/ Oglinda ardea, și-ntr-un crater cu tiv/ De-argint fierbeau istorii fabuloase“. Asistăm la o dilatare a lucrurilor până la proporții cosmice, sublime:”tavanul se urca prea
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Trei_oglinzi_paralele.html [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
o figură/ De-arhitectură grea luciosul scrin “. Imaginația copilului este mereu într-o stare continuă de fervoare; ea născocește istorii fabuloase, în care patul devine leu mârâitor, pendula vâjâie, oglinda arde: „Și patul mârâia pe labe groase/ De leu, pendula vâjâia festiv,/ Oglinda ardea, și-ntr-un crater cu tiv/ De-argint fierbeau istorii fabuloase“. Asistăm la o dilatare a lucrurilor până la proporții cosmice, sublime:”tavanul se urca prea sus. Pe geamuri/ Se zugrăvea molateca furtună/ A arborilor și vedeam cum
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Trei_oglinzi_paralele.html [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
hățișul birocratic,cu lăstăriș de hoții A doua zi, cum a ajuns la birou, vicele Dolofanu s-a încuiat pe dinăuntru și s-a repezit glonț la dosarul unde ținea contractul fictiv cu inginerul Casapu. Mâinile îi tremurau, capul îi vâjâia, iar timpul îl presa ca o locomotivă care se-ndreptase cu viteză spre el, în timp ce se afla căzut pe șinele lucioase. Curaj, Mitică! Parcă așa spunea primarul. Rupe hârtiile astea care îți ard cariera, viața chiar! Repede, repede că trece
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1434602874.html [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
rupea bucățile în altele și mai mici...tot mai mici...ciocăniturile în ușă încetară...se auziră pași ce se depărtau de ușă. Ce fac acum cu hârtiuțele? Unde să mă duc? Simțea cum îl arde-n ceafă și cum îi vâjâie tâmplele. I se părea că aude vocea primarului ca de tunet: de ce te-ai încuiat în birou, nenorocitule! Cine s-a încuiat? Am fost...am fost...Doamne, unde am fost? La w.c. Asta era! Descuie ușa, o întredeschise și privi
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1434602874.html [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
NOAPTE DE IARNĂ Razele de lună cad Luminând codrul de brad, Desenând pe alba nea Monștri lungi de catifea. Pe al râpei negru mal, Buha-n dans oriental Se învârte-n cerc de-un ceas, Descântând ceva pe nas. Vântul vâjâie haihui, Corbii parcă sunt statui Și, pe înghețatul plai Trece-o sanie cu cai. Sună zurgălăii-n ham, Croncănesc corbii pe ram, Vântul stă o clipă-n loc, Buha dă mărunt din cioc. Sania urcă în deal, Speriat nechează-un
NOAPTE DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1418739552.html [Corola-blog/BlogPost/340388_a_341717]
-
ochii mari, îngrozită de fața aceea tumefiată de băutură. Nea Gică se întorcea bombănind, se așeza apoi la masă, mânca până nu mai putea, mai dădea pe gât câteva guri de vodcă abandonată pe fundul vreunei sticle și, cu capul vâjâind, se ducea în dormitorul său, se arunca îmbrăcat în pat și dormea dus până a doua zi. Nevastă-sa îl dezbrăca și-l lăsa să doarmă în chiloți, fiindcă nu mai avea putere să-l mai și schimbe în pijamale
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 by http://confluente.ro/La_pescuit_cristea_aurora_1370689186.html [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
surprinderea celor ce eram de față pentru a-l întâmpina: - Parcă văd ... Seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția ani ... O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie ... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave ... și toată noaptea o duce așa ... De-abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc ... Ei bine, copilul acela sunt eu!... Un nor de duioșie se lasă pe fețele
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 by http://confluente.ro/None_ion_c_hiru_1329291263.html [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum îmi vâjâie urechile și mi s-a înfundat nasul. - Ia o aspirină sau un paracetamol, poate îți trece. - Asta-mi mai trebuia acum, să-mi stric sfârșitul de vacanță, făcu ea pe femeia supărată căreia ceva nu i-a ieșit cum și-
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Avea un plan de rezervă la care s-a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Gloria încercă să se odihnească, spera să-i treacă senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Dalia a luat cartea de poezii RĂTĂCITE ANOTIMPURI, a poetei sale preferate, Georgeta Minodora Resteman. Îi plăceau poeziile acesteia. Unele parcă îi descriau propriile sale trăiri. Îi tălmăceau visele
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
zboruri de-a lungul verii. Ramele furate de la albine, le aducea repede în casă, le ascundea într-o roiniță, să nu le simtă toate albinele din afară. Așa, rând pe rând, stupii ai fost prădați de munca harnicelor albine, care vâjâiau nervoase prin curte și pe la cerdac. Dar bunicul știa felul lor de a fi și nu se sinchisea prea tare de ele. Doar când vreo albină nervoasă din cale-afară îl înțepa, se oprea, scotea tacticos acul din piele, și-și
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1492670733.html [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]