554 matches
-
dintr-o substanță albă vâscoasă. O scârbă imensă-i străbătu din creștet în tălpi. Astea-s substanțele spițerului! glăsui popa. Care spițer? Un refugiat. El arunca mereu substanțele-aicea. Dați-le foc! Aduceți paie! Și din groapa umplută cu paie o vâlvătaie imensă țâșni în zările cerului. * * * Adrian se trezi c-o durere cumplită-n moalele capului. Buimăcit de lovitură nu-și mai aducea aminte cum de-a ajuns în starea asta. De undeva pe-aproape s auzea clipocitul răcoros al apei
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
să vezi cum focarul voinței tale nu poate să abată nici cel mai însemnat amănunt din făptuirea grozăviei;/ Cum pulsul tău nu e în stare să amîne cu o clipă deznodămîntul./ (suflete ce par a-și afla tihna în mijlocul pîrjolului, vîlvătăii unor imense ruguri)" (Aproapele meu, Heraclit). Dar negația atrage negația, așa cum abisul atrage abisul. Individul ce-și realizează impostura ontologică, deplina nimicnicie, fuge de sine nu în Lume, unde s-ar putea transpune în narațiunea infintiă a acesteia, adoptînd alte
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
în Styx). Satului i se închină un contraimn al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
a Barocului care, la rîndul său, odată ce și-a consumat energia cinetică, disponibilă, a fost substituită de esteticile omofone tonal-funcționale, esențial bazate pe o gîndire verticală a Clasicismului și Romantismului, estetici topite în cele din urmă de temperaturile înalte ale vîlvătăilor expresioniste, atonale și, apoi, seriale. Un șir de incendii grație cărora se poate acredita ideea că în muzica savantă stilul este însăși schimbarea de paradigmă estetică, precum și ordinea și mișcarea pe care compozitorii le imprimă creațiilor lor, așa încît arderea
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
desprinsese instantaneu din ciotul de stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură porniră vâlvătaia ce se prelingea spre dâra de benzină ce se scursese din rezervor. Din șosea se auzeau sirenele celor de la SMURD și ale pompierilor care au ajuns într-un timp record la fața locului. Presupuse că cineva sunase la numărul unic
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
Aleksandrovskaia din Moscova, o parte a presei exultă: „Chiar de la prima privire el predispune la simpatie. O față energică, vie, extrem de frumoasă. Ochii săi negri și adânci privesc ironic și vioi interlocutorul. Marinetti este plin de foc, arde tot; e vâlvătaie. Mișcări impulsive, iuți. În timp ce Tasteven îl salută, el se întoarce mereu dintr-o parte în alta, privește publicul, soarbe fețele celor din preajmă (...) - Sunt bucuros să vin în Rusia... Despre Rusia aveam o părere deformată cu desăvârșire. Credeam că o să
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
Cuvintele se contorsionează, frazele se răsucesc în aer asemenea flăcărilor unui foc de paie ce arde în noi la ceas de seară, apoi se prefac în praf și cenușă, pe care vântul le îngrămădește pe sub streșini și porți. Privind această vâlvătaie de vorbe fără rost, poetul strânge picăturile de ploaie în căușul palmelor sale tremurătoare și, răcorindu-și fața, scrie un poem. Între timp, zgomotele ruginesc, potopind melcii urechilor, care își arată cornițele pe crestele acoperișurilor potopite de o rece și
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
Nicolae Cuvânt înainte (sau despre cum se formează un stol de colibri) Motto obsesiv: Într-o pădure în care izbucnise un incendiu, în timp ce mai toate animalele fugeau de colo-colo, o pasăre colibri tot aducea apă în cioc, încercând să stingă vâlvătaia. Un tigru îi atrage atenția: „Ești nebună? Crezi tu că poți să stingi focul ăsta imens cu bietul tău strop de apă pe care îl tot aduci?” I-a răspuns pasărea colibri: „Eu îmi fac partea mea.” În anul 1979
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
ceruri să m-arunce, În vâltori cu amintiri. Inima de zor se zbate Să m-aducă înspre mal, Glasul tău un far în noapte, Luminând un ultim val. Și în piept răsun bătăi Din adânc de suflet gol, Viața prinde vâlvătăi, Din suflarea lui Eol. La atingerea-ți divină Se frământă toate-n mine, Tulburi simțuri fără vină, Mă aruncă înspre tine. Timpu' se agață-n piscuri Ridicate printre nori, Scară vie pentru visuri, Din etern când te scobori. Tâmpla-mi
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
un lănțug. O apucă de tortiță, îmbiindu-i concavitățile cu vinul roșu. Un tremur în braț, o slăbiciune-n priviri se-nalță drept semne grăbite dinspre ceșcuța-i de-argint. Precaut, nu atinge defel marginile-nguste. Privește intens, îndelung... O vâlvătaie de păr acaju, o fascinantă pereche de buze roșii ca focul! Cercetează mai adânc. Și-n urmă întrevede rotunjite unduiri și sclipiri de smarald. Doi ochi verzi! Ridică treptat ceșcuța mai sus, cerându-i încă ceva. Caută mireasma vinului. Parfumul
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
jur căutând din ochi ceva, dar negăsind, trase ușor de sertarul unui bufet, de unde luă câteva pungi de plastic pe care, le așeză deasupra trusei. Aprinse cu grijă colțul uneia, apoi al alteia și, aproape imediat, căldura degajată aprinse cu vâlvătaie benzina de dedesubt. În scurt timp, pungile de plastic, începură să ardă cu flacăra puternică. Se ridică și spălă la chiuvetă paharul din care băuse, îl șterse și-l puse la loc, urmărind în tot acest timp cum ardeau pungile
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Versuri > Cuvinte > MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mama de Violeta Câmpan Poți o mamă mulțumi, Cu puținul din odaie, Numai dorul de copii Arde-n suflet vâlvătaie ... Am intrat la ea cu grijă, Să nu-i tulbur amintirea, Fața albă, tâmpla ninsă, Peste chipul ei - iubirea. O întreb: - Ceva te doare? Ești măicuța nimănui? Pentru-a ta însingurare Leac în lumea asta nu-i? Mă gândesc: i-
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
gros ca pe mână se lăsase de sus unind pentru o clipă pământul de cer, ca să sfredelească tina și să dispară în văgăunile iadului, nu înainte să aprindă florile și iarba sfarogite de lângă troiță. Și moșneagul mai povestea cum niște vâlvătăi înalte se ridicau aidoma unui rug jur-împrejurul troiței, eliberând spre cer puzderii groase de scântei și cum, în sfârșit, începuse a turna cu găleata. Când ajunseseră primii barbați să stingă pălălaia, "rugul" ardea la fel, deși ploaia-și vărsa puhoaiele
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
și trecând pe străzile Capitalei citeam la fiecare pas afișele noastre, care anunțau “Arta Fugei” de Bach, însă care devenise, cu o ironie a soartei, “fuga noastră”dinaintea inamicului. Treceam prin drumuri necunoscute, ocolind șoseaua către Ploești, unde se zăreau vâlvătăi de flăcări uriașe, provenite din bombele aruncate. Călătoria a durat toată noaptea și abia a doua zi amiază am ajuns în orașul Sebeș, ținta călătoriei noastre. Orașul fierbea din cauza mulțimei de refugiați. Era acolo și Ministerul de Finanțe cu funcționarii
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ceață, venind spre ea parcă de departe, de la capătul pământului răscolit de bombe, stând din clipă-n clipă să se surpe și el odată cu pământul. Când se opri și-i zări fața ascuțită și bărbătească smulsă negurilor și spaimei de vâlvătaia rece a lunii, un sentiment brusc de recunoștință o năpădi și nu se feri când el o atinse cu mâinile. Tudor o trase spre pieptul lui, ușor, abia simțit, dar energic, vrând s-o apere cu trupul lui mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
l-a trecut în neființa fiului, într-un mod poetic și perfect plauzibil. ...și ăsta e, de fapt, sfârșitul. După tine. Nu. Ăsta e începutul. În noaptea aceea, aerul s-a încălzit brusc, ca și cum ar fi trecut prin el o vâlvătaie nevăzută. Efluviile au început să se facă simțite în tot orașul. S-au ridicat încet, ca din mor minte. Trupuri străvezii de parfum în întuneric. S-au stre cu rat pe ferestrele deschise, s-au lăsat să alunece pe sub cearșafuri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
apară! În fața lui, o vietate se străduia să evadeze dintr-un cerc de foc. Fulgerul lovise de două ori, la mică distanță, astfel încît flăcările se strînseseră ca un laț în jurul nefericitului animal. Era atît de aproape de el! Prin ochiurile vîlvătăii, Lupino îi vedea neputința. Spre deosebire de toți ceilalți, vietatea nu se lăsase pradă disperării. Părea a încerca metodic toate posibilitățile de scăpare. Posibilități de scăpare? Era un fel de a spune. Pentru că, judecînd atît de lucid cît îi permitea situația, Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
faptă! Sunt păcate care se iartă dar cicatricele rușinii rămân! Clipa-scânteia, momentul. Viața-nașterea, fericirea, iubirea, frumusețea. Moartea răspântia, greșeala, începutul și sfârșitul... Orice tufiș - promisiunea unui ascunziș. Neomul este și el un fel de om.... La început, cea mai distrugătoare vâlvătaie a fost o scânteie. Nu regreta prea mult când ai pierdut ceva, întrucât ai învățat cum se câștigă alt...ceva! Curiozitatea, pofta de a te introduce în sufletul altuia, de a afla, de a ști ce face, cu ce se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
e în stare a deveni trecut, deoarece "orășelul se scufundă lent în igrasie", precum într-un simbol al irevocabilei sale ruinări. Memoria auctorială halucinează: "mă torturează memoria iar memoria / e torturată de albul pereților / pe care luna pune focuri albe vîlvătăi / în formă de cai ce mă privesc cu ochii mei de cal obosit" (Insomniile bătrînului). Poetul își propune a arbora o mască a purei impasibilități, "să nu se mai recunoască să nu mai aștepte nimic". Prin urmare asistăm la o
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
A doua zi, totul pare o glumă. Vicleniile iernii... Singura mărturie e trupul chircit al melcului, măsura vinovăției făcutului - nu altfel pățește oul ieșit "din pacea-ntîie a lui". Care-i cîrligul care-l trage afară? Povestea, care crește iarna ca vîlvătaia din jăratec. Însă descîntecul de lîngă vatră nu-i copt pentru lume, înăuntru nu se va ști niciodată cum e dincolo de "cornoasele cămeși": "Melc, melc, ce-ai făcut,/ Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea/ Prefăcută
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
spus! Odată cu lumina, au ajuns și păsările; am înălțat zmeul, s-a rotit puțin prin aer și-apoi a coborât, cât să mă clatin - chiar dacă aș fi rămas nemișcat, tot nu l-aș fi putut păstra în aer. Am observat vâlvătaia din pumnul meu, oamenii și pădurea ce înghițea lumina. Acum, din când în când mai ies din oraș; cu Vorlicek și oamenii lui de pe cealaltă parte a lumii: viața îmi pare frumoasă, de aici, de sus. Și, când se întunecă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
viață amară împreună. Rezistență Familia întemeiată pe dragoste, înțelegere și stimă bilaterală rezistă încercărilor furtunoase ale vieții. Prudență Pentru tihna și consolidarea vieții de familie neînțelegerile și certurile trebuie aplanate în stadiul de scântei, nu după ce s-au transformat în vâlvătăi. Copii Copiii cresc ca niște buruieni dacă nu beneficiază de ocrotirea, supravegherea, dragostea și educația parentală. Căsnicie Căsnicia este în pericol să se destrame dacă după ce dragostea incendiară ca focul de paie s-a stins nu se instaurează un climat
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
1990); "O violență deșănțată prezidează abil tirania electorală" (Adevărul, 8.4.1990,1) etc. Sistemul conceptual revelat de metafore transpune violența în rândul fenomenelor naturale, primare: "Violența (...) licărește amenințător ca un joc în așteptarea curentului de aer care să stârnească vâlvătaia..." (Adevărul, 4.12.1990, 5). Ea reprezintă răul absolut, anormalitatea - fapt ce revine la a o metaforiza, alternativ, ca boală: "se întreține ca o afecțiune autoimună...; tot ceea ce organismul uman și social respinge ca nefiresc..." (Adevărul, 4.12. 1990, 5
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui templu ceresc...Ca dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la ei mugetul vitelor întoarse de la pășune, zvon de tălăngi de la stâna oploșită
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mâinile și picioarele întinse lateral aproape nu te mai vezi apoi înclinat într-o parte, într-un efort vizibil să reziști în această poziție și în blugi, cu tricou cu mânecă scurtă, aprinzând lemnele la grătar cu petrol lampant, o vâlvătaie țâșnește în fine, cu palmele făcute căuș, în care privești curios. printez fiecare fotografie a ta în opt exemplare și eliberez masa mare din sufragerie așez imaginile două câte două, una sub alta, alcătuiesc șaizeci și patru de colaje tunet
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]