667 matches
-
profesorul Lazarovici, cucutenienii de-acu’ 6 000 de ani mâncau scoici și melci... Ei aveau un adevărat cult al craniului: venerau bucăți din țeasta unui străbun, a unui vraci... Erau negustori, făceau tranzacții, călătoreau. Erau oameni albi, mediteranoizi, scunzi și vânjoși. Erau monogami și s-au descoperit case lipite între ele, câte 2-3; semn că erau familiști, le plăcea să-și țină feciorii și nurorile pe lângă ei. Cum a dispărut o astfel de civilizație? Greu de spus. Sunt teorii care dau
Agenda2003-4-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280628_a_281957]
-
ridica-va firea-ți Urmaș de ai, vlăstar cu nădragi sau cu fustă, jucându-se, senin, în curtea-ți. În vene-ți sânge tânăr gâlgâind, spre a măririi și-nverzirii vară, Pădure de copii tu făurind, vei fi tot tânăr și vânjos că prima oară. A fericirii căsnicie, deci, îmbrac-o încălțând înțelepciunea, Învăța frumusețea s-o petreci, în sânul cald, si uită-n veci, genunea. De singur vei trăi în viața asta, în nebunii și în dezmăț îmbătrânind, Când peste tine
SONETELE SHAKESPEARIENE VĂZUTE DE MINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381746_a_383075]
-
casă. Troiene ce ajungeau până la înălțimea coșului casei, mormane de zăpadă viscolite, acopereau micul orășel. A venit Primăria cu mașini de curățat, reușiră să curețe străzile principale , restul rămase în stăpânirea și forța brațelor bărbătești, uneori chiar și a muierilor vânjoase. Doru ieși din casă, fie ce-o fi! Să încerce să vadă de e măcar o potecă pe uliță, că, are el grijă să mărească poteca. Ieși din casă cu ghetele nelegate la șireturi. Alunecă, se împiedică, prima experiență cu
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
să le urce pe cele două femei în barca sa. De ambarcațiunea lor cea elegantă - nici urmă, să uite de ea, căci se scufunda sub ape! Hans și cu bărbatul înotau în spatele bărcii, împingând-o spre țărm. Dar, oricât de vânjoși erau cei doi și oricât se străduiau, vântul împingea barca și mai mult în larg, mult mai mult decât reușeau ei s-o împingă spre țărm. Valuri mari și înalte cutreierau marea, cotropind totul. Se părea că și ei vor
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
să-i scape. Și nici n-apucă să rostească pe deplin ruga sa, că vântul, ca prin minune, își schimbă direcția, și acum bătea în lateral, dinspre mare, împingând barca din ce în ce mai aproape spre țărm. Hans și cu bărbatul necunoscut înotau vânjos în urma bărcii pe care stăteau înspăimântate soția și fiica sa. În cele din urmă, barca lui Hans ajunse cu mare viteză la țărm, se izbi de dig, se sparse, și începu să ia apă. Bărbatul sări în apă, urcă pe
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
telurică, înfiorată de puternice aspirații spirituale. Acum sentimentul religios se interiorizează, fiind exprimat prin forme alegorice și simbolice, făcând din el un poet cu adevărat original. Poeziile lui mustesc de cuvinte cu iz rustic, unde totul capătă un aer rudimentar, vânjos, sălbatic, amintind de pictorul Andreescu: „Sus huiet și bătaie de brazi înfuriați, Jos urlete de ape în scochina adâncă, Mânând din copcă -n copcă nahlapii spulberați, Pe jghiaburi șlefuite în gresia din stâncă... .................................................. Răzbubuie ca-n iaduri un ciocnet de
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
Încercând să și-l aranjeze cumva, simți cum un braț o cuprinse de mijloc și altul își duse palma, lipind-o brusc de gura ei. Tresări de spaimă, dar nu reuși să scape, deoarece în fața ei mai apăru un tip vânjos, îmbrăcat în negru, ce avea pe cap o cagulă-tricot neagră cu două găuri, de unde se vedeau doi ochi căprui, care o sfredeleau cu privirea, în timp ce tipul celălalt o strânse tare de mijloc. Cel care-i apăruse în față, scoase repede
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
pământ? Se apropie să vadă ce se întâmplă și îl găsi pe Teodosie aproape sfârșit. De bună seamă, îl recunoscu. Încercă să-l ridice, însă nu izbuti. Atunci etiopianul coborî în fugă în sat, și reveni cu încă trei bărbați vânjoși, să-l ducă la vale pe bietul Teodosie. Acesta știa că nu era cazul să se împotrivească, de vreme ce nu se mai putea îngriji de el însuși. Îl coborâră în sat și-l așezară într-un pat cald, aproape de foc. Își
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377225_a_378554]
-
la Cricău. PROGRAM Vechiul Apoulon (Piatra Craivii) se va întoarce cu peste 2.000 de ani în urmă pentru a povesti istoria ultimilor daci liberi. Aproape 200 de luptători daci și romani, nimfe și gladiatori dar și zeci de voinici vânjoși din cetățile dacice din Alba vor reînvia istoria și legendele locale în cel mai important festival dacic din România - Festivalul Cetăților Dacice. Luptele între daci și romani, cascadoriile ecvestre și concertele în aer liber vor fi ingredientele principale ale festivalului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93210_a_94502]
-
ajungă, ușa se des-chi-se. Mi-kael îl re-cu-nos-cu imediat pe Hen-rik Van-ger, a că-rui fo-to-gra-fie o vă-zu-se pe in-ter-net. Fo-to-gra-fi-i-le îl re-pre-zen-tau mai tânăr, dar ară-ta de-o-se-bit de vi-gu-ros pen-tru cei opt-zeci și doi de ani ai lui, cu corpul vânjos, fata arsă de vânt și păr că-runt bogat, pieptănat peste cap, care dovedea că în-tre ge-ne-le lui nu se află și aceea a cal-vi-ției. Pur-ta un pan-ta-lon în-chis la cu-loa-re, bine călcat, că-ma-șă albă și un pulover maro, uzat
Stieg Larsson Bărbații care urăsc femeile by Elena-Maria Morogan () [Corola-journal/Journalistic/8153_a_9478]
-
Privirile lor se întîlniră peste oameni." (La crucea din sat); "Cosașii mergeau înainte pas cu pas, culcînd lanul greu în brazde lungi și groase. în urma lor, fetele sprintene adună cu secera harnică brazdele în mănunchi. Vin apoi flăcăii cu brațe vînjoase, întind legătoarea, adună mănunchii pe ea. Și merg mereu înainte, și precum merg, lanul se culcă-n calea lor și crucile li se ridică pe urmă. Iorgovan merge și el cu dînșii, mai leagă ici un snop, mai acolo altul
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
cu cătușele sub pernă. Din clinchet de cătușe băsesciene s-au întrupat politicienii Gigi Becali și Dan Diaconescu, săltați din plapumă după un mozol prelungit cu “garantul democrației”, din clinchet de cătușe se va întoarce și Adrian Năstase în brațele vînjoase ale poporului, mai curat și mai cîrlionțat ca oricînd”, mai spune Mircea Dinescu în revista de satiră. Editorialul integral poate fi citit în versiunea online a revistei de satiră Cațavencii.
Dinescu: Băsescu lasă în urmă doar clinchet de cătușe by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38971_a_40296]
-
emoțional modelat prin educație și cultură. „-Mai sus, bunicule!” Strigătul și gâlgâiturile de râs ale Clarei, pe care tocmai a ridicat-o de subsuori până deasupra capului, îl trimit din nou în copilărie, când era „smuls în sus” de brațele vânjoase ale unui bărbat uriaș, căruia îi ajungea la genunchi. Simțea imediat pe față apăsarea unui obraz rece și țepos, al tatălui bucuros de regăsirea familiei după o zi de muncă în toiul iernii, la pădure. Își amintește perfect de clipa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
familie înstărită. Nunta s-a desfășurat în curtea casei socrilor. Muzică,chiuituri,mâncăruri tradiționale și băutură din belșug. Când veselia era în toi,în fața porții a oprit o limuzină argintie. A coborât o femeie elegantă,cu ten masliniu. Doi bărbați vânjoși o însoțeau.Probabil garda ei de corp.Dupa obicei,tata și socrul meu le ieșira în întâmpinare cu o sticlă cu vin și-i poftiră la petrecere. Femeia mulțumi;ură casă de piatră mirilor și adaugă:„Am venit doar să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de Împărat. Când Împăratul Începuse să și piardă Încrederea că o să găsească un flăcău demn de urcat În tron, iată că Într-o zi se auziră niște pași În sala mare. Împăratul miji ochii lui bătrâni și văzu un flăcău vânjos și lat În spate, cu ochii ageri și strălucitori, cu plete negre, dese, până pe umeri. Era Înalt și bine legat și purta sabia cu mândrețe. Împăratul Îi spuse și lui de cele trei probe și nerăbdator, cerea mereu știri despre
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și cu buza de jos neagră/ cu gura mea dulce șiroind de sînge și de vin din struguri albaștri crescuți/ pe coapse de sirene-n mediterane fabuloase am plîns cu lacrimi de elefant în rafale" (cosînzeana cu pulpele cele mai vînjoase și curajoase). Așijderea "domnița poesie" face obiectul unei asimilări concupiscent-decorative: "era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre/ și prin pulpele ei se zărea ca prin vitralii halucinante
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
atât mai puțin când e vorba să mă vând pe mine însumi, dar ăsta era un caz de urgență. Am dat să-mi lipesc burta de burta lui. Din cauza diferenței de înălțime, burta mea s-a oprit în coapsa lui vânjoasă. Am rămas așa, nemișcați amândoi. Atunci, domnul Hobmeier a strigat cu voce gâtuită: - Hansi, ia te uită totuși cine a venit să ne onoreze cu vizita sa! S-a dezlipit de zid și a făcut câțiva pași spre ușa de
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
tetradi), vreo patru, am început să scriu cu creionul, ca trăsnit în inimă, versuri ce ar reprezenta perioada 1958-1959 (Cîntece de adolescent). Mă ascundeam pe după cîte un dovleac, la umbră, și mă lăsam podidit de cuvinte... Noaptea, nonconformist, mă pișam vînjos în vazele cu flori din sufrageria ce îmi fusese cedată ca musafir vestit! Îmi închipui ce stupoare lentă, de neînvins, le-am produs după plecare! Am continuat și în anul IV, tot pe caietele acelea miraculoase, albăstrii, pînă ce, drastic
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
doar la exclusivitatea în amor. Tot ce-i ceream era să fie așa cum e natura ei. Să nu se prefacă. La rândul meu nu căutam să par mai deștept decât sunt, mai frumos decât sunt, mai comic, mai bogat, mai vânjos, mai generos și așa mai departe. Eram unul și același mereu, niciodată preocupat să las în urma mea o impresie încântătoare, să farmec sau să amăgesc pe cineva." (p. 31) Nici măcar această atitudine cool nu l-a salvat însă pe personaj
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
din secolul XVIII, în Ardeal, la Chiuza.îmi dau seama perfect unde sunt, ce sat este. Anul Domnului cutare. Dar nu știu să citesc. Și mintea mi-e strîmtă, gîndurile simple Sunt îmbrăcat țăran. Sunt de 22 de ani, sunt vînjos. Sunt eu... Dar ce caut aici? Visez?... Apoi se topește conștiința mea actuală. Rămîne țăranul, cu un dor mare în suflet. Iubirea. Trece Mirza. O sorb din ochi. Ea se oprește.Ochii ei mă iubesc" Urmează căderea: " Tatăl ei mă
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
la poarta lui Victor Olaru. Era sâmbătă după-amiază și În timp ce gospodina casei scotea din cuptor plăcinte moldovenești și cozonaci, Victor Olaru urca păpușoi În pod. Câte o jumătate de sac, vremea vremuind transformase falnicul jandarm de altădată Într un moșneguț vânjos dar slăbit și complet albit de timp și necazuri, de gânduri și ... „mama lor de comuniști!”. Cei doi bătrâni s-au oprit din treabă și așa cum toți locuitorii satelor sunt stăpâniți de curiozitate bolnăvicioasă și ei urmăreau cum din luxoasa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de săptămâni. Hai de l-om întreba de sănătate. Și de-l vei trânti pe dânsul, atunci să te-ntreci cu mine, da' cred că ți-a da pe nas și te-i lăsa păgubaș. CODÂRLIC: Adică a fi mai vânjoasă decât mine o căzătură ca aceea, fără măsele în gură? DĂNILĂ: Grija măselelor lui n-o purta tu. Mai bine hai și fă ce ți-oi spune. Îl duce mai într-o parte) Ascultă ici, Codârlic puișorule. Privește bine spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trup imperfect și beteag, plămădit de niște mâini distrate și grăbite. Omul este doar o ființă experimentală și lăsată neterminată, tocmai de aceea îmi și provoacă mie atâta greață! Totodată, privit la prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți ai speciei, pentru care natura a fost darnică. Însă, dacă o să privim mai atent, vom observa numaidecât că asta-i doar o aparență ticăloasă și extrem de înșelătoare; în realitate, nu-i deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
piele arămie, nu i se mișcă niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița plină de praf aleargă mama ei, aleargă spre el, aleargă spre șirul de bărbați aliniați de-a lungul gardului, între ei stă un bărbat vânjos, tatăl mamei ei, vrea să înainteze dar nu mai poate face nicio mișcare, picioarele i s-au înfipt în pământ, distanța între ei este din ce în ce mai mare, oamenii înșirați de-a lungul gardului s-au pișat pe ei de frică, femeile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dese, Într-o curgere Încetinită a lucrurilor, a lumii din jur, dar nu mă puteam mișca sub nici un chip, În niciun fel. Devenisem o veritabilă statuie, sub privirile Înghețate ale celor din preajmă. M-au transportat pe brațe cei mai vânjoși colegi până la cabinetul medical al școlii și, de acolo, spre uluirea generală, ambulanța m-a dus În goană la spitalul mare din oraș. Nimeni nu Înțelegea ce se Întâmplase, nimeni nu-și putea explica ciudatul fenomen. După Îndelungi investigații (Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]