74 matches
-
totuși ceva de rasă în făptura-i aducînd cu a șoricarului, dar mai masiv, mai greoi, pe picoarele lui scurte și butucănoase. Cum de-a nimerit Moșu în nunta aia bezmetică de-acum patru luni? Ce-a căutat el între vînoșii cîini, între suplele cățele? Pentru că, de-atunci, ăhă, masculii au dispărut, văzîndu-și de viața lor crudă, femelele au fătat, a ruginit frunza din vii... Păi, din nunta aia tot s-a ales Moșu cu ceva: cu un culcuș în frunzarul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-o astfel de slăbiciune încît, când veniră iar la mine peste o jumătate de ceas, mă aflară tot în poziția în care mă lăsaseră, atât nu puteam să mă mai mișc! Acum veni altul, era un arap voinic și vânos. Se apropie de patul meu ca un om ce are treabă cu mine. Mă cam temui când [î] văzui că se apropie așa, pățisem biet destule și mă temeam și de altele; însă eram așa de slab încît nu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu există informații despre destinul său după eliberarea din închisoare. Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa)tc "Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu‑Dumitreasa)" Unul dintre cei care l-au cunoscut în închisoare îl descrie ca fiind un tânăr scund, slab, dar vânos. Foarte vioi în spirit și în mișcări, totdeauna grăbit. Ochi vii și față zâmbitoare; chiar dacă ar fi trebuit să se supere, nu l-am auzit niciodată repezind pe cineva. Fusese student în anul II la Medicina din București. De fel
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
tăiate la ceafă, albe, curat îmbrăcat, privea în jur cu o seninătate aeriană, ca și cum el însuși s-ar fi mirat de strania lui delicatețe. Nasul subțire, puțin adus, pielea albă cu mărunțiș de vinișoare sângerii, îl deosebeau de ceilalți oameni, vânoși și arși de soare. Cu ochi albaștri, cam turburi, cădea într-o visare adâncă, cu o delicată expresie de suferință. Părea că nu aude și nu vede. Nimic nu-i stârnea curiozitatea. Oamenii îl ocoleau, tăcând. Fără să se adreseze
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
camioanelor de carne. Hălcile de vită și de porc, Învelite În tifon, pătate de sânge. Lucrurile comestibile vor fi mereu respectate de un om care aproape că murise de foame. Muncitorii, și ei, În halate albe, lați În umeri și vânoși, un personal bine clădit, oamenii măcelarilor. Lângă râu mirosul era echivoc. Nu știai sigur dacă mireasma de crud se trăgea de la mal sau de la sânge. Iar aici Sammler văzuse cândva un șobolan pe care Îl confundase cu un șoricar. Boarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile unui copac, la fel și laptele de bivol prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
codîrlă ce țineau în brațe oale aburite. În urma lor se rupeau pîrtii care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mea!... Eu te-am făcut, eu te nenorocesc! Cu umerii scuturați de hohote, tînărul și-ascunse fața în palme. Cu un gest de dispreț, tovarășul Șoptelea ne evacuă din încăpere. Tocmai pășeam pragul cînd, dintr-o dată, am simțit două brațe vînoase care m-au cuprins pe la spate. - Mulțămesc, omule! M-am întors mirat. - Mulțămesc că n-ai zis nimic... După arături, pe șesul dinspre Siret se întindea un suhat cu pîlcuri de laptele cîinelui. Răspîndite pe grind, se vedeau trei gospodării
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
iară și iară În același vis negru care mă Înspăimânta. Îl vedeam pe Lică În sicriul lui din groapă, năpădit de tot felul de coropișnițe și de viermi, cu fioroase rădăcini Înfipte În coaste, dar, mai ales, În țeastă. Rădăcini vânoase de salcâm Îi intrau pe nări, pe urechi și pe gură, strâmbând hârca Într-un rânjet de chin. În toată Învălmășeala dureroasă rămăseseră neatinși ochii cei goi pe care apucasem să-i zăresc pe malul Gropanului, Înainte ca rămășițele Înecatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cel tânăr - așa venea vorba, deși omul trecuse de curând de șaizeci de ani, dar i se spunea tânăr pentru a putea fi deosebit de tată-său - se chinuia să spargă, cu un baros și câteva pene de fier, niște buturugi vânoase și mustăcioase de plopi scoși din rădăcină de pe malul Dunării. De prin scorburile lor ieșea câte un șarpe negru și amețit, care se repezea, după câteva clipe de rătutire, o Întindea grăbit, ca și cum ar fi știut drumul de când venise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și vocea sa era clară și fermă. Un tablou mic. Sfântul Ieronim, îngenuncheat. Figurează într-un catalog Bachelin, poate nu știți. O variantă e și tabloul Balbi din Genova, o replică este și la Luvru, o alternativă... Patriarhul ațipise, mâinile vânoase atârnau, dar tresărise, deschizând ochii. Ochi enormi, urechi enorme. — Alter... care alter... ce-i asta? Ce mai vrei, ce mai vrei? Sunt pe moarte, ți-am spus, prostule. Nici o alternativă! Moartea, moartea!... pfui, pfui... și scuipă gros, cu un hârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se parcă tot mai mulți. Un cal costeliv, lăsat liber să pască, se apropie indecent de aproape să mă miroasă. Câmpul e presărat de corturi printre care caii pasc ce-a mai rămas din iarbă, mai înălțându-se din gâturile vânoase spre frunzele prăfuite din pomii de pe marginea drumului. Dumneavoastră de unde sunteți? se hotărăște într-un târziu să mă ia în seamă bătrânul, care timp de vreo două minute m-a lăsat să mă lupt cu câinii. Din București, aici stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
existențe). Domnu’ Tudor (Țârțâc mă oprește cu un gest nervos), păi eu credeam că mata știi să bei. Asta se dă întâi pe la nas, respirând adânc, să-i simți buchetul... (Începe să-mi arate, se oprește cu mâna lui bătrână, vânoasă, paralizată în mijlocul mișcării.) Ce-i asta, bre? Iese buzna din cameră și într-un minut vine de după paravanul de franjuri, în spatele căruia ceva mișca misterios de la intrarea mea, cu două fete după el. Băi, ce dracu-i în sticlele ăstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile unui copac, la fel și laptele de bivol prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
data asta, era mai hotărâtă ca oricând să scape de el. Numai bine că, peste câteva zile, s-a înființat la ușa ei Vandam. Acum îl vedea mai bine - un puști în blugi și cămașă-n carouri, negricios, țânțăros și vânos. Nu doar pentru că a băut câteva pahare de lichior în plus se înfierbântase Mirela, ceva ca un tremur îi fremăta în piept. Îi era cam frică. În prima clipă crezu că o caută ca să se răzbune că din cauza ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar putea fi ucis. Așa că l-a ținut pentru prăsilă. Dar taurul Ăsta era destul de ciudat. Prima oară cînd l-au lăsat la pășune alături de vaci a văzut-o pe una care era tînĂră și frumoasă, mai slabă și mai vînoasă, mai strălucitoare și mai drăguță decît toate celelalte. Și, cum tot nu avea voie să lupte, s-a Îndrăgostit de ea, pe restul ignorîndu-le cu totul. Voia doar să fie cu ea și celelalte nu Însemnau nimic pentru el. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un țap logodit, puiuțule? Păi, nu-i păcat de Dumnezeu, zii? Ești misogin? Ești răcit? Convertit? Pocăit? Ce te supără? Un băiețaș așa de frumos și de vânos ca tine! Moartea curviștinelor! Ia spune-mi tu... Sincer! Vrei niște fofoloancă? Să-ți dea, mămica, ție, piept? Ai? Fratele mai percepe râsetul gros și deșănțat al Șobolanului, ca și un îndemn mai mult formal, la temperanță, lansat de către Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui său sunt vânoase, chiar și la vârsta lui înaintată, și întotdeauna arse de soare după plimbările pe care le face cât e vara de lungă pe toate străzile orașului. "Cu cât o să treacă timpul, cu atât am să-l înțeleg mai bine", își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să fi însemnat? Că își recăpătase încrederea în oameni? Greu de admis. Mai degrabă intrase într-o nouă fază când începuse să i se fâlfâie de tot și de toate. 15 Și am încremenit. 16 Grețoasă, evident. 17 Scund și vânos, iute și neliniștit ca un dihor. Se lăuda că practicase luptele greco-romane și ne invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap în vârful patului; pretindea că, în concursurile la care participase, fusese imbatabil în figura asta, că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al cărei motor pulsa slab, cu putere redusă. Bărbatul de pe pavaj avea vreo patruzeci de ani și trăsăturile aspre, răvășite, pline de o forță brutală, ale vagabondului de profesie. Pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
eu pierdusem modestia din Canaan și purtam un veșmânt de in fin ca toate celelalte femei din Egipt. Re-mose avea părul ras și împletit în acele codițe pe care le purtau toți copiii egipteni. Fiul meu a crescut puternic și vânos, se juca de-a lupta cu unchiul său Nahkt-re, căruia îi zicea Ba. Se iubeau nespus unul pe altul, iar Re-mose mergea cu el la vânătoare de rațe. Înota ca un pește, după cum spunea Re-nefer. Eu nu părăsisem niciodată casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am Întors să-l văd. Doar am scotocit În desagă, după peștele afumat. N-am apucat să-l scot pentru că omul deodată apăru lângă mine. - Enkim, spuse el și se așeză În fața mea. Enkim era, Într-adevăr tânăr, scund și vânos dar, sunt sigur că nu vânase În viața lui. Cel mai ciudat era că nu avea deloc păr pe față și nici pe creștet. L-am adulmecat mai bine și l-am cântărit din ochi. Nu era spân, nu. - Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lovituri de polo date resturilor din rigole. Și tot timpul mâna delicată a Helgăi mele a rămas pe vajnicul meu braț stâng, strecurându-se într-o nesfârșită explorare erotică a zonei sensibile dintre interiorul încheieturii cotului și protuberanța bicepsului meu vânos. Porniserăm să cumpărăm un pat, un pat ca patul nostru din Berlin. Dar toate prăvăliile erau închise. Nu era duminică și nici vreo sărbătoare de care să fi știut. Când am ajuns pe Fifth Avenue, cât vedeai cu ochii fâlfâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
m-am schimbat prea mult, ce zici? — Nu, am zis eu. Mai la începutul acestei relatări l-am descris ca semănând cu un lup tânăr și slab. Când l-am văzut în mansarda mea, avea un aspect nesănătos - era palid, vânos, cu ochi injectați. M-am gândit că devenise mai mult coiot decât lup. Pentru el anii de după război nu fuseseră ani veseli și înfloritori. — Te așteptai să mă vezi? m-a întrebat. — Mi-ați spus că pot să mă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe locul părăsit de Olimpia, în vreme ce toți ceilalți, plini de curiozitate, făcuseră cerc în jurul patului. Acum, Simion se vedea răsturnat pe spate, cu ciocul în sus, răsuflând încet. Pieptul, descoperit, îi lăsa afară o perie de tuleie, un picior gol, vânos ieșea din plapumă. Doctorul îl luă cu amândouă brațele și-l așeză bine pe pernă, îi desfăcu pleoapele și-i privi ochii, apoi îi luă pulsul. În timp ce număra mintal, întrebă: - Cum i-a venit? - S-a sculat de la masă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]