160 matches
-
clar că în caz de primejdie adevărată n-ar fi avut cum scăpa, încotro să fugă? Cîmpul era drept ca în palmă, nici tufe, nici lăstăriș, nici porumbi, nici grîu înalt. Pămînt gol, acoperit cu ierburi, peste care bătea un vînticel ce ridica în aer praful scaieților și colbul stîrnit de droșcă. Nu era nici o sută de metri, pușca era la îndemînă, cu două focuri în snop cel puțin trei ar fi căzut. N-avea decît să întindă mîna și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de seamă, un joc la urma urmei, pentru că așa și-a imaginat ea, că cei doi miri trebuiau purtați pe palme. Unchiul căzuse pe gânduri, prăbușit într-un fotoliu, cu ochii în lături. Venise toamna, ce mai, ieri bătuse un vânticel aspru, zbârlitor de frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi mai acătării, mai cu sclipit, vorba poetului. În ziua aceea, pe sârmele de telefon din fața primăriei se adunaseră zeci și zeci de rândunele. Și ce ceartă pe ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tinere lunci străjuite de fagi și mesteceni, aducând zvon de viață în aceste locuri mai puțin umblate. Un fluture mare, strălucind în toată transparența unei palete multicolore, zbura prin iarba grasă și moale, așezându-se pe o floare. Bătea un vânticel cald; nu se auzea decât ciripitul păsărelelor pe ramuri și zumzetul miilor de insecte ce roiau neobosite prin iarbă. Culcată pe covorul moale de floare și iarbă, privirea mi se îndrepta spre poiană, și deodată, la marginea pădurii apăru o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Aprob de parcă insul ar fi cel puțin Don Juan... Te mai întreb încă o dată, acesta-i omul pentru care-mi mănânci paralele de-atâta amar de vreme?... Îhî... Z, dar ăsta-i un puțoi, un schelet care abia face față vânticelului de primăvară, o umbră cu ochelari. E papagalul clasei, un nevinovat îndrăgostit de vrăbii, protectorul gâzelor, neînțărcatul mamei, naivul, papă-lapte al școlii... Îhî... Dar e frumos să-mi mănânci atâția bani, să-mi umpli sufletul cu otravă, pentru un țânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
apă și astfel călătoria pe care tocmai o începuse va avea spor și-i va merge bine. Era frumos, cald, soarele nu ardea prea tare pentru că se lupta repetat cu niște norișori subțiri, pe la urechi mai flutura și un ușor vânticel, tocmai bine de călătorit. După ce a trecut de băiatul care ducea două găleți pline cu apă, s-a gândit să întoarcă capul să-l mai vadă odată pe cel care-i vestea o călătorie cu succes. Tânărul, un blond reușit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dealul și el, de jos, striga la comandanții de companie să-și miște oamenii mai repede. Și apare generalul de la Marele Stat Major, cu doi colonei și opt ofițeri inferiori. Veniseră de la cazarmă cu două furgoane de la manutanță. Sufla un vînticel care le aruncase pe drum praf în ochi și pe uniforme. Sare generalul din furgon și se apropie de el. Scipione îl cunoștea de cînd nu era decît colonel, iar el căpitan, de la o chermeză de la Cercul Militar. Colonelul de
Inspecția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7488_a_8813]
-
sau azurii, navighează mereu, dar chiar mereu, pe o cale alburie, ce se risipește de la orizont înspre elice, și pe care un om în pericol de înec n-ar mai vedea-o un sfert de oră mai târziu). Adia un vânticel blând și plăcut. Dacă priveai cu atenție, zăreai într-adevăr orizontul sau ceva mai aproape lumina unui vas ce se îndepărta purtat de vânt, și care, să fi fost Isac acolo cu o oră mai devreme, l-ar fi izbit
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
un hău fără fund, Fără de mal ocean întunecat. Ziua, plutind ușor înspre larg, Din spumă, clăbuc viu colorat. 34 Iată Copilul Dumnezeu cum râde Înconjurat de jucării celeste: Nori vagabonzi, umbre din nopți, Lumini trecute fără veste. 35 Șopti un vânticel spre lotus o-ntrebare: „Care ți-e taina, floare?” „Taina sunt chiar eu”, mărturisi cel întrebat. „De mi-o răpești, dispar și sunt uitat.” 36 Libertatea locuiește-n furtună; Robia, în trunchiul de glie legat. Vântul le-aduce-mpreună La bal de
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
ar trebui să aibă o culoare și o densitate a ei, ea nu poate fi decât galben-leșioasă și extrem de bine pisată și de insinuantă, volatilă, deși indelebilă, asemeni unei pudre copleșitoare, lesne dusă încoace și-ncolo de cel mai slab vânticel... Încerc să ghicesc. Ce s-a întâmplat la 18 mai 1963, exceptând praful prezent totuși mai de mult în viața bucureșteană. Nu-mi amintesc nici un alt eveniment notabil, oricât aș căuta. Astfel încât mă mulțumesc cu însuși Praful de care ea
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
parcului și am visat: cum cresc copacii, cum se colorează nuferii, cum curge pârâul cu orice tulbure stare, cum își albesc trunchiul mestecenii, cum se fudulesc crengile în frunze și cum își așează greierii în iarbă armonia. Așa am ajuns vânticel din vârful plopilor lăsând timpul șerpuind pe aleea zilei într-o detașare totală. Ca-ntr-un final brațele ploii mă învârteasc, limpezesc și ochii mari ai speranței îi văd cum lucesc. Referință Bibliografică: Tresărire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TRESĂRIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349217_a_350546]
-
Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Deși în prima parte a zilei temperatura a fost mai ridicată decât media istorică a sfârșitului de februarie, ploaia sporadică a dat senzația de frig, iar vânticelul rece, partener credincios al picăturilor angajate într-un dans greu de imitat, a făcut ca oamenii să se retragă la adăpost. Puține umbrele se clătinau deasupra umerilor celor ce se grăbeau pe trotuare. În schimb, partea carosabilă era aglomerată pe
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
centrală. Va fi aglomerată azi și... Mda! Este bine să fim la vedere, să prevenim... A proorocit bine agentul de poliție. După numai câteva minute, în jur de ora opt-opt și jumătate, încet-încet, ploaia a încetat. A rămas doar acel vânticel jucăuș stăpân peste locurile descoperite, dar, destul de curând, după o oră de joacă prin ganguri și prin piețe cu tarabele pline de mărfuri acoperite cu prelate, a obosit și el și s-a retras, nimeni știind unde anume, după cum nimeni
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VINE PRIMĂVARA? Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]
-
c-o să vină... Primăvara...” Rănit și dezamăgit, Zărzărelul s-a gândit: „ Am să-l rog pe ghiocel Ca să mă vestească el Primăvara dacă vine. S-o primim cum se cuvine!” Și trimise rugămintea Prin răvaș la ghiocel. Legănat de-un vânticel Adormi iar zărzărel. Referință Bibliografică: VINE PRIMĂVARA? / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]
-
nu a unor demoni. Totuși, dacă iadul avea o formă, se gândi Dante, nu se putea deosebi prea tare de aceea. Își reluă coborârea, Întărit de lumina rațiunii. Chiar și aerul părea să fi devenit mai puțin apăsător, ca și când un vânticel ușor ar fi adiat dinspre adâncuri. Scara din piatră se oprea dinaintea unui arc Înfundat, Închis printr-un zid din cărămizi. Într-o epocă ulterioară, cineva trebuie să se fi hotărât să blocheze acea cale spre măruntaiele pământului, poate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Unii din bărbații care treceau pe la colțul unde era ea se întorceau să o privească. Și femeile se uitau la ea, pentru că arăta altfel decât ele, și ele știau că nu era din oraș, și probabil se întrebau de unde e. Vânticelul care bătea îi înfoia puțin rochia și panglica din păr. Îmi plăcea cum arăta. A zâmbit când m-a văzut. Am stat acolo de vorbă puțin, apoi am pornit spre cinema, care era la două străzi mai jos. Eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe umărul lui. — Eu torn În pahare, a zis Sloane; tu, Phoebe, adaugă sifonul. Au umplut tava cu pahare. — Gata, să-i dăm drumul! Amory șovăia, cu paharul În mână. Timp de un minut, tentația l-a Învăluit ca un vânticel cald și, când a luat paharul din mâna lui Phoebe, imaginația i s-a Înflăcărat. Dar asta a fost tot, pentru că În clipa când a luat decizia, ridicând ochii, l-a văzut la numai trei metri depărtare pe bărbatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în istoria poporul român. Atunci s-a înființat România. - Tânăr fiind, mai poți spune astăzi că ești mândru că ești român fără a atrage priviri ironice, fără a fi luat în batjocură? - A fost și cred că mai este un vânticel nițel ciudat. O anume categorie de intelectuali români susțin ideea - nu pe față, ci discret, parșiv! - că cu cât îți înjuri mai mult țara, cu atât ești mai european. Mie îmi dispace genul ăsta. - Ce vă supără cel mai mult
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
căruia îi plac la nebunie învrăjbirile, încâlcelile, durerea și groaza!”- își zise în sinea sa. A doua zi pe la prânz, viitorul domnitor însoțit de căpitanii Preda, Miron și Vladimir părăsesc castelul și pătrund în pădurea bântuită de forțele necuratului. Un vânticel rece și reconfortant le flutură pletele. E o liniște specifică pădurilor de foioase, tulburată doar de foșnetul frunzelor și trilurile păsărelelor. Căpitanul Preda se află în fruntea convoiului ca bun cunoscător al acestor meleaguri. Deodată caii nechează speriați. - Ce-a
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
dar pavată, nicidecum mocirloasă. Vegetație mixtă, rășinoase și foioase încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat pe un stativ pliabil). Soare molcom, răcoare suportabilă, vânticel care face să sune clopotele mici de la colțurile streșinilor, “limbile” lor fiind “dezlegate” de zbaterea unor decupaje din tablă în formă de pești. Pe acoperiș sunt câțiva dragoni fioroși, lideri ai zodiacului asiatic. În curte se află patru morminte apropiate
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
răzbăteau până la ea, lovindu-i sufletul scăldat în lacrimă... -Doamne, nu ne pedepsi! Că doar la tine am fost! Erau Sfintele Paști și Anica își primenise cei doi copii și plecase la biserică pentru împărtășanie...Era cam frig afară; un vânticel rece intra obraznic prin hăinuțele noi și subțiri cu care îi gătise, ca în fiecare an...Gigel avea un fesuleț alb din ațică pe cap, croșetat de Anica.. Scâncea de frig și somn... Anica se întoarse de la spital fără Gigel
DĂ-MI , DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360938_a_362267]
-
găinilor, de fluturii zburând în zig zag, de rămurelele cu muguri gata să pleznească, de pisică ce mergea agale prin curte până o stârnea la goana câinele supărat că i-a trecut chiar pe sub nas, de adierea ușoară a unui vânticel strecurat printre crengile încărcate de floare și de zbor de albine, de zborul bondarilor după care alergăm rupându-ne picioarele ca să-i prindem și să-i facem avioane, ori de gărgărițele pe care le descântam surâzând cu o reținută taină
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
dolari la toll-ul amplasat aici (“taxa lui Băsescu”!), un pod destul de larg, cu trei benzi dus și tot atâtea întors, lung de peste 4 km, foarte aproape de luciul apei golfului, care zici că te însoțește și aproape te stropește la un vânticel mai ca lumea, ți-e aproape teamă să nu se reverse peste banda de mers, înțelegem de la Darrell că mergem la început foarte aproape și apoi paralel cu tunelul subacvatic construit sub San Francisco Bay, socotit cel mai adânc tunel
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
și trecând obligatoriu pe sub vestitul Golden Gate Bridge, sau imediat pe sub celălalt de mai la vale, San Francisco-Okland Bridge sau Bridge Bay - i-a microfonul și citește cu intonație și rar, după o foaie pe care-o tot îndoaie un vânticel abia stârnit de curentul pe care-l face sosirea vaporașului nostru: pe vas și pe insulă, în spațiile publice și recluzionare este interzis fumatul, aruncatul oricăror resturi ale oricărui consum alimentar deci și mâncatul, consumul băuturilor alcoolice, aruncatul hârtiilor, scuipatul
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
de pe flori, urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate, ochiul mai poate să se înveselească la culorile vieții, să privească seninul cerului cu oceanul de stele, obrajii pot să se bucure de adierea unui vânticel cu miresme de primăvară, să se lase mângâiați de seninul dimineților însorite și nu de puține ori se poate întâmpla să-și piardă firea trăind la temperaturi înalte ca în anii tinereții.ˮ „Liliacul înflorit la umbra înserării”, prima dintre
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]