120 matches
-
terminat, reușiseră să-și așeze păturile unul lîngă celălalt. Acesta fusese al doilea noroc - nu că se așezaseră unul lîngă altul în adăpost, ci că brigada lor primise pături. Un noroc de care au devenit conștienți abia prin noiembrie, cînd vîntoasele și ploile reci ce anunțau iarna începuseră să-i chinuie pe alți deținuți, care dormeau în continuare pe pămîntul gol, protejați doar de acoperiș și de pereții subțiri, în adăposturi cărora încă nu li se fixaseră geamuri. E adevărat, nici
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
lumini, lumini! Ies cu toții în afară de Hamlet și Horațio.) Traducere de Violeta Popa și George Volceanov SONETE XVIII ShaRI compare thee... Cu ce să te compar, c-o zi de vară? Ești mai încântător și ești mai blând: Bobocii-n mai, vântoasele-i doboară Și-ncheie-arenda vara prea curând: Când prea fierbinte ochiu-aprins în cer e, Când chipul lui de aur mai pălește, Și frumusețea când și când mai piere, După noroc, cum firea rostuiește: Dar vara ta eternă n-o s-apună, Nici
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
altă dulceață a a aerului...”. Și, pe urmă, ca în Deșertul tătarilor, celebrul roman al lui Buzzati: „Dar și pustietate cât vezi cu ochii, de care poți să-ți dai seama ce înseamnă cu adevărat doar dacă încep să sufle vântoasele iernii...”. Și, desigur: „Tu nu vei înțelege niciodată ce-a fost cu adevărat. Istoria, mă tem că și ea și-a creat aici un lapsus mincinos și nu-ți va fi de ajutor. Cât despre noi, noi, știutorii, când ne
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
Plecarea lui la cer a Întristat Țara și vestea tristă a ajuns și-n pragurile prietenilor și admiratorilor din Îndepărtatul Montreal. Inima lui abia a Încetat să bată și deja vorbesc despre el la trecut. Amândoi am fost biciuiți de vântoasele Mării noastre cea Neagră și de cnuturile politice ale tinereții noastre fragede și neputincioasă. Familiile părinților noștri au fost prietene. Noi doi am bătut desculți drumul școlii elementare situată la hotarul dintre Tuzla mea și Eforie Sud, orășelul lui de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
rupt brazii din trunchi și-au căzut în genunchi. george filip credea că-ți veghează o stea; cât de tristă ne ești Țara mea din povești! PLÂNGE O STEA în Carpați - în Țara mea plânge pe destin o stea, prin vântoase și talazuri plâng nătângile necazuri. doinele, printre vâlcele, se doinesc triste și ele iar șoimanul șoimilor s-a dus lumii - călător. calcă omul pe pamant cu pasul sfințit - de sfânt și-și spală tristele pătimi la izvoarele de lacrimi. nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
la izvoarele de lacrimi. nu-i dă Doamne omului tristețea românului că o poartă grea - pe jos, ca pe crucea lui Hristos. omu-și duce soarta lui până-n poartă raiului și-acolo-s stele deșarte care duc neamul la moarte. prin vântoase și talazuri plâng nătângile necazuri; plânge pe destin o stea în Carpați - în țara mea. MAREA MEA în căușul ei de sare Marea-n veci rămâne - mare și nu fuge-n țărmuri - suie, precum dracul de tămâie. m-am dus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
preluați de la Jung sau alți pasionați de alchimie) a ajuns în ultimii douăzeci de ani la tiraje amețitoare. Împărtășirea înțelepciunilor elementare (precum „descoperirea Marii Opere nu e misiunea câtorva aleși, ci a tuturor ființelor de pe Pământ”, „Dunele se schimbă sub vântoase, dar pustia rămâne aceeași” sau „Când vrei ceva cu adevărat, tot universul se va pune în mișcare spre a te ajuta să atingi ce-ți dorești” - Alchimistul; „Totul se leagă și are sens. Deși acest sens rămâne de cele mai multe ori
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
face; Cocori și alte păsări fac planuri de plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își scutură parfumul de poame și de miere
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
or face;Cocori și alte păsări fac planuri de plecareSpre țări scăldate-n vară, în verde și în pace.Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare:Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei,Se-agită și vibrează la orice adiere;Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei -Își scutură parfumul de poame și de miere
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
face; Cocori și alte păsări fac planuri de plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își scutură parfumul de poame și de miere
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
Copii > VINE IARNA! Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zâna iernii-nnegurată, În cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem bulgări mari de nea, Ridicăm un om
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
-i totuși zvăcnirile. La un moment dat este sugerată un fel de furtună tropicală, totul este în stare de alertă, fâșâitul frunzelor și troznitul crăcilor din coronomamentul arboretului care se-apleacă până la pământ într-un ecou reverberat și sinistru al vântoaselor tropicale declanșează în oameni o anume îngrijorare, cerul se întunecă și fulgerele pun în lumină straturile de nori negri ce-așteaptă să se reverse din minut în minut și trăznetele care biciuie cerul te îngrozesc, pentru ca efectul să fie aidoma
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
imperiului fiind departe de a susține o armată și o administrație cu pretenții de cel mai temut și întins imperiu al antichității. Drumurile, ori de unde ar fi pornit, erau un adevărat calvar pentru gloatele care scurgeau și luau în piept vântoasele pustiului, furtunile deșertului, unii pe jos, alții pe catâri, măgari și cămile, adesea priponiți la niște cotigi și ducându-și carabalâcul cum puteau, crispați și temători pentru puținul lor avut, asta pentru cei care aveau în grijă și gândul de
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
-ul, “linșat” de o peliculă albicioasă de ceață amestecată cu vârtejul stropilor multicolori, “stratigrafiați” astfel de cerul coborât până aproape de pilonii magnificei construcții și firește ai țărmului insulei. În stânga, azuriul crud al nemărginirii oceanului pare pătat de neastâmpărul perpetuu al vântoaselor marine și tușează cu o cromatică in degrade întregul peisaj, estompând îngrijorător acuratețea privirii, iar eu lăcrimez și încerc să-mi repotrivesc fixarea elementelor din decor la locul cuvenit, sperând într-o memorizare vizuală de durată a ceea ce se oferă
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
de cinci ce traversează golful de la nord la sud și la capătul căruia, în stânga, intuim închisoarea de maximă securitate San Quentin. Golful San Francisco este negreșit o mare interioară, precum lacul Ontario de pe coasta răsăriteană, având același statut navigant, însă vântoasele celui din urmă nu intereacționează nici pe departe cu curenții oceanici greu de stăpânit ai oceanului, în pofida hulei cumplite pe care am văzut-o iscată în toamna târzie a anului două mii, în drum spre Toronto. Venind spre Frisco zărim downtown-ul
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
perdea groasă de nori ce-ntunecase cerul pe neașteptate, dând senzația unei înserări grabnice. Un vârtej de praf ridicat din nimic îi închise perspectiva, lăsând locul vizibil la numai 5-10 m în față. Pe drum, nici țipenie de om. În ciuda vântoasei, ieși din mașină, pentru a pipăi cu talpa drumul pe care urma să-l facă mai apoi „motorizat”. Măcar să dibuiască direcția! Dar întunericul nefiresc îl cuprinse din toate părțile. O amețeală îi luă în stăpânire mintea. Ca-ntr-un coșmar
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
roșie, “brav toboșar” al unității de pionieri din școala de acum peste șase decenii, cel de utemist înflăcărat și membru de partid destoinic de mai târziu - cu întregul lor eșafodaj etic și cu ingrediente educativ-civice le-au “suflat” cele câteva vântoase abătute asupra deșertului, nimbul de stea al altei lumi care precum se zice, parafrazând “praf pe prafuri(!) se scoate” s-au preschimbat într-o uriașă sită care cerne, cerne și tot cerne lăsând să se aleagă mai abitir cenușiul de
TOBOŞARUL DE PIONIERI, LA DOI PAŞI DE PAMELA...ANDRESON ÎN VEGAS ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366670_a_367999]
-
în această parte a Americii, au fost cei care au plecat din San Francisco, după nenorocirea urgiei seismice și incendiilor din anul 1906. Briza rece a oceanului, cu toată vremea relativ văratică, ne-a făcut să ne adăpostim adeseori de vântoasele năvălind dinspre larg și să ne mulțumim să scrutăm orizonturile prin intermediul unui ochean pe care-l foloseai ca pe-o lunetă manevrându-l în toate cele patru zări contra sumei de 25 de cenți minutul... După ce cu ani în urmă
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
și-ar fi dorit un zâmbet să îi dea, era mereu cu tâmplele albite de dor din el, de dor de ea. O, călătoare-a viselor frumoase, mai dă-mi cuvinte-n nisipit pridvor să le ridic cu aripi de vântoase spre ochiul tău de suflet și de zbor. Leonid IACOB Referință Bibliografică: călători / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 771, Anul III, 09 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CĂLĂTORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351860_a_353189]
-
somn adânc dorm bunicii mei pe câmp, tata s-a făcut a iarbă, mama, rădăcini de prunc, auguridă de durere, la umbră deasă de nuc. cade totul în târziu și se-ndoaie totu-n noi când vin toamnele tărcate cu vântoase și cu ploi, în amurg de Transilvanii cu Avram Iancu prin munți, s-a topit auru-n țarini cu bătrânii cei cărunți. alții vin să răscolească după aur și argint, glia noastră strămoșească ce miroase-a mărgărint, căci de la romani încoace
CÂNTEC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352477_a_353806]
-
galbui lipicios și apă scoasă cu căldarea din puțuri, cu vetre în care ardeau alene cu flacără pâlpâindă ciocălăi uscați de porumb, vreascuri rămase de la toaletarea pomilor roditori sau curățirea aracilor din vii, găteje de oțetari sau arbuști pitici. Adierea vântoaselor dinspre lac și cherhana, praful ridicat ca o ecranare a unor mituri despre vajnicii căluți de povară dobrogeni și nu departe, la Ion Corvin și Mârleanu-Dunăreni (cetatea Sacidava) a unor peșteri și grote care adăposteau pe primii misionari și creștini
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351461_a_352790]
-
gròpniță să mă astrùce: c-un ciot de sânge fără cruce în codru fiare facă nuntă să-și ostoiască foamea cruntă.. ...Poet bizar și hăituit de umilințe ostenit - nu-s semen cu-oamenii-n vreo parte: Crist mi-i părinte - Lupul: frate... * ...vântoase de venin s-au stins s-a stins și luna dinadins mai fumegă fost foc de vatră: drumeț zăbava-și face-n piatră ...un stih răzleț și fără snagă a dat fòc la-ograda-ntreagă... ALO - AICI E IADUL! da - toți te-
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
cu mijloace tot extreme, de o duritate care să contrabalanseze deficitul configurației fizce plăpânde, dar sensibilitatea adesea paroxistică a lui Joyce, alergiile frecvente și iminența unei boli respiratorii grave de la nisipurile zvârcolite și spulberate cu tot ce rupeau în cale vântoasele din deșert, îi puneau în primejdie starea de sănătate, viața însăși. Și eu sufeream de copil cu plămânii, doctorii prin câți am umblat nu-mi dădeseră șanse prea mari la viață, însă credința și slujirea lui Dumnezeu m-a adus
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
cu ajutorul lui Hristos sau al lui Dumnezeu însoțit de Sf. Petru); atunci Baba Dochia îl hulește și îl înfruntă pe Mărțișor, bizuindu-se pe cele 12 cojoace, că o vor apăra de frig; dar Mărțișor, cu ajutorul lui Făurar și al Vântoaselor, reușește să o determine pe Dochia să arunce toate cojoacele și astfel îngheață și împietrește, împreună cu fiul său, Dragobete Iovan (sau Dragomir) și cu oile. Mai trebuie spus că ziua de 1 martie sau „mărțișor” este prima zi din „Zilele
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
feature=plcp&context=C3dadc4eUDOEgsToPDskLcqP7ufWfcC4uJLDml95HH te voi căta Te voi căta în clipele-nserării când viscoli-va iarăși iarna grea, și, răsărit din vămile uitării, te voi chema să fii din nou a mea. Să nu te temi de glasul de vântoasă ce șoșotește-in gard de mărăcini; îmbracă-te, iubito, în straie de mireasă și vină-ncet spre munții mei cu pini, Unde troiene dalbe, te așteaptă să-ți logodească trupul ca o nea. cu șoapta de izvoare și iubirea ce ți-
TE VOI CĂTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341478_a_342807]