1,130 matches
-
fi avut nevoie de ei, ci pentru că transmiteau o obișnuită căldură omenească. Aerul geros se topea sub respirația lor. Privea vânzătoarele înfofolite care scoteau din butoaiele înalte crapi grași, cenușii. Îi aruncau direct pe cântar. Peștii se zbăteau în ger. Vânzătoarele întrebau pe fiecare cumpărător: suna ca un refren, ca o mantra. Urechea profesorului Andrews prinse melodia acestui cântecel și acum îi suna în ureche: “Viu sau pe loc?”. Profesorul putea doar să ghicească întrebarea. Când cumpărătorul dădea din cap, vânzătoarea
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
Vânzătoarele întrebau pe fiecare cumpărător: suna ca un refren, ca o mantra. Urechea profesorului Andrews prinse melodia acestui cântecel și acum îi suna în ureche: “Viu sau pe loc?”. Profesorul putea doar să ghicească întrebarea. Când cumpărătorul dădea din cap, vânzătoarea lovea peștele cu greutatea de la cântar. Peștii își găseau locul de odihnă în sacoșele largi de pânză. Îl trecu un fior. Avea impresia că participă la un ritual religios. Uciderea peștelui. “Viu sau pe loc?”, aceste cuvinte repetate îl hipnotizau
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
ieșea de la Schiaparelli. În primul caz, expresia ei consta în aceea că ținea gura constant întredeschisă, ca într-un fel de moliciune dezabuzată, opusul exact al unei guri căscate de uimire; nu răspundea niciodată întrebărilor pe care i le puneau vînzătoarele, își lăsa mîinile înmănușate să zăbovească peste diverse articole și, pretinzînd totodată, fără nici o delicatețe, că nu se oprește la nimic, se mira în secret de absolut tot. Pentru întoarcerea la Ritz, afișa dimpotrivă o gură închisă, sau, mai bine
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
liniștea singurul adevăr permis dincolo de moarte. Seara seara își aranjează cu grijă aripile peste luciul orizontului lichid un apus plutește pe apă cu intenții dubioase jucăm pe rând rolul umbrei îndrăgostite ... de bucurie apele curg între imaginație și realitate Siddharta vânzătoarea de iluzii dedublată de un iubit secret îmi invadează sângele cu telepatii halucinante o altă toamnă mă regăsește înveșmântată în rochița de frunze colorată rebel de un pictor impresionist dansez pe o fantezie de Bach simulând vântul îndrăgostit de imaginea
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Carmen Doreal () [Corola-journal/Imaginative/93_a_117]
-
Paul Diaconescu Must Ce cadou îi putea face dacă nu un parfum? Vânzătoarea îi recomandă un flacon foarte atrăgător și făcu un pachețel frumos în hârtie aurie, legat cu o panglică roz, lungă și buclată ca o spirală fără sfârșit. Vânzătoarea îi mai oferi, grațios, o poșetă de carton cu baiere dintr-o
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
Paul Diaconescu Must Ce cadou îi putea face dacă nu un parfum? Vânzătoarea îi recomandă un flacon foarte atrăgător și făcu un pachețel frumos în hârtie aurie, legat cu o panglică roz, lungă și buclată ca o spirală fără sfârșit. Vânzătoarea îi mai oferi, grațios, o poșetă de carton cu baiere dintr-o sfoară groasă, o poșetă neagră pe care scria cu litere albe: CARTIER. ...Dopul șampaniei pocni ușor, paharele subțiri și înalte sunară vesel, în nări simți, umedă și rece
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
patruzeci de ani. Era deja ațipit când, câteva minute mai târziu, se întinse și ea alături de el, sub plapuma de atlas bleu-ciel. Aștepta, desigur, o îmbrățișare. Dar... Se parfumase! Se parfumase și parfumul pe care i-l oferise la recomandarea vânzătoarei, fără să-l adulmece cu propriile sale nări, se dovedea a fi un vechi și neuitat parfum. Al cui? Efluviile parfumului îl transportară în trecut, în tinerețe, în prima tinerețe. Al cui putea fi acest parfum? Cine-și putea îngădui
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
de marcat, am trecut pe lângă standul de carne. Femeia respectivă și copila, care se zgâia în geamul de prezentare a produselor. „- Opt felii de parizer!” a spus, și a continuat „subțiri”... Mi-a stat inima-n loc. Am cerut celeilalte vânzătoare un baton de salam de vară și unul de pastramă de porc. Am ajuns la casă înaintea lor. Îmi înotau ochii în lacrimi. Le-am așteptat afară, în fața market-ului. I-am întins sacoșica cu cumpărături copilei blonde: „- A trecut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
Ioan Lăcustă - L-am cumpărat de la Romană, a spus pistruiata. La coloane. Avea o etichetă cu doi de igrec. Ceva finlandez, în orice caz, zicea vânzătoarea. Ține la viscol. Păcat că-i așa de nașparliu. Desfăcu hârtia și-mi arătă crenguțele acelea. Un fel de puiet din ceva fără nume, cu câțiva bănuți de frunze verzulii. - Zicea că crește măricel. Ca alea... rotunde, înfoiate. N-am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
sau deveni socială?), dacă unul din domeniile ei nu ne-ar afecta, în mod direct, pe fiecare dintre noi: este vorba de relațiile cu publicul. Fiecare dintre noi, cu sau fără stea în frunte, avem de-a face zilnic cu vânzătoarele de la magazine (nu zic shopuri), cu funcționarele de la ghișee, sau din alte birouri și anticamere ale vieții cotidiene. Înainte de ’89, lucrurile erau oarecum oable: Dacă dai, nu ai; dacă nu dai - ești om rău". Până și turcimea ar fi fost
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
vorbe multe. Dacă n-ați văzut această imagine, scrie pentru cititorii anului 1935 Mircea Damian, în cartea sa dedicată Bucureștilor, "este ca și cînd n-ați văzut în viața dumneavoastră un răsărit de soare, în mai, peste o livadă înflorită". Vînzătoarele de flori se așază pe Calea Moșilor și în Piața de Flori, lîngă Biserica Sfîntu Anton. Ceva mai tîrziu sosesc oltenii cu cobilițele. Se recunosc după chemare, iar vocile care străpung aerul au același impact ca firmele luminoase ale magazinelor
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
al învățăturii și deci al culturii, calitate de care dunedinienii sînt și azi extrem de mîndri... Influența britanică, pentru Dunedin mai ales scoțiană, este încă extrem de vizibilă. Dar mai ales audibilă! De multe ori am avut dificultăți să înțeleg ce spun vînzătoarele sau chelnerițele, cu engleza mea de școală americană. Dar așa-mi trebuie. Dacă voiam să aud numai "papagalul" berlinez n-aveam decît să rămîn acasă. 24 ianuarie 2003. Tom Cruise, Gwyneth Paltrow și... cu mine Anul trecut Noua Zeelandă a fost
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe Lapusneanu, cele două vînzătoare mănîncă enorme felii de pîine cu parizer și rîd în neștire. Întors, trag scară după mine (casă scărilor!), îmi controlez cuvintele cu trei țevi, le curat îndelung. Număr butoiașele cu pulbere. Mă doare piciorul stîng. Mă voi îndopa cu aspirine
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
au văzut în viața lor un bancomat, fiindcă lucrează numai cu cardul, și n-au știut să scoată mai mult de 20 de RON fiindcă nu-și tastează niciodată personal sumele cu multe zerouri pe cititoarele de card. Le ajută vânzătoarele. Deci e clar cum au stat lucrurile: au vrut să scoată 20.000 RON, dar n-au știut cum se scrie.
Două doamne faţă-n faţă cu un bancomat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21137_a_22462]
-
Dragoș Bucurenci Deschide ochii când mergi pe stradă și uită-te pe unde mergi. Învață s-o privești în ochi pe vânzătoarea de la metrou, vorbește cu șoferii de taxi, sună-ți colegii la 8 dimineața și întreabă-i dacă au văzut ce zi frumoasă e afară. Nu aștepta până când ajung la serviciu. E prea târziu. Și-au băut deja cafelele, și-au
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
expuse public cu orice preț. Fluturând cu fapte bune pe la nasul oamenilor, acest personaj nu face decât să atragă atenția asupra ipocriziei și cvasianonimatului în care se zbate. Oricum tu nu înțelegi nimic pentru că ești doar o farmacista (echivalentul unei vânzătoare de shaorma). Una mică fără ceapă te rog... Subscriu lui Ion. Decât să faci bine pentru motive greșite (în speță pentru a îți impulsiona imaginea publică și așa șubredă/pentru a te laudă/etc.) mai bine faci rău pentru motive
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
le recunoaștem și nevestele, după încrederea în sine cu care mergeau pe stradă. Magazinele erau mari ca niște hale la parterul blocurilor, și cu timpul au ajuns atât de pustii că-ți era tot una dacă erau deschise sau închise. Vânzătoarele rezolvau cuvinte încrucișate, sau chiar citeau o carte. Toți aveam aceleași cărți. Când intrai ridicau uimite privirile, și dacă te apropiai deveneau ostile și prevăzătoare. Nu vedeai oare și singur că nu este ceea ce cauți? De unde puteau să știe ele
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
participă, cu însuflețirea unui student tomnatic la cursurile lui Roland Barthes și Jean-Pierre Richard (la un moment dat își propune chiar să facă un doctorat sub îndrumarea reputatului critic literar), stă ore întregi în bibliotecă, discută fără complexe cu portăreasa, vânzătoarele din piață și băcanul, ascultă interminabilele bârfe din comunitatea românească, nu ezită să admire fauna feminină de pe rue Saint-Denis sau din Place Pigalle, intră chiar la un film pornografic (unde se plictisește repede sau, cel puțin, așa pretinde), participă la
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
deseori, să sugereze generalități. Domesticitatea și livrescul cooperează pe fundalul în acuarelă al unui "pustiu" epocal: "Fac piața: gem, roșii, brînză, castraveți și gogoșari. Și fructe. Deodată ploaie. Refugiat în librăria ŤEminescuť. Pustiu, deși oferta de carte e ispititoare. O vînzătoare se plînge că nu vinde nici măcar literatură de divertisment. Fidela clientelă a librăriilor a dispărut, flagelul sărăciei i-a lovit în plin pe intelectuali, oricum pe aceia deprinși cu exercițiul lecturii". De fapt întreaga scriere apare axată pe această melancolică
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
comuna Perișani, județul Vâlcea, condamnat la patru ani de închisoare pentru comiterea infracțiunilor de viol și perversiuni sexuale l Polițiștii au reținut doi tineri care, în după-amiaza zilei de 4 septembrie, au prădat un magazin de pe str. Dej din Timișoara. Vânzătoarea a fost bătută cu sălbăticie, fiindu-i luat lănțișorul de aur. Tâlharii au înhățat și încasările magazinului: circa șapte milioane de lei. Cei doi suspecți ajunși în mâna polițiștilor se numesc Ioan Mihai Vaida, de 18 ani, și Gheorghe Faur
Agenda2003-37-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281461_a_282790]
-
de lei/buc. și altele. C. B. pentru protecția consumatorilor Inspectori de specialitate din cadrul O.J.P.C. Timiș au efectuat un control la magazinul „Euroinstal” din Bd. I. Maniu nr. 20 al firmei „Poltergeist” S.R.L. La data vânzării unei pompe submersibile, vânzătoarea nu a acordat certificat de garanție, iar cartea tehnică nu era tradusă în limba română. Firmei i-a fost aplicată o amendă de 5 000000 de lei. Doi consumatori au reclamat nerespectarea clauzelor contractuale de către firma „Romhel” S.R.L. din Timișoara
Agenda2003-22-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281072_a_282401]
-
constând în cinci coșuri cu alimente), premiul cel mare fiind un autoturism Matiz, care se va extrage în data de 20 septembrie, la ora 14. Persoanele care fac cumpărături în valoare de 300 000 de lei trebuie să solicite de la vânzătoare trei bonuri a câte 100 000 de lei, în schimbul cărora vor primi de la Centrul Informațional „Terra“ un talon de participare. C. BLADA Sistem securizat l Pentru autorizațiile de marfă Lansată de curând, aplicația Internet a Autorității Rutiere Române permite operatorilor
Agenda2003-27-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/281211_a_282540]
-
trecere a frontierei Moravița și Jimbolia. parchetul comunică l Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș l-a trimis în judecată pentru contrabandă calificată și nerespectarea regimului armelor și munițiilor pe C.V. , de 36 de ani, din Suceava. În 8 ianuarie, martora D.M. , vânzătoare la un magazin din Timișoara, a observat că un client care voia să-și plătească consumația avea un pistol la brâu. Femeia a sesizat Poliția. Asupra lui s-a găsit într-adevăr un pistol cu gaze marca Bruni cal. 8
Agenda2004-16-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/282320_a_283649]
-
12, I.V. a intrat și el în prăvălie, a cumpărat o banană, prilej numai bun să constate că în casa de marcat sunt bani. La ora 16 au dat atacul: au intrat, au cerut două sticle de bere, iar când vânzătoarea s-a întors cu spatele să-i servească, G.F. s-a năpustit asupra ei cu pumnii. Femeia a încercat să fugă, dar nu a reușit. După ce i-au smuls victimei lanțul de la gât și au golit casa de bani de peste
Agenda2003-40-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281546_a_282875]
-
acordat ziarului Ring, Teo Trandafir a spus că atunci când era la facultate a vândut la tarabă. În facultate am lucrat prima oară, am fost profesor suplinitor de engleză. Când am terminat facultatea, a venit revoluția și m-am angajat ca vânzătoare de sticlărie și bilete de odihnă în magazinul Eva din București. Ca să îmi susțin lucrarea de diplomă, a trebuit să îmi cer voie de la șefa "de tarabă", care era... moartea. Am terminat arabă principală cu 10, mi-am luat diploma
Teo Trandafir, dezvăluiri incredibile despre trecutul ei by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/28163_a_29488]