19,326 matches
-
Lume săracă, negri mulți și obraznici. Contrastul dintre Fifth Avenue și Broadway, singura stradă care o ia razna, celelalte fiind drepte, ca trase cu rigla. La numărul 97 intru la Army Navy Store, mai mult să văd decât să cumpăr. Vânzătorii, negri, dansează pe loc și când sunt ocupați cu clienții și când nu au ce face, în așteptare... Cumpăr totuși ceva de piele ca un ilic, o vestă, pe care scrie pe un petec roșu de mătase scămoșată VICTORY. Voi
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
faci un volum de versuri îți poate lua o bună bucată din viață. Atât de mulți oameni, care merită a fi citiți, se dedică scrisului? Am impresia că singurii care sunt mulțumiți, în această mare a nemulțumirilor, sunt producătorii și vânzătorii de hârtie și de cerneală tipografică; și tipografiile, legătoriile, producătorii de mașini de legat, machetatorii de cărți, camionetele de transportat cărți, producătorii de camionete, copertatorii și producătorii de hârtie de împachetat cărți. Aceștia sunt adevărații beneficiari fiindcă, în tot procesul
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
rîndurile articolului. Ziarele de deasupra nu se clintesc în acest du-te vino neobișnuit. Parcă este carul unei mașini de bătut. Dacă nu înțelege un cuvînt, se oprește. Dacă l-a greșit, revine. Cititorul de ziare l-a alungat pe vînzătorul din el. Nimeni nu-l deranjează, nimeni nu-l întrerupe. Căldură mare, praf. Mașina demarează ușor. Deschid geamul să-l mai văd. Capul se mișcă în continuare, nestingherit. Cu o mică întîrziere urmează mișcarea și paralelipipedul crescut în creștet. Oricum
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
sporesc numărul persoanelor de la coada servil-bucuroasă formată brusc în fața vreunei Alimentare unde se adusese cine știe ce, deși, în asemenea momente, nu e deloc ușor să te sustragi voioșiei publice, mîndriei biruitoare. Singura cumpărătură făcută atunci a fost România liberă, pe care vînzătorul de gazete mi-a dat-o aproape pe sub mînă, ca pe o favoare, în spiritul dominant al zilei; altă dată, dacă trecuse de ora 9, mai găseam doar Munca și Scînteia tineretului. Așa am aflat că în acel ajun de
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
să refuze identitatea sa de autor; în Arheologia cunoașterii precizează: "eu nu sunt acolo unde mă pândiți, ci aici de unde vă privesc râzând. Nu cred că ceea ce fac este operă și sunt surprins că pot fi numit scriitor. Sunt un vânzător de instrumente, un fabricator de rețete, un indicator de obiective, un cartograf, un descoperitor de planuri, un armurier..." (extras din dialogul cu J. Louis Ezine, "Sur la Selette", martie 1975, în Dits et Ecrits, p. 725). Totodată, în interviul dat
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
context social, individul tinde să adopte un rol, să-și controleze comportamentul și reacțiile astfel încît impresia pe care o induce audienței să fie pe măsura intențiilor sale: șeful să creadă că muncește, soțul/ soția c-o/ că-l iubește, vînzătorul - că știe ce cumpără, vecinii - că-i harnic, funcționarul bancar - că-i un bun platnic etc. În situația de performer, nevoit (prin presiune socială) să controleze, de fapt, impresia pe care-o produce, actorul social își construiește o „față” (care
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
ar face/ Să înflorească în ochi petale./ Ai fi poate o cruce/ Pe care hodină și’ar găsi Hristos./ Ai fi o umbră în noaptea lor,/ Pe care dimineața îi găsește îmbrățișați...// Ce’ar fi să mori toamna/ Odată cu merii. Vânzătorii?/ Ți s’ar face leagăn în carnea lor/ Și pe creanga lor ar scrie:/ Aici hodinești Tu, robul lui Dumnezeu./ Sau foc din lemnul lor/ Va aduce’n amintire pe cel ce ai fost...// Dar dacă te uiți pur și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
se refugia în acest loc cu aer sănătos, printre fîntîni. Am ajuns spre amiază, și, în pofida împrejurărilor, am văzut că acolo domnește un spirit, era să zic “de sărbătoare”, nu, nu de sărbătoare, ci de plimbare nepăsătoare și resemnată. Pretutindeni, vînzători de sirop și de suc de caise scot clinchete din paharele pe care le clătesc în apa fîntînilor; pretutindeni, tejghele aburinde care îmbie, ispitesc și atrag deopotrivă pe cei mari și pe cei mici.Eu însă nu-mi pot desprinde
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
aparte în peisaj, un artist cu talente diverse - muzician, poet, eseist, desenator -, un revoltat cu o biografie "americană", cîștigîndu-și existența de la 16 ani din lecții de vioară, dar și alte mărunte slujbe, fără legătură cu înclinațiile lui (administrator pe litoral, vînzător la PECO, muncă de teren cu echipe geologice...). S-a stabilit definitiv la Paris în 1983, unde trăiește din lecții de vioară și scrie în franceză. A publicat, la Ed. Le Pont de l’Epée, în 1987, sub pseudonimul Daniel
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
care joacă rolul unui reporter de război. O fire de artist, un om dispus oricînd să facă gesturi sublime, cum ar fi acela de a intra într-o librărie a doua zi după bombardarea Belgradului: "În librării se află doar vînzătorii. Vînzătorii citesc. Sînt conștiincioși și respectă orarul. Cine cumpără o carte în prima zi de război? Mă decid să cumpăr eu. N-am noroc. Toate sînt în sîrbă. Iau totuși o hartă. Întreb dacă a mai intrat cineva în librărie
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
joacă rolul unui reporter de război. O fire de artist, un om dispus oricînd să facă gesturi sublime, cum ar fi acela de a intra într-o librărie a doua zi după bombardarea Belgradului: "În librării se află doar vînzătorii. Vînzătorii citesc. Sînt conștiincioși și respectă orarul. Cine cumpără o carte în prima zi de război? Mă decid să cumpăr eu. N-am noroc. Toate sînt în sîrbă. Iau totuși o hartă. Întreb dacă a mai intrat cineva în librărie. Nimeni
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
Cu tine și cu ceilalți. Pe orizontală. Adică, orice fel de comunicare se realizează cu vecinii de pe stradă, cu măcelarul din colț, cu aprozariștii din capătul străzii care n-au copii și îl îndrăgesc pe al tău, cu patronii sau vînzătorii - mai mereu complici sau cîrcotași față de marfa adusă de șefi - de la buticurile, numeroase, din zonă. Este un păienjeniș cu zeci de drumuri și ramificații pe orizontală. Ca la țară. Toată lumea cunoaște și se cunoaște cu toată lumea. Totul este la vedere
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
jăluim Măriei Tale"), apar destule exemple de limbă vie, colocvială: "au rămas lucrul baltă"; "au făcut și fac unile ca d’alte acestea". Rezumarea situațiilor nu e lipsită de simț ludic: "dumnealui ( ...) au cumpărat ce n-au știut, cum și vânzătorul i-au vândut ce n-au avut". Modernitatea lingvistică a textelor se manifestă în minuțioasa trimitere anaforică (numitul hoț, acel..., mai sus numiții, anume...), sau în sistemul, perfect identic cu cel din prezent, de marcare a distanței epistemice, prin cum
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
acest fel, datorate, în 1979, lui Cristian Popișteanu și Nicolae Minei, iar de curând, în Jurnalul din 1915, publicat de Editura Compania ( posesoare a unei părți a acestui documentar, încă aflat în țară și benefic recuperat, în timp, de la niște vânzători mai mult sau mai puțin ocazionali). Pentru a-mi susține afirmația privitoare la sentimentele Marthei Bibescu, reproduc însemnarea, datată 4 august, despre granița de la Predeal: "O piatră mare albă. Piatra de hotar. Limita țarinei, a proprietății. Înțelegem asta. Piatra din
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
și se uită în oglindă ca și cum ar vrea să se recunoască pe sine și nu imaginea ei răsturnată acolo de taifunurile de peste mări și oceane. Telegrafele bat știri pentru dudui sclivisite și domni cu abia mijite tuleie în barbă. Vânzătorii de acadele se întrec în bocete cu librarii și inginerii. Și scena se repetă cu toate că nimeni nu poate prezice ce se ascunde în sunetele balalaicei și nici în ochiul galben al îndepărtatului Orient. Și nimeni nu poate explica splendoarea aurului
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
unde stau în gazdă o bucată de gazon se luminează și imaginea mamei apare în umbra prunului și se-aud voci poate ale vecinilor pe care nu i-am văzut niciodată frizerul care tunde doar între orele 11 și 15 vânzătorul japonezo-sloven de umbrele și evantaie inși știuți doar din povestirile gazdei o bătrână poștăriță care cunoaște cu ochii-nchiși toate străzile Bledului și se tot oferă să mă ducă pe scurtături orișiunde aș vrea apa e mai puțin importantă zice
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din mama Gange Raiul și curățătoria aleșilor Rufele se bat de pietre și se întind la soare Pe cea mai veche bucată de pământ Râvnită și respingătoare Leproși, cerșetori, vânzători de noroc, asceți cu chipul vopsit, Balegă de vacă, iluzii de praf, palate părăsite de nisip Maimuțe ridate agățându-se de ruine sar din nimic în nimic Biciclete, ricșe, pânze înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
sudoare, se caută prin buzunare de mărunțiș pentru o cerșetoare. În spatele acestui rond care inundă luminos ilustrata colorată, strada Lipscani se retrage într-un refugiu de case, storurile librăriei au dungi roșii împotriva soarelui năprasnic și sunt coborâte în fața vitrinei, vânzătorii cu șorțuri albe își expun marfa pe trotuar și domnul S., care tocmai s-a hotărât să traverseze piața, ca să caute o carte poștală pentru soția lui, va arunca o privire înspre tovarășii mătăhăloși care stau aplecați laolaltă, de parcă acolo
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
nici prea la umbră, nici prea la soare, tramvaiul nu fusese foarte aglomerat și putuse să stea jos, brutarul îi spusese bună ziua cu un aer atât de simpatic când ea i-a pus pe tejghea banii pentru trei chifle, iar vânzătorul de la băcănie a mai stat de vorbă după ce i-a dat restul și a întrebat-o dacă-i place noua marcă de cafea. Răul la mulți oameni era că nu știau să dea lucrurilor valoarea cuvenită. Majoritatea risipeau timpul și
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
de Crăciun: „Où șont partis leș parisiens?” * din cinci „francezi” trei poartă fular; * traversarea pietonilor pe roșu la semafor și oprirea unei coloane întregi de mașini nu e motiv pentru că șoferii să claxoneze, iar înjurătură pare un act prea intim; * vânzătorii vorbesc cu bonjour, madame, monsieur, je suiș desolé, merçi și au revoir; undeva, la intrarea într-un supermarket, am citit „un client est sacré”; * și „leș cadeaux ont une ame”; * în supermarket-uri, standurile cu vinuri sunt impresionante, multă brânză
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
Praga și cașcaval la 20.000 de lei. A doua zi, numai prețul și titlul rămăseseră aceleași, șunca de Praga se transformase într-un produs imposibil de identificat, iar cașcavalul într-o jalnică brînză topită. Poate că au pus și vînzătorii un ban deoparte pentru cărți. Cafeaua era și ea subțire pînă la transparență, iar apa minerală insuficientă, astfel încît, sîmbătă, cum am zis, zi de vîrf, pe la ora 3 după-amiaza, deja, erai obligat fie să bei bere (călduță) fie să
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
inocente”. Structurale și în egală măsură sîrguincios exersate pe claviatura liricii: „Melancolia se învață în fiecare zi/ dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degete/ ascultă zornăitul alunelor/ și recită oda transhumanței/ sau exersează vesel în vis aria vînzătorului de păsări/ dar nu ironiza niciodată înalta catedră/ de la care vobește cu patos/ capra cu ochelari dacă totuși/ mai crezi în mecanismele vîntului/ seara/ cînd trec soldații cîntînd” (Dacă totuși). Se vede de la o poștă că atitudinea lui Petre Stoica
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
a romanului best-seller scris de Tracy Chevalier în 1999. Datele pe care le avem despre viața pictorului sunt infime: se pare că familia lui origina în Anvers. Mai știm că a trăit în Delft, că a fost și pictor, și vânzător de tablouri (ceea ce filmul nu precizează), că a murit la patruzeci-și-trei de ani, lăsându-și familia numeroasă înglodată în datorii (în film apar aluzii la starea lor financiară precară). Iar atunci când criticii de artă se încumetă să facă presupuneri, acestea
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
întinse ale contesei Platov, între Taganrog și Rostov-pe-Don. De acum nu i se mai spunea cu dispreț Ceh, ci Cehov. Grijuliu în privința viitorului fiilor săi, l-a trimis pe Mihail la Kaluga, ucenic într-o legătorie, pe Mitrofan la Rostov, vînzător în prăvălia unui negustor, iar pe Pavel l-a plasat contabil la bogatul om de afaceri Kobîlin, primar al Taganrogului. Pavel s-a achitat cu umilință și competență de această sarcină de mare răspundere. Timp de zece ani, prost plătit
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
de vasele ce voiau să intre în port, oceanul cu apă sărată care se întâlnește cu Douro, străduțele în pantă, fin pavate, bisericile și casele împodobite cu azulejos, bucăți de faianță colorate în albastru, copiii zâmbindu-ți pe stradă și vânzătorul de castane coapte, aburinde, iată atmosfera care a întâmpinat la Porto sufletul actorilor, al regizorului, al scenografului, al trupei întregi. Oblomov nu le mai aparține în totalitate, ceva din el a rămas pe malurile Dourului.
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]