93 matches
-
fulg de nea; intra în scenă fraged ghiocel, la braț cu grațioasa viorea. Vibra-n văzduh un cor de mandoline, venise primăvara mea. Proptise blândă razele-n fereastră, Ademenind cu izul ei plăpând. Îmi dezmierda două semințe-n glastră, Vrăbii vânzolesc grădina adormită, Muguri se desfac pe rând. Cu zecile de brațe înalță cupe pomul împăcat cu frunza lui nomadă. Horesc cu trupurile goale flori plăpânde, în orgii, cu primăvara ce-i corupe turnându-le în cupe serenadă, și-n ramuri
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
aceasta. Nu sanie, nu poli, nu moși crăciuni, nu țânțari barosani... Doar blank! Somn profund. După mai multe ore, mă trezesc simțind în nări un miros plăcut de mâncare. Deschid ochii și văd avionul luminat al giorno. Mulți pasagerii se vânzolesc pe culoare. Personalul de la bord împarte sticluțe cu apă plată. Rece-rece! Apoi urmează din nou cărucioarele cu mâncare. Breakfast time! Adică timpul micului dejun. În niște tăvițe de aluminiu ni se oferă o omletă, cârnăciori, ciuperci, spanac. Plus un iaurt
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
lumea și-l duce, Cu sila la arest; O amăgire suie 'n oglinzile ovale Iar ipsosu-n statui e 'ntre cinci și opt parale Urcioare, străchini, cratiți Caiele și potcoave Pateu de caracatiți Și vânzători de snoave Mulțimea de pestriță Se vânzolește,-ntreabă Un căldărar beat criță Se-nvârte fără treabă Cu gesturi de emir Și bate cu ciocanul Să ia de chilipir La gură cască banul De cald a prins să fiarbă Și vânzolelala-n vrăbii La circ, femei cu barbă Și-nghițitori
IARMAROC de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355687_a_357016]
-
pe un copac, am pus un afiș gravat în tabla de aluminiu cu inscripția: „Nu conturbați liniștea ce v-o oferă natura, ascultați muzica ce v-o oferă păsările și vântul. Nu murdăriți covorul natural de iarbă și flori!” Deseori vânzolindu-mă prin zonă întâlneam un cuplu de cosași, soț și soție, oameni harnici, care tăiau iarba proaspătă și grasă pentru a o duce la animalele din gospodăria lor. În acea zi când prin cap îmi treceau năzdrăvănii cu crocodili încastrați
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
Porto așezate pe țărmul unor golfuri neasemuit de frumoase. Tot Emil Cioran ne spunea că Girolata este cel mai superb loc de pe planeta Pământ, această enormă bășică pe care noi oamenii (și nu numai noi ci și celelalte viețuitoare) ne vânzolim, ne chinuim și ne sfâșiem între noi. Închei cu promisiunea trimiterii într-un scurt timp a unor texte din cartea lui H.R.Patapievici „Politice” apărută acum vreo 13-14 ani la editura „Humanitas” pentru a decanta pe urma lor când o să
SCRISOAREC DIN CORSICA, DEL A PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354160_a_355489]
-
lumea și-l duce Cu sila la arest O amăgire suie În oglinzile ovale Iar ispsosu-n statui, e Între cinci și opt parale Urcioare, străchini, cratiți Caiele și potcoave Pateu de caracatiți Și vânzători de snoave Mulțimea de pestriță Se vânzolește, întreabă Un căldărar beat criță Se-nvârte fără treabă Cu gesturi de emir Și bate cu ciocanul Să ia de chilipir La gură cască, banul De cald a prins să fiarbă Și vânzoleala în vrăbii La circ, femei cu barbă
BÂLCIUL de ION UNTARU în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358199_a_359528]
-
gulagul celor câteva zeci de milioane de victime pe care aceasta era clădită. Cu toate că s-a scurs aproape o jumătate de secol de atunci, așa de tare mi-au rămas imprimate-n memorie fizionomiile telurice ale acelor țărani, ce se vânzoleau de colo-colo prin curtea colhozului, încât, chiar și acum, aș putea să-i descriu pe fiecare-n parte. Țin minte că în după-amiaza acelei zile de vară eram îmbrăcat într-o pereche de pantaloni din doc albastru, cu bretele-n
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
lumea și-l duce Cu sila la arest O amăgire suie În oglinzile ovale Iar ispsou-n statui, e Între cinci și opt parale Urcioare, străchini, cratiți Caiele și potcoave Pateu de cracatiți Și vânzători de snoave Mulțimea de pestriță Se vânzolește,-ntreabă Un căldărar beat criță Se-nvârte fără treabă Cu gesturi de emir Și bate cu ciocanul Să ia de chilipir La gură cască, banul De cald a prins să fiarbă Și vânzolelala-n vrăbii La circ, femei cu barbă Și-nghițitori
BÂLCIUL de ION UNTARU în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359326_a_360655]
-
cu mustața-n furculița, care lucra în construcții, el zicea că e zidar și câștigă binișor. Intrasem adânc în familia lui Pândele Ciupitu, eram de al casei. Mă cunoșteau vecinii și cred că știau exact ce „hram” am de mă vânzolesc toată ziulica în cojmelia lui nea Ciupitu, cum îi spunea mahalaua. Mă știau și alți dănciuci ce aveau și ei porția lor de bomboane sticloase și când găseam, le aduceam și banane. Dar treaba se împuțea pe zi ce trece
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
mai vorbesc - ba chiar și-n presurile găurite de atâta-mpotrivire a călcâielor. Apoi, cănd cheia o răsucesc în contact, se-ntâmplă uneori, dar tot mai rar în ultima vreme, ca în adâncuri, acolo unde înnebunesc pistoanele, să se mai vânzolească niște simțuri: al proprietății, al primejdiei, al ridicolului... Cel mai activ din toate, însă, cel concrescut în toți atomii și-n toate moleculele, cel care nu mă lasă nicidecum să calc pedalele spre a pleca din loc, este infamul, neiertătorul
ÎN ADÂNCURI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343496_a_344825]
-
aproximativ la fel și că ochiul nu fusese afectat. Eu niciodată nu mă întorc din drum, i-am spus. Cât e ceasul? Șase fără un sfert. -Bun, luăm un taxi și în zece minute suntem la gară. Cât ne-am vânzolit, se luminase de-a binelea afară. Am plecat în grabă și așa am ajuns în gară, trecând valvârtej prin peron, sărind direct în trenul care era staționat demult. Impiegații își pregăteau stegulețele să dea semnalul de pornire. Ne-am așezat
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
Apoi, altădată, venind din America, am făcut o escală la Auckland de 3 zile... A treia vizită am făcut-o în trei! În anul 2000. Având un băiețel de 11 ani, dornic să cunoască și el lumea mare, ne-am vânzolit, pentru o lună în Aotearoa cum îi zic băștinașii maori Noii Zeelande, sau Țara Lungului Nor Alb (The Land of the Long White Cloud). De data aceasta eram trei turiști, adică, „tata, mama și copilul” cum ne plăcea nouă să
MEMORIA PENIŢEI (4): O VIZITĂ ÎN NOUA ZEELANDĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346266_a_347595]
-
bun. Apoi, i se păru că din alt unghi ar vedea mai bine, așa că îl schimbă cu alt loc. Până la urmă, se hotărî la al treilea scaun, mai pe mijloc, așa încât nici să nu fie deranjat de spectatorii care se vânzolesc în timpul spectacolului. Își îndreaptă spatele și zâmbește mulțumit, cu privirea ațintită spre instrumentele de percuție înfășurate în beteală. Devine nerăbdător, cu toate că știe că a venit mai repede decât ora anunțată pentru începerea concertului. Lângă el se așează doi flăcăi gălăgioși
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
violent, că mă și întreb dacă nu cumva se petrece altceva acolo. Din cînd în cînd ea țipă: lup! lup! Cîinele și el în vînzoleală. Îi și prinde de păr, de fes. Băiatul se ridică, urmărește. Cîinele continuă s-o vînzolească pe fată: lup! lup! Să intervin? Nu. Așa-și începe iarna asta aspra-i poveste. 18 noiembrie Ținuta obligatorie! Asta însemnînd cel puțin cravată. Comunismul se cizelase, nu voia să-și mai amintească de emblematica salopetă, bună doar la demonstrațiile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numi mai nimerit condiția în care se află cel ce calcă Veneția, fie el "persoană însemnată" a lumii, fie fitecine. Pentru că a intra în Veneția și a te supune ritmului ei, adică a te include în aiuritorul șuvoi uman ce vînzolește, zi și noapte, orașul din lagună, înseamnă a te lepăda chiar dacă nu vrei de orgoliile... măreției proprii, a te confunda cu ceilalți, a deveni, într-un cuvînt, un simplu anonim, viețuind un răstimp în Veneția: a fi veritabilul anonim venețian
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acut cu cît persoana/persoanele sînt oameni ca toți oamenii, neîncercați de... talente vizînd obligatoriu mediatizarea. (În ce ne privește, ce sînt, la urma urmei, deocheatele alaiuri stradale, cu mașini înzorzonate și urlătoare, plecate în trombă de la Starea Civilă și vînzolind orașul, ce sînt decît irepresibilele ambiții ale nuntașilor de a profita o dată-n viață de datul în spectacol?) Ne mirăm foarte cum de un Big Brother de peste Ocean n-a îmbrăcat încă haina de împrumut a românașului atît de talentat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
percepe imediat că pasajul transpune doar majestuosul fast al imperiului. Au mai dispărut pîrlitele alaiuri nupțiale cu "să se pupe mirii" și cu zbieretele false de pe trotuare. În schimb semn că românul a mai prins ceva la pungă orașul e vînzolit sîmbăta de coloanele de mașini staniolate și împăpușate, sunînd din claxoane și alarme. Aceleași care excedează, doar după doi-trei ani, completele de judecată cu răcnetele motivelor de divorț. "Strigătul" nordicului Edvard Munch (1863-1944) e biet scîncet pe lîngă ororile urlate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
școala lui Caragiale. Printre teancuri de hârtii, zmângălite cu șiruri de cifre seci sau înțesate de formule sleite prin (ab)uz inept, antipersonajele lui Mihai Ispirescu mișună, se agită, se isterizează în plin nonsens. Suflete moarte, acești ipochimeni ce se vânzolesc într-un grotesc în care nuanța bufă (se face că) disimulează arbitrarul terorizant apar ca niște marionete ale absurdului. Caricaturi, dar exersându-și cu vigoare malignă și un aberant spirit de inițiativă plusul de gogomănie, mărunții birocrați (Boiangiu, din Trăsura
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
emoției și creează tocmai impresia exprimării spontane, a relatării trepidante, pe nerăsuflate. Aducerile-aminte năvălesc în conștiință impetuos, clipele trecute sunt retrăite cu o nouă febrilitate, o vibrație intensă, un zguduitor plâns lăuntric se zbuciumă în vorbe, încercând să le stranguleze, vânzolindu-se, cedând până la urmă sforțării de a păstra calmul, sobrietatea tonului, ceea ce duce la asociații aparent incoerente, la învălmășiri de idei, la necesitatea întreruperilor, revenirilor, precizărilor repetate. Procedeul e dictat de temperatura specială a prozei lui S. și, împreună cu alte
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
de mușchiul ce-ți crește în smocuri - murmură Ahab. Vorbește, cap prea puternic și spune-ne taina pe care-o ascunzi. Dintre toți scufundătorii, tu te-ai scufundat cel mai adînc. Deși ești luminat acum de razele soarelui, te-ai vînzolit cîndva printre temeliile acestei lumi. Acolo unde ruginesc nume și corăbii necunoscute, unde putrezesc nădejdi nerostite și ancore, acolo unde fregata pămîntului acestuia poartă, ca rest, în cala-i ucigătoare, oasele a milioane de înecați, acolo, în acea teribilă împărăție
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mie, în vreme ce stăteam la cîrma corabiei de foc, pe care-o călăuzeam, în tăcere, ore și ore în șir. învăluit eu însumi în beznă, vedeam și mai bine roșeața, nebunia, înfățișarea spectrală a celorlalți. Tot privind siluetele diavolești ce se vînzoleau, învăluite în fum și în flăcări, am sfîrșit prin a avea vedenii asemănătoare celor din fața mea, de îndată ce m-am lăsat toropit de inexplicabila stare de somnolență ce mă cuprindea ori de cîte ori mă aflam la cîrmă, la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și stăruitoare, ca pieptul lui Samson în somn. Ici și colo, pe sus, lunecau aripile albe ca neaua ale unor păsărele imaculate: ele păreau gîndurile; duioase ale aerului - stihia feminină - dar în adîncuri, prin albastrul fără fund al apelor, se vînzoleau leviatanii puternici, espadonii și rechinii - gîndurile aprige, tulburi și ucigașe ale oceanului masculin. Deși atît de deosebite în adînc, ai fi zis că, la suprafață, aerul și marea nu se deosebesc decît prin umbrele și nuanțele lor și că, alcătuind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lirică (Ă) de cele mai multe ori În efecte ieftine. Și aceasta pentru ca să-și acordeze focurile imagistice la elementele realității. În debutul poemului sugerează obscuritatea satului Prisaca (Ă): «Satul meu n-are monografie; au Încercat cândva cocorii s-o scrie, dar cerul vânzolea cearșaful de nori și nu mai descifrăm rândul de cocori». Nicolae Tăutu e un pudic și ocolește ditirambele spuse cu voce sonoră (Ă) pentru că În loc să-și declare sentimentele el le caută oglindite În oameni, În fapte și astfel le conturează
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la cale de personajul care decide în joacă soarta semenilor lui este una generatoare de haos. Orgia bahică pe care o dezlănțuie face să se șteargă diferențele și determină indivizii să-și piardă identitatea, să se aglutineze într-o turmă vânzolită de dezordine: „Dar ce se întâmplă? Doctorul Pușlenghea are capul profesorului Lăduncă, pe umerii lui Viziru stă capul lui Pușlenghea, inginerul Druică poartă capul lui Antipa. Dar trupul lui Antipa? S-o fi topit în căldura mare.” Un alt factor
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]