93 matches
-
totul fusese luminat de intuițiile noastre, lucrând aidoma pentru fiecare din noi, asemeni unor ceasornice reglate pentru aceeași oră. Asta înseamnă că ne vom întâlni într-o sincronizare căreia îi suntem supuși”. 14. Bătea un vânt aspru peste acoperișuri și vânzolea zăpada în gerul tăios din dimineața acelei zile de Ajun de Crăciun. Fluviul înghețase. Căruțele scutite de taxa de a trece cu bacul îl traversau acum direct; crusta de gheață nu dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu!”, răspunsei. „Nu te cred; totul s-a clădit pe teroare și închisori; ți-e frică să vorbești chiar cu cei mai apropiați ai tăi. Ce regim e acesta? Ce țară? Ce lume? Ce dorință de înșelare, ce spaimă ne vânzolește creării? În numele cui? Te iubesc, dar asta e altceva. Spui că ești pur, dar lașitatea te anulează. Un om laș nu poate fi pur; el cedează la primul preț, uneori chiar fără preț sau prețul abject al comodității. Hai, gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
școala lui Caragiale. Printre teancuri de hârtii, zmângălite cu șiruri de cifre seci sau înțesate de formule sleite prin (ab)uz inept, antipersonajele lui Mihai Ispirescu mișună, se agită, se isterizează în plin nonsens. Suflete moarte, acești ipochimeni ce se vânzolesc într-un grotesc în care nuanța bufă (se face că) disimulează arbitrarul terorizant apar ca niște marionete ale absurdului. Caricaturi, dar exersându-și cu vigoare malignă și un aberant spirit de inițiativă plusul de gogomănie, mărunții birocrați (Boiangiu, din Trăsura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
Din aceleași motive pentru care primul om a ales arborele cunoașterii, amăgirea, sclipiciul cunoașterii în locul adevăratei vieți. Falsa nemurire în locul celei adevărate, aparența în locul ființei. Omul e superficial și mizerabil, el vrea să lase urme vizibile și nu izbutește decât vânzolindu-se în fața semenilor săi, în loc să aspire la Dumnezeu și, asemenea Lui, să se îngroape în sine, să refuze să se manifeste, să se cufunde în fericirea de a nu lăsa nici o urmă, să adopte condiția de necunoscut, să se piardă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
emoției și creează tocmai impresia exprimării spontane, a relatării trepidante, pe nerăsuflate. Aducerile-aminte năvălesc în conștiință impetuos, clipele trecute sunt retrăite cu o nouă febrilitate, o vibrație intensă, un zguduitor plâns lăuntric se zbuciumă în vorbe, încercând să le stranguleze, vânzolindu-se, cedând până la urmă sforțării de a păstra calmul, sobrietatea tonului, ceea ce duce la asociații aparent incoerente, la învălmășiri de idei, la necesitatea întreruperilor, revenirilor, precizărilor repetate. Procedeul e dictat de temperatura specială a prozei lui S. și, împreună cu alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
-au negat, / Poznași eretici, monștri de otravă, / Bufoni cu ochi de împărați pe tavă, / Prelați atei din zâmbet de mătase, / Lunatici cavaleri cu zale roase, / Antihriști triști în robe violete". Descrierea se sprijină pe un limbaj procesional de epos! Se vânzolesc făpturi respingătoare sau fantastice: aligatori, cobolzi, inorogi, homunculi, arătări de "Turnuri Babele multicolore". Li se adaugă, în ton cu ansamblul înfricoșător: "Felii de tancuri, țevi de tun, chesoane". Ca într-un documentar filmic plural, demonstrația crește pe imagini vizuale, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
biografie romanțată a Mântuitorului sub nume de împrumut. Dostoievski a vrut să imagineze viața unui sfânt modern. Și orice creștin știe că viața unui sfânt e o imitație a vieții lui Iisus. De aici paralelismul romanului cu Evanghelia. Pentru societatea vânzolită de patimi infernale, în care intră nobil și sărac, pur și umil încât e confundat mereu cu slugile, Prințul Mîșkin e un „idiot”. Această poreclă are două pricini: una, epilepsia de care a suferit; alta, natura fundamentală curată a omului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decorativă aflată deasupra spectatorilor, iar materialul aterizase peste creștetele lor, răpindu-le temporar putința de orientare. Atunci oamenii începuseră să-și renegocieze nesiguri, pe pipăite, spațiul personal într-o geneză confuză, în care jena, curiozitatea și satisfacțiile inevitabilelor intruziuni se vânzoleau nedistinct. Mâini necunoscute, apucându-se întâmplător una pe alta, păruseră să zăbovească vreme de un răsgând înainte de a-și abandona fără motiv priza, încercate încă de tentația unei interogații ceva mai prelungi. Nou-născut al aleatului, contactul insolit se descoperea însetat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tinde să se cufunde până la dispariție în realitatea înconjurătoare, ce dobândește astfel o spectralitate tipic nordică: lucrurile apar drept ceea ce sunt numai prin strădania reflexivă conjugată a ceea ce ele nu sunt - a mediului. Difuză, luminozitatea lui bazală e mereu deja vânzolită de imagini, care, reflectate, decupează altele prin preajmă, și acestea la rândul lor altele, și-așa mai departe, după contururi de o acuratețe suspectă. Îndeosebi în peisajul urban, între orice lucru și soarele abia ițit peste orizont se interpun mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la cale de personajul care decide în joacă soarta semenilor lui este una generatoare de haos. Orgia bahică pe care o dezlănțuie face să se șteargă diferențele și determină indivizii să-și piardă identitatea, să se aglutineze într-o turmă vânzolită de dezordine: „Dar ce se întâmplă? Doctorul Pușlenghea are capul profesorului Lăduncă, pe umerii lui Viziru stă capul lui Pușlenghea, inginerul Druică poartă capul lui Antipa. Dar trupul lui Antipa? S-o fi topit în căldura mare.” Un alt factor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
radio suflîndu-i în ceafă, difuzoare spate, Mircea Geoană, Sorin Oprescu, ce-avem de împărțit, se luptă pentru egalitatea de șanse, Igor Smirnov conduce Transnistria din 1990, Hanu Conachi gură de aer toponimul, un radio pentru o dimineață de milioane! ciorile vînzolite la știri, șase bărbați în vehiculul lor Micul Vehicul, cinci și scrisul, un călugăr, Focșani 40 km, muzica-vomă din ce o confundă cu voma tribului! 8 și 14 minute, ne-am mai trezit frumuos! dublu ve d'lu ve d
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
jucau. Făceau campionat de tenis de masă așteptând să vină războiul. M. M.: A fost liniște. Nu știu, televizoare erau câte unu- două, nu erau peste tot. S. B.: Noi aveam în fiecare dormitor. M. M.: Am stat, ne-am vânzolit, am mai jucat o tablă, nu-mi mai dau seama cu amănunte acuma. Eu m-am mișcat prin cazarmă, am controlat, am trimis oamenii: Băi, culcați-vă și ziua, nu stați cu țintarul!" S. B.: Da. Să vă prindă odihniți
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
jucau. Făceau campionat de tenis de masă așteptând să vină războiul. M. M.: A fost liniște. Nu știu, televizoare erau câte unu- două, nu erau peste tot. S. B.: Noi aveam în fiecare dormitor. M. M.: Am stat, ne-am vânzolit, am mai jucat o tablă, nu-mi mai dau seama cu amănunte acuma. Eu m-am mișcat prin cazarmă, am controlat, am trimis oamenii: Băi, culcați-vă și ziua, nu stați cu țintarul!" S. B.: Da. Să vă prindă odihniți
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
defensiune națională a românismului bucovinean. Continuatoare a Gazetei Mazililor și Răzeșilor de acum 30 de ani (1911-1914) noul periodic cernăuțean înseamnă nu numai un îndemn de îndârjire în apărarea unor drepte moșteniri strămoșești, ci și unul de înseninare în atmosfera vânzolită de viscolul ce bate în părțile noastre. Societatea Mazililor și Răzeșilor, editând această publicație - organ de luptă „și afirmare românească” - își dovedește încă o dată și rosturile ei de permanentă actualitate și necesitate românească. Cine răsfoiește azi colecțiile Gazetei Mazililor și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
152. Erau momentele cînd Cioran se afla pe liziera existenței sale românești, acolo unde începeau să se arate locurile despădurite ale unei alte existențe, la capătul căreia avea să spună: "La urma urmei, nu mi-am pierdut timpul, m-am vînzolit și eu, ca oricare, în acest univers aberant"153. Relația istoriei cu utopia avea de altfel să revină, parcă obsesiv, în creația lui Cioran, dar ea va cunoaște o tratare mai detașată în Histoire et utopie (Gallimard, 1960; Humanitas, 1992
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și vigoare. Își simțea sufletul revigorat, gata să înceapă un nou capitol din viața sa alături de fiica sa, Victoria. Sub soarele toamnei, în această lună extrem de aglomerată când toți tinerii se pregăteau de un nou an de școală, mulțimea se vânzolea prin oraș. Victoria, în aparență părea destul de calmă. Plutea un aer uscat de toamnă. La plecare, Victoria își luase la revedere pe rând de la toți cei dragi iar când ajunsese la prietena ei Miruna, aceasta începu să plângă. - Nu mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a adăugat că, în cazul în care se va vedea nevoit, va începe un proces de reconstrucție a dreptei, cu sau fără PDL. Am spus că mă întorc în politică, dar n-am spus că la PDL. Văd că se vânzolește toată lumea în PDL, Udrea îmi ceda locul său, Blaga mă invita în biroul său permanent, dar n-am spus că-n PDL (mă întorc - n.r). Eu nu am spus că în PDL, voi vedea cum evoluează PDL. Într-un
Băsescu: N-am spus că mă întorc în politică la PDL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38823_a_40148]
-
răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît să ne despartă de un aici primordial, ci mai degrabă să-l dilate pînă a deveni intens stimulator, vînzolit de aripi înalte. Prevențiuni, legate de un scrupul al localizărilor cu orice preț, n-au relevanță și temei cînd se aplică pedant făpturilor crescute din fumul fără trup, încolăcindu-se capricios pe tîmpla perenă a mitului. El merge unde vrea
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
mintea devastate, începând să visez monștri cu cap de parlamentari sau invers, personaje din film ieșind prin ecranul televizorului ronțăindu-și reciproc părți ale trupului... Aceasta în timp ce Morfeu mă strânge de gât cu sălbăticie, rânjind sardonic. Cu ultimele puteri mă vânzolesc revoltat simțind că îmi este sugușat însuși dreptul la libertatea din decembrie '89 de către un balaur uriaș scremându-se să iasă din televizor... Are o mulțime de capete, poate chiar... Nu, n-o să pronunț cifra, deși ea este scrisă pe coada
"Situația e sub control, stați liniștiți..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10712_a_12037]
-
noi trei de-aici, așa simțea. Era genul acela de rară camaraderie generată de evenimentele singulare, chiar dacă ceilalți nu știau că el se afla aici. Aproape nimeni nu intra singur în încăpere. Veneau în grupuri, în loturi, târșâindu-și picioarele, vânzolindu-se un moment în preajma ușii, apoi plecând. Unul sau doi se întorceau și plecau, iar apoi și ceilalți, uitând ce văzuseră chiar în secundele în care se întorceau îndreptându-se către ușă. S-a gândit la ei ca la niște
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
axe semantice, acestea fiind comunicarea, dorința sau căutarea și punerea la încercare." Pe de altă parte, pornind de la Foucault și al său studiu Folie et déraison, Vasile Fanache face distincția între nebunii "mascați", deținători ai adevărului, și nebunii aievea - toți vânzolindu-se laolaltă în "lumea-lume" a lui Caragiale. Cât privește demersul critic al autorului, acesta este unul "în evantai", cu tendințe comparatiste. Și acest lucru se vede cel mai bine într-un subcapitol precum Veselă sau tristă duminică. Pentru cei ce
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac. Mai erau aproape două ore. Am ieșit în balcon. De la înălțimea etajului opt, bulevardul se zarea can palmă. Grupuri mari de oameni se vânzoleau spre marginile orașului. Câteva incendii își aruncau fumul spre înălțimi. M-am reîntors în apartament. Nu știam ce să-mi iau. Singura mea avere erau cărțile. Mii de volume. Cum să le iau? Unde să le pun?... Mi-am ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac. Mai erau aproape două ore. Am ieșit în balcon. De la înălțimea etajului opt, bulevardul se zarea can palmă. Grupuri mari de oameni se vânzoleau spre marginile orașului. Câteva incendii își aruncau fumul spre înălțimi. M-am reîntors în apartament. Nu știam ce să-mi iau. Singura mea avere erau cărțile. Mii de volume. Cum să le iau? Unde să le pun?... Mi-am ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac. Mai erau aproape două ore. Am ieșit în balcon. De la înălțimea etajului opt, bulevardul se zarea can palmă. Grupuri mari de oameni se vânzoleau spre marginile orașului. Câteva incendii își aruncau fumul spre înălțimi. M-am reîntors în apartament. Nu știam ce să-mi iau. Singura mea avere erau cărțile. Mii de volume. Cum să le iau? Unde să le pun?... Mi-am ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
stau? Tresar caișii înfiorați în mai Și înflorind sencarcă de cuvinte, Încât deodată te trezești că stai Sfiindu-te să calci mai înainte. La semănat Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzolesc fără de ținte, Cele cu miez se-nclină spre pământ. Deci cele seci zburau așa-n neștire Și cine știe unde ajungeau, Se vânturau ca într-o amăgire Și fără rost, în van se-mprăștiau. Dar arătura, caldă, primitoare, În țărna ei sfios
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]