3,550 matches
-
ieșene. Cei care-i făcuse înalta onoare (pusă în operă abia în primăvara lui 1994), uitaseră să-l anunțe că ceremonia se amînase. Fie pierduseră din vedere acest amănunt, deloc neglijabil, fie se întîmplase altceva, sau pur și simplu își vîrîse intempestiv coada un Michiduță șturlubatic. Ion Irimescu se trezise singur în gară, dar, ca un înțelept și cumpănit ce este, nu se înfuriase, nu drăcuise pe nimeni, și, ca și cum nimic rău nu s-ar fi petrecut, își rezervase o cameră
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
Băncii Internaționale a Religiilor care au ascuns sau deformat adevărul despre BIR. * Din informații mai vechi din presa cotidiană, Banca Internațională a Religiilor se pare că este o afacere pusă la cale de foști securiști, o afacere în care sînt vîrîți diverși reprezentanți ai actualului partid de guvernămînt sau reprezentanți ai camarilei PSD. Încercarea de revitalizare a băncii se pare că e direct legată de încercarea foștilor acționari de a nu fi puși să plătească prețul falimentului. * Atacul foarte dur al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
subit o trăinicie de neclintit ca a stâlpilor de granit sprijinind instituțiile financiare. Vezi grija față de handicapați, bătrâni, infirmi, alcoolici. Unul din aceștia, la o manifestație, lângă mine, tocmai se pregătea pe furiș cu o sulă în mână s-o vâre în burta unui cal pe care îl călărea o polițistă cu aer de walchirie; ...când să strig, de oroare, femeia, ca și cum mi-ar fi auzit țipătul din cap, l-a croit brusc pe bețiv cu cravașa, sângele acestuia împroșcând pântecul
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
culoare. Ca să nu merg cu mîna goală la prietenii mei, m-am hotărît să-mi alung rușinea cu un braț de flori care își arată splendoarea galbenului doar în prezența soarelui. Ochesc un loc bun la marginea șoselei și mă vîr iute în gesturile infractorului: privesc stînga-dreapta, înainte și-napoi. Nimeni. Îmi savurez victoria înainte de a o avea. Nu găsesc nici o foarfecă și nici un cuțit prin mașină, așa încît încep să mă opintesc cu corpul plantei, cu rădăcinile ei. Abia pun
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
și voi și o duc bine. Vai de binele lor, când suflet În ei nu mai e! Alții, adică noi, ăi mulți, ne-am obișnuit cu mirosul. Doar din când În când mai strâmbăm din nas, și asta când suntem vârâți definitiv cu el În rahat. Degeaba, că și strâmbatul ăsta e tot pentru ei. Le facem jocul! Ca și acum! Vom trăi și vom vedea.! Să nu-mi mai ziceți mie „moș Gogu”, dacă nu o să am dreptate! Mă, nepoate
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
să-mi fie oboseala. Dacă, lipsit de energie, aș reuși să mă economisesc, mi-ar fi mai ușor, dar dispersia mă obligă la inconsecvență. Astăzi îmi promit, cu toată convingerea, să nu fac (să nu accept) cutare lucru, mîine sînt vîrît în el pînă la gît. Mă întreb dacă mulți oameni trăiesc într-un dezacord atît de grav cu viața lor". - va urma - Livius Ciocârlie - De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, jurnal, Ed. Polirom, 2001, 228 pag., f.p.
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
obsesie "șobolanii" din "labirintele" experimentelor vechiului curent american); cărțile au rămas, în mare parte, tot în vechiul depozit, fișierul este vetust (nu s-a trecut - nu a fost dorită, mi s-a spus - la computerizare, și de-abia mai poți vârî degetul ca să cauți fișa cu titlul dorit); iar "veceul", da, tot nu are încuietori (detaliu vulgar, însă semnificativ nu doar pentru un semiotician). De ce? Pentru că totul a rămas la fel, ca bibliotecă (dacă o "bibliotecă publică" înseamnă spațiu pentru publicații
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
cărei întreg sistem de învățământ s-a bazat decenii în șir pe reproducerea mecanică a informațiilor, adică pe memorie, nimeni nu-și mai aduce aminte nimic. Și uite-așa, cârdurile de pro-pesedei care-au uitat în ce bucluc ne-au vârât și-n ’90, și-n ’92, și-n 2000 se pregătesc să ne-o mai facă o dată. Înțeleg și eu, creierul spălat cu detergenți se întreține, dar de ce trebuie să înghițim noi bulbucii murdari?!
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
creată de pețitori și pețitoare de ocazie pentru a uni, cu orice preț, viețile a doi oameni fără noroc și pricepere în a-și trezi soarta. Se găsesc unii și alții, care se simt peste măsură de datori să-și vîre nasul în destinul oamenilor, să-l împingă de la spate într-o parte sau în alta. Și să dispară ca fumul dintr-o țigară cînd totul nu se dovedește decît un imens și devastator eșec. Foarte subtil mi s-a părut
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
consideră un banal bun comun. Un izvor din care trecătorii beau apă fără să ceară voie și fără să plătească. Nici vorbă de prestigiu ori de exemplaritate. Din contra, un simplu buzunar al nimănui în care nu e interzis să vîri mîna pînă la cot. În al doilea rînd, reproducerea nedeclarată răpește textului de origine orice sacralitate. El e profanat fără scrupule morale ori profesionale. Profanatorul crede că are aceleași drepturi asupra lui ca și autorul adevărat. Nu se simte cu
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
ezita să-l sacrifice, ba chiar să-i pună în cârcă lucruri abominabile. S-a văzut și la case mai mari. Sunt tare curios cum va ieși premierul din capcana în care, în egală măsură, a intrat și a fost vârât. Încercările de a-și reconfigura identitatea (înfrățirea cu liderii vulgarității de la „Vacanța Mare”, abordarea repertoriului de mahala, plasarea aiuristică de așa-zise ironii, în fond, niște piruete lingvistice jalnice de nivelul curcilor bete, etc. etc.) arată dimensiunea crizei cu care
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
mai bine îmbrăcat decât tine”. În contextul dat, dificil de impudic, am găsit încă un poem aproape inocent: „Tu nu ai de unde să știi câtă durere e în mine mă doare și cuta perdelei/ pliată ca lama unui cuțit mă vâr sub birou și simt forcepsul în jurul gâtului/ îmi ard părul îl împletesc cu moțul tău de la un an mama mă gâdilă cu părul pe față/ acum părul nostru încolțește în carne se ghemuiește sub negi eu de sub birou bat cu
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
schiuri pentru ursuleți, cît un deget, "sculptate" de mama ei, de Cornelia Blaga. Ne-am jucat amîndouă cu ursuleții și cu hainele lor o dimineață întreagă. Mi-a părut rău că nu mai am mîini mici, de copil, să-mi vîr degetele în toate cutele hăinuțelor. Oricum, cu mîinile mele mari, tot am "lucrat", adică am făcut ordine în "dulapul" cu haine... Vezi tu, cîte o întîmplare ca asta, miraculoasă, este un privilegiu care mă răsplătește pentru multe peripeții de alt
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
toate părțle. Ca pe tine însuț. Să privești, să investighezi, să vezi cît la sută din Ilia Ilici Oblomov s-a cuibărit în tine, în actele refuzate, ratate, în tăceri grele, te-a contaminat, ț-a alienat ființa, ț-a vîrît în minte și în suflet lenea. Lenea care îl farmecă cu vrăjile și cu ispitele ei pe Oblomov în lumina lumînărilor de pe scenă, în furtuna din suflet, în pacea din el. Am văzut o singură reprezentațe. A cincea. Nu știu
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
voi continua să te / voi continua să fac / iu" (orașul erotic) și „un cecen își potcovea calul / și cânta / o-bla-di o-bla-da / ce cenul meu / ce ceana mea?" (amintiri despre lumea asta...) Autorul spune într-un poem: „poetul nu-și mai vâră de mult lingurița / în șerbetul dulceag al poeziei. / el nu mai întinge de mult cu bucăți de pâine / în tigaia cu metafore grăsuțe / și friptură de miel stilizat". Chiar dacă am mai auzit asta, să vedem ce ne propune: „poetul nu
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
învăluită în întuneric. Allegro Cânt Haydn după o zi neagră și simt căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune că există libertate, că există cineva care nu plătește tribut împăratului. Îmi vâr mâinile în buzunarele-mi haydniene și îl imit pe cel ce privește lumea cu seninătate. Înalț steagul haydnian - semn că: "Nu ne predăm. Dar vrem pace." Muzica este o casă de sticlă pe panta unde pietre galopează, pietre se rostogolesc
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
ce atingi dumneata, domnule Mârzea, prinde așa, un fel de patină neclară, tulbure, echivocă". Selectat până la urmă este Dumitrașcu, tânărul doritor de ascensiune socială în care Mârzea ghicește un posibil "complice". Îi face acestuia servicii de tot felul, i se vâră în suflet, îi devine repede indispensabil, ca partener de lungi convorbiri zilnice și în cele din urmă ca sfătuitor. Nimic altceva decât să chefuiască nu poate face Mârzea pentru sine, dar poate face mult, imens, pentru celălalt, pentru "complicele" ales
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
-l pe Rudolf Steiner, îmbrăcat în "redingota neagră cam uzată", șezând în fața pacientului și "dând din cap, din când în când, considerând probabil că gestul îl ajută să se concentreze. Avea guturai, nasul îi curgea, tot timpul manevra o batistă, vârându-și degetele în fiecare nară". Celălalt e prilejuit de vizita făcută, împreună cu doi prieteni, în septembrie 1915, unui rabin hasidic taumaturg din Zizker Galiția: "Rabinul poartă un caftan de mătase, de sub care i se văd izmenele. Pe nas îi cresc
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
pe pămînt. Cum suna asta în arabă? Mai frumos decît în bengali, își zise ea, căci acelea erau cu adevărat Cuvintele Domnului. Închise cartea și privi în jur, să vadă dacă era destul de curat. Cărțile și hîrtiile lui Chanu erau vîrîte sub masă. Trebuia să le mute, ca doctorul Azad să aibă loc pentru picioare. Carpetele pe care le scuturase mai devreme pe fereastră și le bătuse cu o lingură de lemn trebuiau puse înapoi pe jos. Erau trei carpete: cu
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
Or, e rău cu rău, dar mai rău fără rău. Am așteptat prea mult cu însurătoarea. Șolduri înguste! Ai vrea tu, își zise Nazneen cu gîndul la cutele de grăsime care atîrnau de pe burta lui Chanu. Ai putea să-ți vîri sutele de pixuri și creioane pe sub cutele alea, să le ții acolo în siguranță. Ba ai putea să îndeși și o carte sau două. Dacă picioarele alea subțiri ca fusul ar putea duce greutatea. - În plus, e foarte muncitoare. Face
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
golind al doilea pahar. Bun. Acum n-o să mănînc prea mult. - Serviți! Serviți! zise Chanu. Apa e bună ca să curețe organismul, dar și mîncarea e importantă. Cu degetele făcute căuș își luă orez cu miel și începu să mestece. Își vîrîse prea multă mîncare în gură și scotea niște plescăituri în timp ce mînca. Cînd fu din nou în stare să vorbească, spuse: Sunt de acord cu dumneavoastră. Comunitatea noastră nu este educată în această privință și în multe altele pe deasupra. Dar în
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
trup, cum a fost cazul în Alexandria. Și de ce să reînviez și amintirea celor din Antiohia, care au fost prăjiți pe grătar, dar nu ca să moară, ci să le prelungească tortura, sau să pomenim de alții care preferau să-și vâre mâna în foc decât să se atingă de jertfele cele nelegiuite? Unii din aceștia fugeau de astfel de probe ale morții și încă înainte de a cădea în puterea și în mâinile dușmanului se aruncau ei înșiși de pe înălțimea caselor, socotind
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Istoria bisericească, cartea a opta, XII, 1-5, în PSB, vol. 13, p. 326-328) „Alții au pătimit în Pont chinuri care te îngrozesc chiar și numai când le auzi: unora li se străpungeau degetele cu trestii ascuțite, pe care li le vârau sub unghii; pentru alții se topea plumb pe foc, iar când această materie era încinsă și fierbea, era turnată pe piept și pe spate, arzându-i astfel toate părțile cu care se împlinesc toate necesitățile corpului omenesc. Și iarăși, alții
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de data aceasta afirmația Dvs. nu este susținută de nici un raport informativ semnat de Vladimir Streinu. 3) relatarea convorbirii Dlui Stolojan cu tatăl meu în celulă. Domnule Stelian Tănase, vă rog să-mi răspundeți punctual, în calitatea Dvs. de cercetător "vârât în arhive" (cum sunteți menționat în ultimul Jurnal al Dnei M. Lovinescu) întâi, de ce nu ați solicitat niciodată la CNSAS dosarul tatălui meu, preferând să afirmați repetate acuze, fără a fi susținute de documente sau probe scrise? Apoi, vă solicit
Scrisoare deschisă Domnului Stelian Tănase by Ileana Iordache () [Corola-journal/Journalistic/10492_a_11817]
-
ceva vreme, am sărit din spațiul intransigențelor. Am început, probabil semn al maturizării, să-i accept pe cei pe care îi iubesc așa cum sînt. Mă preocupă mult mai tare să caut să-i înțeleg, decît să-i judec, să-i vîr într-un fel de pat al lui Procust. Acum ceva vreme, într-o iarnă geroasă și aspră, bîntuind pe străzile Vienei umăr la umăr cu Andrei Șerban, am învățat să-l înțeleg. Atunci s-a produs revelația imaginii lui pentru
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]