282 matches
-
doi ochi rotunzi de culoare albastru deschis, amintind de cei ai unui orb. —Ce-i asta? se îngrozi Vahíne Tipanié. Zici că sunt fantome. Avea atâta dreptate, ca până și încercatul Miti Matái rămase mult timp nedumerit, neîndrăznind să ordone vâslașilor să conducă vasul spre țărm. Ramaseră așadar în așteptare, înfiorați de aspectul acelor ființe, care se fâțâiau de colo colo cu vesmintele lor absurde, purtândla mijloc, unii dintre ei, niște cuțite foarte lungi, care luceau în razele soarelui, și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu se ridicau lângă mal, ci se ascundeau între copacii din interior, departe de privirile străinilor. Miti Matái manevră cu îndemânare vasul, până la circa o sută de metri de plajă de nisip negru, menținând tot timpul prova către ocean și vâslașii la posturi, în cazul în care ar fi fost necesar să se depărteze în grabă. După numai o jumatate de oră Miti Matái demonstra, încă o dată, ca instinctul nu obișnuia să-l însele, căci, unul câte unul, se iviră dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
păru că aude croncănitul fals al unui pescăruș. Miti Matái răspunse imediat la ceea ce părea să fie un semnal prestabilit și, câteva clipe mai tarziu, piroga apăru din întuneric și se opri în dreptul navei. Uriașul din Farepíti și ceilalți patru vâslași săriră sprinteni pe punte, exclamând: —Gata! Putem pleca! Următoarele două zile le petrecură ancorați la oarecare depărtare de insula, făcând tot felul de supoziții despre ceea ce-i aștepta sau ascultând pasionantele povestiri ale celor trei Pahí-Vahínes, care apelau, încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora în urmă cu paisprezece luni. Până și ultimul om de pe Marara știa dinainte ce-avea de facut. O jumatate de oră mai tarziu alimentele, apa și prizonierii se găseau la bord, astfel că putură să dea drumul vasului, iar vâslașii îl îndreptară imediat spre larg, prin strâmtoarea vestică, înainte să intre în câmpul vizual al celor care soseau dinspre răsărit. La patru mile depărtare de coastă, Miti Matái ordona oamenilor să lase vâslele și să aștepte. Tapú Tetuanúi ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
eforturi. Sosise momentul să aștepte. La amiază, conform instrucțiunilor clare pe care Roonuí-Roonuí i le lașase celui mai bătrân dintre Te-Onó, una dintre marile ambarcațiuni își făcu apariția în strâmtoarea apuseana și se apropie fără grabă, manevrata doar de șase vâslași. Miti Matái ordona să se apropie și Marara, insă păstrând o distanta prudență, până se asigura că nu se aflau războinici la bord și că, în afară de vâslași, nu se mai aflau pe navă decât un pumn de femei, iar majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apariția în strâmtoarea apuseana și se apropie fără grabă, manevrata doar de șase vâslași. Miti Matái ordona să se apropie și Marara, insă păstrând o distanta prudență, până se asigura că nu se aflau războinici la bord și că, în afară de vâslași, nu se mai aflau pe navă decât un pumn de femei, iar majoritatea dintre ele le făceau fericite cu mâna. Prințesa Anuanúa stătea în picioare la prova, împodobita cu Maro’urá - centura regală galbenă - și, chiar și de la distanță aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora Bora nu mai rămăseseră decât șapte, insă alături de ele se mai aflau încă trei necunoscute. Abordarea navei inamice se dovedi o operațiune destul de delicată, iar primii care trecură puntea ei fură Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui, luând poziție în spatele vâslașilor și amenințându-i cu lungile și ascuțitele săbii spaniole, care îi înfricoșau în mod evident pe aceștia, deși erau, fără îndoială, războinici încercați, puternici, bătuți de soare și acoperiți cu tatuaje oribile. Tapú Tetuanúi nu putu să nu se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le aruncau scântei de ură. Din când în când își arătau dinții galbeni, dându-le de înțeles dușmanilor lor că mai devreme sau mai tarziu îi vor devora. Schimbul de prizonieri se făcu rapid și eficace. Roonuí-Roonuí le ordona apoi vâslașilor să-și arunce pagayas 1 în apă, ca să-i oblige să piardă ceva timp recuperându-le, înainte de a putea porni înapoi, si, după ce sări pe puntea Peștelui Zburător, Miti Matái ordona să întoarcă navă și să se îndepărteze cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Îi privi pe rând. Cine ar risca să devină Teatea Maó pentru veșnicie? Era evident că nimeni nu era dispus să-și asume un asemenea risc și, de aceea, majoritatea răsuflară ușurați când dulgherul îi anunță că terminase și că vâslașii își puteau ocupă din nou posturile. Acea discuție delicată nu ducea nicăieri și nu făcea decât să agite spiritele și să le răpească liniștea somnului. Cert e ca pe navă nu mai domneau fericirea și bună dispoziție, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca să scăpăm de ea, dar nu-mi vine nici o idee. — O să ne vină, murmura Vetéa Pitó cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i răspundă de dincolo de linia orizontului, căci cei de la bord știau, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că suntem mult mai rapizi. Câtă vreme avem vânt... răspunse. Dar când o să pătrundem în zona lipsită de vânt, și suntem pe punctul să o facem, au să fieei mult mai rapizi. Nu uită că ei au câte douăzeci de vâslași puternici de fiecare parte, pe când noi n-avem nici jumătate. Poate că s-au hotărât, totuși, să se-ntoarcă pe insula lor, spuse Tapú Tetuanúi, cu speranța în glas. —Mă îndoiesc. Te-Onó cunosc foarte bine apele astea și știu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un curent lent, dar constant, care făcea că ambarcațiunea să alunece întruna spre babord, în încercarea lor de a se îndrepta spre sud. Oamenii vâsleau fără odihnă cu acele mișcări profunde și silențioase - la Râma - ce-i făcuseră faimoși pe vâslașii din Bora Bora, care, atunci când își propuneau, erau în stare să propulseze o ambarcațiune fără să se audă nici cel mai mic zgomot și fără să ridice nici o singură picătură de apă. De fapt, nu făceau nici zgomot și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rotund și rezistent. Efectul se datora unui joc din încheietura mâinii: împingeau apă cu pagaya plana, după care reveneau la poziția inițială tăind apă cu muchia ascuțită. Acest sistem presupunea, evident, un efort dublu și un antrenament asiduu, prin care vâslașii ajungeau să-și miște brațele și încheieturile în mod automat și într-o sincronizare perfectă cu colegii, căci, altfel, efectul ar fi fost exact cel contrar. Însă Navigația la Râma era o materie obligatorie pentru toți băieții din Bora Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
partea lui. Luna avea să se ascundă cu mult înainte ca ei să apuce să scoată catamaranele grele din ascunzișurile lor, să le tragă pe plajă și să pornească la atac, iar eficacitatea acestui atac depindea după aceea de forțele vâslașilor lui, care ar fi fost deja istoviți. Riscă de asemenea că exploratorii, pe care fără îndoială că avea să-i debarce dușmanul, să își dea seama de manevră, ceea ce le-ar da timp suficient ca să fugă, iar navă lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prins în interiorul lagunei de niște nave pe care le știa mult mai puternice decât a lui, deși, în sufletul său, era convins că inteligentul Octar va alege varianta ambuscadei pe uscat. Pentru a-i da speranțe și mai mari, ordona vâslașilor să se apropie și mai mult de uscat și să se oprească la vreo sută de metri de plajă. Această manevră delicată însemna să intre chiar în bătaia lăncilor Te-Onó, însă, curând, se convinseră că aceștia preferau să rămână ascunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ușor până pe plajă, iar Octar simți cum inima îi tresaltă de bucurie, căci era sigur că, dacă debarca exploratorii, înseamnă că intenționează să debarce cu toții. La prova Mararei, căpitanul ei nu pierdea nimic din ceea ce se petrecea pe uscat, în timp ce vâslașii erau pregătiți pentru cazul în care ar fi trebuit să se depărteze în grabă. De fapt, exploratorii erau cei mai buni doi înotători ai insulei Bora Bora și primiseră ordinul să se apropie de țărm, dar să rămână atenți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ani, exploratorii se întoarseră înotând fără grabă la Peștele Zburător, în timp ce grupul lui Roonuí-Roonuí se întorcea la mică pluta. Luna era deja pe punctul să dispară complet. Când cei doi bărbați urcară la bord, Miti Matái pocni din degete, iar vâslașii îndreptară imediat navă către gură lagunei. Regele Octar era în pragul unei crize de furie văzând că o avusese pe iubita lui, Anuanúa, atât de aproape de el și că îi scăpa din nou printre degete. Se întreba dacă îi scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Vin, confirmă Căpetenia Războinicilor, cu un zâmbet larg. În zori au să fie aici. V-ați făcut bine treaba? Ne-am făcut-o. —Excelent! comenta vesel Navigatorul Căpitan. Cred că de data asta o să aibă o surpriză neplăcută. Le ordona vâslașilor să îndepărteze vasul la vreo jumătate de milă de țărm și, după aceea, le ceru să încerce să doarmă puțin. În zori o să ne trebuiască toate forțele, spuse. Toate! Însă, în timpul scurt care le mai rămăsese până la răsăritul soarelui, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vâslească, deși aveau impresia că navele devin tot mai grele. În curând doi, apoi trei și în cele din urmă patru oameni se ocupau numai de aruncatul apei, care totuși inundă cu o viteză uimitoare carenele catamaranelor, ajungând până la picioarele vâslașilor, apoi până la glezne și, în cele din urmă, până la gambe, moment în care își dădură seama că, oricât s-ar fi străduit, navele lor, care odinioară se supuneau imediat comenzilor, pierdeau tot mai mult din viteza, rămânând înfipte în mijlocul oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
informativ de pe pagina de gardă aflăm (cu stupefacție) că autorul a mai publicat, în afară de lucrări cu caracter didactic, numeroase cărți de literatură: Flori târzii, proză, versuri, aforisme, 2002, Parfum de spini, proză versuri, aforisme, 2003, Toamnă la Copou, proză, 2005, Vâslaș în luntrea vieții, proză, 2006, Stropi de înțelepciune, aforisme, cugetări, gânduri, 2006, Acorduri pe strune de suflet, proză scurtă cu o postfață de Marinică Popescu. Nu este vorba deci de un începător, ci de un autor - am putea presupune - cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
localizat „1942, noiembrie, 18. Cotul Donului, Kleskaia“: „GRIGORE: Să învingi clipa... Să învingi destinul vremelniciei... ia din rafturile memoriei legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu de crezut că doi soldați, aflați în bătaia gloanțelor, vorbesc astfel. Iar dacă nu e vorba de un război real, ci de o proiecție metafizică a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să spună că aseară au dat niște înregistrări care țineau loc de drept la replică. Aseară au luat niște înregistrări, le-au tăiat, le-au pus cap la cap, așa cum au dorit ei, după care domnul Gâdea, în studio, împreună cu vâslașii dânsului, au început din nou să atace. Aceleași lucruri: îi poceau numele, iar astăzi din nou dădeau chitanțe și fel de fel de mici fițuici pe care i le puneau în cârcă lui Mihai-Răzvan Ungureanu", a mai spus Jucan. Gelu
Şedinţa CNA de joi, blocată. Mai mulți membri au părăsit sala () [Corola-journal/Journalistic/80596_a_81921]
-
în care suntem la București, unde nu avem o voce care i se opună lui Sorin Oprescu". Cristian Preda mai afirmă, potrivit RFI, că "Oprescu stă bine în sondaje, pentru că nu are un adversar". "Sorin Oprescu este singur, este un vâslaș care merge în sensul curentului, el întreține toate așteptările populiste ale publicului bucureștean și vâslește în direcția curentului. Evident că stă bine în sondaje, dacă nimeni nu-i spune unde a greșit, dacă nimeni nu-i opune proiecte", spune Preda
Cristian Preda n-ar zice nu la o eventuală candidatură pentru primăria Capitalei () [Corola-journal/Journalistic/46485_a_47810]
-
climatului cultural de la noi, o stare de sporită confuzie a valorilor, o anti-educativă demonstrație de forță negativă.” Legat de acest „trist război”, cu „atacuri din interior”, de care vorbește Adrian Popescu, e de la sine înțeles: dacă vom continua să lovim vâslașii în timp ce ei se străduiesc, pe apele deloc liniștite, să ducă barca în port și dacă vom continua să lovim și barca însăși, nu trebuie să ne mire faptul că într-o zi vâslașii vor lăsa vâslele deoparte, barca se va
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]
-
sine înțeles: dacă vom continua să lovim vâslașii în timp ce ei se străduiesc, pe apele deloc liniștite, să ducă barca în port și dacă vom continua să lovim și barca însăși, nu trebuie să ne mire faptul că într-o zi vâslașii vor lăsa vâslele deoparte, barca se va sparge, va lua apă și noi nu vom mai ajunge la mal. E atât de ușor, în condițiile date, să te scufunzi; în schimb, e infinit de greu să te menții la suprafață
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]