100 matches
-
suprafață și rezistenta valurilor, determinând dragarea unei cantități inutile de aer. - întinderea pronunțată a brațului înainte, sau introducerea sa în interior, peste mediana corpului - modifică aliniamentul prin deplasarea în lateral a bazinului și picioarelor, generând o înaintare șerpuită. b) la vâslire: - relaxarea articulației pumnului - mâna nu exercită presiune pe apă, ea fiind în ușoară extensie. - coborârea cotului - antebrațul și palma nu vâslesc. - vâslirea cu cotul în extensie - modifică aliniamentul orizontal, determinând înălțarea și apoi coborârea corpului. - scoaterea brațului prea devreme din
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mediana corpului - modifică aliniamentul prin deplasarea în lateral a bazinului și picioarelor, generând o înaintare șerpuită. b) la vâslire: - relaxarea articulației pumnului - mâna nu exercită presiune pe apă, ea fiind în ușoară extensie. - coborârea cotului - antebrațul și palma nu vâslesc. - vâslirea cu cotul în extensie - modifică aliniamentul orizontal, determinând înălțarea și apoi coborârea corpului. - scoaterea brațului prea devreme din apă - scurtează împingerea și, în compensație, mărește ritmul mișcărilor. - orientarea palmei în sus la finalul împingerii - coboară bazinul c)pe drumul aerian
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
articulația genunchilor - se depărtează doar gambele în plan sagital. - menținerea genunchilor în extensie - determină încordarea întregului membru inferior. 3.1.4. Coordonarea brațelor Coordonarea apucării presupune că în timp ce un braț se întinde alunecând spre înainte pe sub apă, celălalt braț execută vâslirea (ultima fază a apucării apei și împingerea). Coordonarea continuă este net superioară mai ales în cazul înotătorilor specializați pe probele de sprint și semnifică o suprapunere mai scurtă a drumurilor acvatice (fig.7). În timp ce un braț intră în apă și
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Coordonarea continuă este net superioară mai ales în cazul înotătorilor specializați pe probele de sprint și semnifică o suprapunere mai scurtă a drumurilor acvatice (fig.7). În timp ce un braț intră în apă și alunecă, celălalt realizează împingerea (ultima parte a vâslirii). Mișcările sunt sincronizate încât, extinderea brațului avansat sub apă spre înainte, coincide temporal apropierii de corp a brațului care finalizează vâslirea. Este greșită afirmația că un braț intra în apă în momentul în care celălalt braț iese din apă. 3
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
a drumurilor acvatice (fig.7). În timp ce un braț intră în apă și alunecă, celălalt realizează împingerea (ultima parte a vâslirii). Mișcările sunt sincronizate încât, extinderea brațului avansat sub apă spre înainte, coincide temporal apropierii de corp a brațului care finalizează vâslirea. Este greșită afirmația că un braț intra în apă în momentul în care celălalt braț iese din apă. 3.1.5. Coordonarea brațelor cu respirația. Prin răsucirea umerilor, fața este degajată în depresiunea produsă la înaintarea capului. Gura se întredeschide
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
și umărul în același plan. Se expiră după ce un braț pătrunde în apă și se inspiră odată cu începerea drumului aerian. Capul este scufundat, iar privirea orientată înainte jos. Continuând respirația, capul se răsucește și bărbia coboară spre brațul care finalizează vâslirea. În acest moment, axa umerilor se răsucește în sens contrar, iar brațul își continuă drumul spre înainte - iar celălalt sfârșește tracțiunea. Fața se scufundă și ciclul se reia. Se recomandă respirație alternantă, care presupune inspirația aerului și pe o parte
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
nas și pe gură. Când fața revine în apă nu se recomandă apneea. Nu se inspiră imediat după revenirea la suprafață, la start sau la întoarcere, deoarece scade mult viteza de înaintare. Greșeli: - capul se răsucește odată cu umerii - scade eficiența vâslirii. - capul se ridică - trenul inferior se scufundă. Expirația continuă la ieșirea capului din apă - scurtează durata inspirației, și apar senzațiile de sufocare și epuizare. 3.1.6. Coordonarea brațe - picioare Numărul bătăilor de picioare la un ciclu de brațe (două
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
fie cât mai mică pentru a elimina forța de frecare a corpului cu apa. Lucrul sub apă asigură revenirea la suprafață. După o scurtă alunecare, picioarele încep să bată pentru a asigura înălțarea corpului spre 35 suprafața apei. Urmează o vâslire cu un singur braț și ridicarea capului pentru a atinge nivelul apei. Acest lucru pe sub apă se poate realiza prin mișcări ale picioarelor specific procedeului craul sau prin mișcări ondulatorii specifice procedeului fluture. Greșeli: a) la poziția inițială: - extensia sau
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
membrele, pieptul și bazinul pleznesc apa în locuri diferite - creează turbulență de suprafață și reduc viteza. e) în faza lucrului sub apă și la revenire: - mișcări de picioare executate prea devreme sau prea târziu - nu este valorificată alunecarea în imersie. Vâslirea prematură cu primul braț - scade viteza inițială. 3.1.8. Întoarcerea Reprezintă o schimbare a direcției de deplasare. În dorința de a realiza performanțe de excepție, marii înotători au contribuit pe parcursul anilor la perfecționarea acestui element tehnic. În prezent sunt
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
a vitezei de înot. Indiferent de procedeul în care se înoată, fazele întoarcerii sunt următoarele: - atacul peretelui. - întoarcerea propriu - zisă. - împingerea de la perete și alunecarea - lucrul sub apă și ieșirea la suprafață. Întoarcerea simplă: Aracul peretelui se realizează prin oprirea vâslirilor. Un braț este orientat înainte și reprezintă brațul de atac, iar celălalt înapoi, lângă coapsă, asigură sprijinul pe apă. Capul este ridicat și privirea orientată către perete. Întoarcerea efectivă presupune răsucirea rapidă a corpului către brațul de sprijin, cu picioarele
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
alunecare: - împingerea într-un singur picior - scade forța de împingere. Aceste greșeli modifică în sens negativ aliniamentul orizontal, 38 determinând creșterea rezistenței la înaintare. Întoarcerea rostogolită: Atacul peretelui. La apropierea de perete, fără atingerea acestuia cu mâna, se execută o vâslire puternică cu brațul de atac, simultan cu ducerea capului cu bărbia în piept și gruparea picioarelor. Întoarcerea propriu-zisă. După atac, începe rostogolirea sau răsturnarea spre înainte, continuată cu o înșurubare de 90°, a șezarea tălpilor pe perete în poziție laterală
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
campion european în anul 1948 în proba de 100m cu timpul 1:07,6. Îmbunătățirile ulterioare au fost aduse de către înotătorii olandezi, americani, dar mai ales de înotătorii australieni, care au adoptat o poziție mai orizontală și au mărit lungimea vâslirilor, acestea realizându-se din acel moment sub forma literei S culcat. 3.2.1. Utilizarea procedeului: Competițional: procedeul spate se înoată în probele de 100m și 200m, primul procedeu în ștafeta de 4x100m Mixt, și al doilea procedeu în probele
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Biomecanic, și în procedeul spate brațele lucrează alternativ ciclic, iar rolul lor este propulsiv, mișcările desfășurându-se predominant în lateral și pe verticală, cu deplasări minime spre înapoi. Astfel, propulsia se bazează pe portanță și nu pe forța de rezistență. Vâslirea descrie un parcurs sinusoidal, asemănător literei S culcat și urmărește păstrarea sprijinului pe porțiuni de apă care nu se deplasează sub formă de curent în sensul opus înaintării. Vâslirea este uniform accelerată și se efectuează cu „cotul înalt”, peste nivelul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
propulsia se bazează pe portanță și nu pe forța de rezistență. Vâslirea descrie un parcurs sinusoidal, asemănător literei S culcat și urmărește păstrarea sprijinului pe porțiuni de apă care nu se deplasează sub formă de curent în sensul opus înaintării. Vâslirea este uniform accelerată și se efectuează cu „cotul înalt”, peste nivelul mâinii. Mișcările brațelor sunt favorizare de răsucirea corpului în axul longitudinal Structura globală a acțiunii brațelor include următoarele: a) drumul acvatic, acțiunea propulsivă, care cuprinde trei faze: Intrarea brațului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
și a picioarelor în lateral; - trântirea brațului pe apă - scade viteza de înaintare aproape la jumătate și crește turbulența de suprafață și rezistența valurilor; - introducerea brațului cu cotul în flexie - crește rezistența la înaintare și scurtează lungimea tracțiunii. b) la vâslire: - relaxarea articulației pumnului - mâna nu exercită presiuni pe apă, fiind în ușoară extensie; - coborârea cotului - antebrațul și palma nu vâslesc. Cotul coborât este cea mai mare greșeală mecanică. Ea provoacă dureri cronice ale umărului. Acestea sunt determinate de frecarea capului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
antebrațul și palma nu vâslesc. Cotul coborât este cea mai mare greșeală mecanică. Ea provoacă dureri cronice ale umărului. Acestea sunt determinate de frecarea capului proxim al humerusului pe tendonul supraspinosului și bicepsului, dar și pe ligamentul coracoacromial (Kenedy, 1978); - vâslirea cu cotul extins pe un traseu semicircular - modifică aliniamentul orizontal, determinând înălțarea și apoi coborârea corpului; - scoaterea brațului prea devreme din apă - scurtează împingerea și, în compensație, crește ritmul mișcărilor; - orientarea târzie a palmei spre fundul piscinei la finalul împingerii
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
lateral este deranjat prin scoaterea șoldurilor și a picioarelor de pe linia de înaintare; - menținerea umerilor paraleli cu suprafața apei, fără rotarea corpului în ax - mâna este scoasă înaintea umărului și corpul se scufundă. Greșelile amintite mai sus, determină dominația în vâslire a forței de rezistență comparativ cu portanța. în acest caz, crește rezistența de formă în detrimentul forței propulsive. 3.2.4. Coordonare brațelor și picioarelor Coordonarea brațelor cu picioarele în procedeul spate este simplă. Se execută șase bătăi de picioare la
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cu portanța. în acest caz, crește rezistența de formă în detrimentul forței propulsive. 3.2.4. Coordonare brațelor și picioarelor Coordonarea brațelor cu picioarele în procedeul spate este simplă. Se execută șase bătăi de picioare la un ciclu de brațe, fiecărei vâsliri corespunzându-i trei bătăi de picioare. Suita completa a coordonării este următoarea: - piciorul drept bate în sus în timpul mișcării inițiale în jos a brațului drept: - piciorul stâng bate în sus în timpul mișcării spre în sus a vâslirii brațului drept
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
brațe, fiecărei vâsliri corespunzându-i trei bătăi de picioare. Suita completa a coordonării este următoarea: - piciorul drept bate în sus în timpul mișcării inițiale în jos a brațului drept: - piciorul stâng bate în sus în timpul mișcării spre în sus a vâslirii brațului drept: - piciorul drept bate în sus, din nou, în timpul mișcării în jos a brațului drept: Această suită se repetă în timpul vâslirii brațului stâng. Aceasta înseamnă că piciorul stâng bate în sus în timpul mișcării inițiale spre în jos
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
în jos a brațului drept: - piciorul stâng bate în sus în timpul mișcării spre în sus a vâslirii brațului drept: - piciorul drept bate în sus, din nou, în timpul mișcării în jos a brațului drept: Această suită se repetă în timpul vâslirii brațului stâng. Aceasta înseamnă că piciorul stâng bate în sus în timpul mișcării inițiale spre în jos a brațului stâng, piciorul drept bate în sus în timpul mișcării în sus și piciorul stâng bate în sus în timpul mișcării finale în jos
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
că piciorul stâng bate în sus în timpul mișcării inițiale spre în jos a brațului stâng, piciorul drept bate în sus în timpul mișcării în sus și piciorul stâng bate în sus în timpul mișcării finale în jos. Asemănarea între coordonarea acestei vâsliri și cel cu șase bătăi a procedeului craul este remarcabilă, creând suport teoriei care susține că o coordonare de șase bătăi, poate fi cea mai eficientă metodă pentru ambele procedee de înot, cel puțin pe distanțe de 200m sau mai
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
procedee de înot, cel puțin pe distanțe de 200m sau mai puțin. 3.2.5. Coordonarea brațelor cu respirația Deși pentru a respira nu sunt probleme deosebite, gura fiind menținută peste nivelul apei, precizăm că momentul favorabil pentru inspirație este vâslirea unui braț, iar pentru expirație, vâslirea celuilalt braț. Se inspiră pe gură o cantitate medie de aer, iar expirația se execută pe gură și pe nas, concomitent. 3.2.6. Startul Startul. În poziția inițială, sportivul este cu fața la
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
distanțe de 200m sau mai puțin. 3.2.5. Coordonarea brațelor cu respirația Deși pentru a respira nu sunt probleme deosebite, gura fiind menținută peste nivelul apei, precizăm că momentul favorabil pentru inspirație este vâslirea unui braț, iar pentru expirație, vâslirea celuilalt braț. Se inspiră pe gură o cantitate medie de aer, iar expirația se execută pe gură și pe nas, concomitent. 3.2.6. Startul Startul. În poziția inițială, sportivul este cu fața la peretele piscinei, cu picioarele în sprijin
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
a schimba direcția de deplasare dinspre în jos înspre sus, către suprafața apei. După o scurtă alunecare, picioarele încep să bată pentru a înălța corpul la suprafața apei. Mișcarea picioarelor poate fi și ondulatorie, specifică procedeului fluture. Printr-o singură vâslire cu unul dintre brațe, se revine la suprafața apei executându-se inspirația și continuarea cursei prin mișcări ritmic coordonate. Greșeli: a) în poziția inițială: - dispunerea greșită a vârfurilor picioarelor pe perete - împingerea în perete este ineficientă și poate produce alunecarea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
sau atingerea ei cu spatele, în poziție aproape orizontală - crește rezistența la înaintare; d) în faza lucrului sub apă și la revenire: - mișcări de picioare prin apă, executate prea devreme sau prea târziu - nu este valorificată alunecarea în imersie; 50 - vâslire prematură executată cu primul braț - scade viteza de deplasare; 3.2.7. Întoarcerea În procedeul spate se execută în special două tipuri de întoarceri: - în plan orizontal (prin pivotare laterală) sau stil „farfurie”: - prin rostogolire: Întoarcerea în plan orizontal se
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]