5,030 matches
-
mă gândeam ce s-ar putea face odată, într-o Românie liberă și democrată, deoarece este mai degrabă poporul român cel mai interesat să afle cine au fost cei care au luptat pentru întregirea României." Cu atât mai prețioasă se vădește în această conjun-"ctură menționarea - pe lângă inventarierea calităților și defectelor ziaristului împătimit - hotărârea lui de a nu renunța la pașaportul românesc, odată aleasă varianta exilului, ca mod de viață, cât și a deciziei de a debuta la 80 de ani
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
factor plastic) pulsează o viață lirică distinctă, pusă-n pagină în virtutea a ceea ce comentatorii postmodernismului numesc "personism" sau "biografism", adică o întoarcere la concretețea existențială, la experiența imediată a autorului care sfidează principiul modernist al impersonalizării actului creator. Nicolae Coande vădește o substanță individualizantă sfidătoare, împinsă pînă-n marginile sale cele mai inconfortabile care nu sînt ale unei poze, ci ale unui fel de-a fi. E o confesiune amară pînă la o duritate formal dar și moral extremă. Tandrețea se răstoarnă
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
achiziție, ale Bibliotecii Academiei ale periodicelor, ale diferitelor fonduri particulare. Toate suficiente argumente pentru susținerea afirmației profesorului Macarie că pentru viitoarele ediții Ion Creangă, spre a se evita permanentizarea inadvertențelor semnalate pe parcursul notelor, consultarea "acestei insignifiante ediții a noastră" își vădește utilitatea. Mai mult, adaug eu, cu o dorință expresă. Ediția este cumul de documente. Ele presupun o amplă mișcare de date. De nume, de asemenea. Tocmai de aceea, o revedere responsabilă a unor transcrieri evident de pus pe seama culegerii tipografice
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
care n-ar putea fi apreciată drept "primitivă" sau "inferioară": "Fiecare ființă umană, indiferent de faptul că este cultă sau nu, este o ființă culturală, atîta timp cît participă la o anumită cultură". Deci o pledoarie pro domo! Germanii, bunăoară, vădind o atitudine prin excelență "pozitivă" și "activă", vor trece cu brio examenul adaptării. Dar românii? Lipsiți de suficientă mobilitate și flexibilitate, aidoma membrilor oricărei societăți mici, mult timp izolate, consideră Gabriel Stănescu, ei învederează "o rezistență însemnată în contact cu
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
contururi și dimensiuni atât de diferite de cele reale." Iar, pe de altă parte, ca un adaos din partea cititorului încântat și provocat de calitatea spectacolului pus în scena cărții prin citate și înlănțuirea lor de către un regizor avizat, care se vădește a fi Dorina Grăsoiu, reconstituind paginile marcate de ingenuitate, luciditate, agresivitate, anecdotă, violent fanatică sau numai informativă, a unui bun cunoscător, care știe ce și unde să caute, cum să judece, să justifice și să interpreteze, să chibzuiască și să
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
mi-e scîrbă de litere/ o pulbere fină de aur/ se-așează pe amintirile incomode/ numai zgomotul metalic al apei/ țipătul isteric al vîntului de afară" (Jurnal de familie). Dar obiectele - refugiu al crizei ontologice - nu rămîn imuabile, ci se vădesc și ele supuse unui proces de degradare. Înaintînd implacabil, acesta alimentează imagini sordide, mutilante, descalificatoare în ordinea deopotrivă a moralei (au o factură ostentativ amorală) și estetică, promotoare, cu sistem, a ceea ce se numește estetica urîtului. Poetul declară cu nereținută
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
a precedat ordonarea prin lumina Logosului. Claudel e sedus pînă la un punct de "farmecul monstruos" al dezordinii primordiale: "Orgiasticul în care se complace privirea poetului cuprins de beția divină, e sete după aorgicul nocturn". Însă cu precădere el se vădește a fi un om al ordinei instaurate prin mijlocirea verbului creator: " Ideea ordinii, esențială în poetica lui Claudel, chiar dacă e rareori formulată, își are originea în conceptul de ordo care a dominat gîndirea medievală. Ordine cosmologică, ontologică și morală, deopotrivă
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
să gâfâie și acum își trăgea sufletul. A răsuflat din greu de câteva ori. Pe urmă s-a adresat străinului cu un aer provocator: - Ei, acum vreau să aud ce explicație îmi dați. Soția căutătorului de minuni, care urmărise cu vădit interes vorbele sătenilor, s-a uitat la el cu o privire care mie, cum stăteam lângă ea, mi s-a părut foarte pătrunzătoare, de parcă i-ar fi cerut ceva. Străinul și-a ațintit o clipă ochii la soția lui și
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
critic interpretările din bibliografia de specialitate, dar și evaluările din interior (ale utilizatorilor din mai multe generații, ale autorilor de manuale de specialitate, ale articolelor-manifest din revistele informatice etc.). Formația lingvistică, finețea stilisticianului și experiența în judecarea evoluțiilor limbii se vădesc mai ales în felul în care autorul reușește să păstreze măsura înțeleaptă a specialistului veritabil: să nu generalizeze, extinzînd asupra întregului domeniu trăsăturile unui segment al său, să evite profețiile (" Nu putem prezice schimbarea lingvistică, putem doar să o recunoaștem
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
noi n-a văzut în asta un îndemn dezinteresat, ci o intrigă pentru stricarea imaginii României, înainte de strigarea catalogului de la Praga. Așa că s-a gîndit cineva să facă o strategie pentru contracararea încercărilor de stricare a acestei imagini. Ideea e vădit opera unor minți securistice care nu înțeleg nici cu ce se mănîncă democrația, nici cum e cu libertatea presei. Strategia asta putea fi făcută mai cu folos pentru a-l pondera pe dl Pașcu sau pentru a mai tăia din
Strategii securistice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15142_a_16467]
-
s-a detașat prin configurarea altui eu ce ar putea relativiza comportamentul precedentului... Cu asemenea gînduri am însoțit lectura ultimului volum de versuri al lui Ion Stratan, intitulat, paradoxal exploziv, Biblioteca de dinamită. Întrucît poezia d-sale stă tot mai vădit sub semnul parodiei, putînd fi caracterizată, așa cum o face semnatarul postfeței, Octavian Soviany, o "comedie a literaturii". E o postură specifică în genere modernismului copt care-și zice postmodernism (o tentativă de clasificare a turbulenței din care a fost inițial
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
spună. Ulterior s-a văzut că dl Văcăroiu se poate exprima limpede și că exactitatea nu-i e cîtuși de puțin străină. Dl Văcăroiu trecuse în opoziție! Mai complicat e cazul dlui Victor Ciorbea care și atunci cînd face eforturi vădite de a fi exact în exprimare rămîne dilematic. De unde impresia că una vrea să spună și altceva rostește. Mai simplu par a fi stat lucrurile cu dl Radu Vasile. Caracterizabil prin fugă de idei, economist cu înclinații artistice, premierul negocierilor
Stilurile premierului Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15162_a_16487]
-
situare a lui Nae Ionescu, nu numai verosimilă, ci și dezirabilă, în constelația numelor de referință ale culturii românești. Ceea ce nu acceptăm decît cu greutate, iar uneori... deloc. Și aceasta din motive precumpănitor extraculturale. Oricît interpretarea unui personaj complex, compozit, vădind mobilități și slăbiciuni precum Nae Ionescu, nu pooate fi scutită de o normală basculare, id est de felurite obiecții pe care nu le respingem cu ușurătate, să admitem că asupra lui apasă un stigmat politic. Un stigmat accentuat, așa cum am
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
latină, cu greu am putut alege, printre atîtea reușite, articolul lui Constantin Traian Georgescu, Pseudolus și urmașii săi, erudită și plină de umor urmărire, peste veacuri, a avatarurilor sclavului viclean al lui Plaut. O competență și o acribie filologică impresionantă vădește studiul Le langage érotique des épigrammes prénéotériques, de Anca-Cristina Dan; autoarea înfruntă arida critică de text, apoi însă trece mult mai departe, degajînd valențele literare și mesajul fragmentelor, atît de puține și de mutilate, ale poeților preneoterici latini. Epilogul cuprinde
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
fi luat ca emblemă a profilului poetic meivănescian: în orice punct ți-ai opri ochiul, întâlnești aceeași stare de spirit, aceeași lume, aceeași înălțime ideatică. Ca orice serie de texte poetice de o asemenea importanță, cea a lui Mircea Ivănescu vădește și o serioasă doză de sfidare, ea forțează cu delicatețe și tenacitate gustul lectorului. De o fascinantă discursivitate, aceste „narațiuni ale intelectului” (cum le numește Dan Laurențiu) fac parte din creațiile geloase care își modelează cititorii, o dată pentru totdeauna, cu
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
Wende și Li Ninglai, peste 20 de ani, poetul român este pomenit și recitat cu diverse ocazii omagiale și protocolare, chiar la întâlnirile la cel mai înalt nivel, dar pentru cititorii obișnuiți mai ales cei tineri, se simțea o lacună vădită datorită lipsei unei ediții chineze accesibile pentru lectură de către marele public. Trebuie să-l amintim din nou pe prof. Feng Zhichen (n. 1936) de la Catedra de limba română a Universității de Studii Străine din Beijing. Elev al prof. acad. Alexandru
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
precedențelor./ În oglinzi, adevărata față-i ucisă - palpită totuși ceva!” (Maratonul - Cartea a șasea). Cu toate că dorește a se plasa în „ținutul bufonilor”, avem imresia că, mai curînd decît cu bufonul, Cristian Simionescu are tangențe cu „nebunul”, ilustrînd un comic ce vădește o extravaganță „firească”, de-o anvergură superioară, înclinat spre poezie și clarviziune. Defel întîmplător, discursul d-sale împrumută intonații shakespeareene, căci în opera marelui Will „nebunul” atinge o performanță nedepășită. Iată cîteva considerații în acest context asupra „nebunului” din creația
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
instantanee de-a pururi ca frumusețea.// Femeia e fascinată/ de spatele bărbatului// cum el aleargă în timp/ interiorul lui/ ca un copil care și-a scăpat în praf ochelarii/ rămîne în urmă” (ibidem). Modificîndu-se văzînd cu ochii, măștile lumii se vădesc a fi purtătoare ale unei forțe care nu se mulțumește cu acest proteism fabricitant, care vrea să le multiplice precum un însemn al prolificității. Parcă din teama demonicei sterilități, chipurile se înmulțesc: „bărbatul e în umbră/ deși nu e nimeni
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
o mulțime de ochi implantați de jur împrejurul capului/ ca niște rulmenți./ altul vedea ca printr-o sită și distingea/ entitățile nisipului cum distingem noi/ orașele și stelele./ un altul răsturna cu ochii/ lumea cu susul în jos” (Privitori și privighetori). Viziunea vădindu-se asociabilă cu senzația de orbire mîntuitoare ca o infirmitate divină: „pe drept cuvînt se crede că e orb deși pe drept cuvînt/ el vede cu tot trupul de parcă ar fi apă./ adevăr zic vouă: celui care plînge/ Dumnezeu îi
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
chiar «stațiile» lor. Plimbările într-un Mercedes 230 al unui proprietar care mi-a împărtășit estetismul pe străzi înroșite de frunzele salcîmilor îmi apar mitice după atîția ani”. Mediul tomitan evocat cu stăruință își are noima sa. Căci Dan Ciachir vădește o atracție spre peisajele balcanice, inclusiv pe tărîm literar, declarînd a avea drept referințe” pe I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Petru Dumitriu. Intră aci în joc un rafinament „pervers”, o postură specifică de gourmet al literelor, dar și, neîndoielnic, un
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
al proletariatului. Fascismul, nazismul și comunismul și-au dat mîna întru elaborarea unei formule de „artă” pragmatică, „o rotiță și un șurub”, potrivit vorbelor lui Vladimir Ilici, cu scopul dobîndirii puterii și al asigurării funcționalității sale. Textele de acest tip vădesc un mecanism maniheist, compus din două momente, adoratio și imprecatio, adresîndu-se fondului rudimentar-sentimental al publicului, abordat pe latura lui credulă, ușor influențabilă: „Se poate vorbi, de pildă, de supraviețuirea unei înclinații maniheiste în înțelegerea fenomenelor politice, de persistența - pe fondul
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
dramatismul său ușor emfatic. Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face gol între cuvinte/ și mașina de scris/ gîndește o execuție elegantă/ Ca să fiu sincer/ urc scările eșafodului/ nelipsit de garoafa mea roșie/ garoafa de care niciodată nu mă despart/ și care poate ține loc/ și de scuze
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
înfruntată la nevoie prin procedeele simplității bucolice: "Ești singur, iar nu știi ce zic,/ Eu zac în iarbă ca o cruce/ M-aș ridica doar să-ți ating/ Coroana de copac ferice" ( ibidem). Să ne întoarcem la imaginea lumii, care vădește sub pana poetei o visceralitate sublimată, mitologică. Atrasă și concomitent respinsă de concret, poeta îl cultivă într-un registru dublu, cu scopul de a-l dezamorsa, o dată trecîndu-l prin grila parodică, apoi prin cea a unei rafinări, a unei "tescuiri
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
de poezie sunt enorme și toate în defavoarea acestei autoare. Dacă Vasile Gârneț scrie inteligent, postmodern, cu feeling actual, Valeria Grosu abordează teme creștine cu îngeri, pustnici și toposuri biblice într-un limbaj cam arhaic ( odraslă, ungher, vaier, a jindui, a vădi, prihană etc.), amestecând un expresionism de tip blagian, de pildă, cu un ermetism timid, prea puțin cristalizat, fără o concepție clară, chiar dacă există în carte o Ars poetica: "Ne-am întrebat fiecare: ce este, ce-o fi / Acest stres de
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
ochi de igoană", sau "Sudoare prelinsă pe glonț", sau "Un gând ca un lup, ca o pajiște arsă.../ te strigă o rană din cer", sau "ca o frumoasă descriere a locului lăsat liber", și altele ca acestea, inspiră încrederea și vădesc talentul. În sfârșit, această Rugăciune, scurtă și sobru articulată: "Crud tipar în ghips malefic/ Ploaie rece-n trupuri fine/ Arde ceasul din perete/ Ochiul alb al rugăciunii/ Om de lemn sub împăcare". ( Lucian Pop, Baia Mare) * Cum nu vă putem publica
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]