184 matches
-
dulce... Până-m fund băui voluptatea morții Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i, Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet. Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dacă găsești pe acolo rozmarin, caută să-l bei sub formă de infuzie". Deoarece drumețul Cioran, pentru a-și combate astenia și nervii zdruncinați, făcea Franța și Spania pe jos, Relu e sfătuit: Nu poți combate astenia de care te vaieți decît mergînd pe jos". Și apoi îi indică, foarte semnificativ pentru dorul lui Cioran însuși după paradisul din care căzuse, traseul vindecător: Ar trebui să faci cel puțin zece km pe zi - distanța de la Sibiu la Rășinari". Cînd pacientul Cioran
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
rămas Agamemnon Singur gândind la fapte ce n-aveau să fie: Și-nchipuia că într-o singură zi cuceri-va cetatea. Nesocotitul, el nu știa gândul ascuns al lui Zeus, Încă mai fusese menit ca troienii și-aheii să-ndure Vaiete multe și-amaruri în valma cumplitelor lupte." - L-am cunoscut și eu pe Mitu Gogea-junior, zise Trandafir. Era profesor de muzică la fosta școală normală "Iosif Vulcan", din Oradea. Prima sa Simfonie - pe atunci nu scria teze de doctorat! - a
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
părul cu mâna-automată Și pune-o placă la gramofon Cântecul ăsta a trecut pe lângă mine, plutind pe ape' Și-n lungul Strand-ului, în sus pe Queen Victoria Street O, cetate, City, câteodat-aud Pe lâng-o crâșmă-n Lower Thames Street Vaiet plăcut de mandolină Și vuiet și vorbă dinăuntru Unde pescarii lenevesc la pranz: unde zidurile De la Magnus Martyr păstrează Splendori de nedescris în alb și aur Ionic. Râul asudă Petrol și smoală Barjele-alunecă-n derivă Cu fluxul în schimbare Pânze roșii
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
caravana cum trece, / și punerile în scenă, / și cauciucurile goale rostogolite în zarea sîngerie. / Să-i vadă pe cei tatuați și cu bube în suflet - / care doarme acolo de cînd s-au născut. / Să-i vadă cum plîng și se vaietă, disperați / că forța din cap nu dispare și nu poate să vindece / și nu poate să mîngîie și nu poate / să dispară de-acolo - / coropișniță înfometată cu picioarele încîlcite / în orologiul orașului. // Bucurie, fericire, seninătate, plecați de-acum, exilați-vă
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
camera mereu în mișcare și cel mai adesea pe umăr. Acum să vă povestesc și de DaKINO, la care am tras chiulul din greu dar independent de voința mea, ajungând doar la ultimele proiecții de la festivitatea de închidere. Iar mă vaiet că filmul Before dawn a colectat ceva distincții, prea puțin meritate pre gustul meu. Nu același lucru se poate spune despre Dezbrăcând-o pe mama, care își merita pe bune premiile și care are un operator de imagine foarte promițător
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
-l la furcă Ad-la hârcă, Fâș. fâș. CUIUL Surd și crud trăsnesc prin lemn Până când, scurt, oțelul Necruțătorului îndemn își răstignește țelul. VULTURII Sus, în aer fără baer, Vânturați pe-un val de vaer, Când ici când departe hăi, Ne văietăm peste văi. CLOPOTUL Sunt limba cerului, i-ating palatul, și-al metalelor toate, inalțător, tenorul. Mult după ce-mi sting glasul, îmi rămâne cântatul în argintul albastru unde-l aude norul. PING-PONG Vazduh candid străfulgerat de fulgi și fluturi, Dueluri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și-am dat vestea. - Lasă palavrele! Fapte concrete vrem! Câți s-au înscris, câți nu vor să se înscrie? - Păi de înscris, numai trei! Unul sunt eu! Ceilalți doi... nu mai vor. I-am băgat la beci. - Auzi, Pândele, te văietai de clientela? Îți era că pleci cu dubă goală. Umflă-i, ce mai stai! - au vorbit între ei cei veniți. Prost, chiar foarte prost! - s-au arătat, dezamăgiți, activiștii. - Ce să facem, tovarășe? Dacă ne dați o mână de ajutor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lor rândul. - Ce ne facem, vere? Îmi cânți tu mie și eu ție, să ne treacă de urât?! Pân-acum mai o sârbuliță, măi o bătută pe loc, la un pahar, - scotea rumânul paraua. Trăia și țiganul bine! - s-au văietat, între ei, pe drum, spre primărie. Când au intrat, Pândele, i-a luat în focuri. - Ba, vă-nscrieți, ori... la Bug cu voi?! V-ați dat dracu! Țiganii au pus degetul. La întoarcere spre casă, Tarei s-a gandit o bucată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
formulă scriptică proprie, atent elaborată, și pe care nimeni n-o va mai utiliza vreodată. „Cucoarăle cu buciunele buciuma, Lebedele cîntul cel de pre urmă a morții cìnta, Păunii, de răutatea ce videa, în gura mare și cu jele să văieta. Șoimii ca hatmanii, Uleii ca sărdarii, Coruii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
să-ți faci coming-out-ul ești ridicol nu prin faptul că ești gay, ci că apari pe asemenea posturi. mie mi-a povestit cineva că Mihaela Tatu a invitat-o pe o gospodina la televizor, iar aceasta a început să se vaiete că fiul ei e gay și nu mai știe unde să se mai ascundă de vecine. de ce ar spune, deci, cineva la Mihaela Tatu, mama mamelor rănite de homosexuali, sau la posturile lui Voiculescu - organizatorul de marșuri homofobe, sau la
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
colț, la termopane, Nu spun cât m-a costat căci, evident, Pentr-un burlac este de milioane, Am o vedere splendidă la parc Și lăptăria-i jos chiar la intrare, Iar liftul funcționează, că remarc, De joi nu mă mai vaiet de picioare ... O chestie minoră, o găsesc, Vecinele mă fac pe zi ce trece Să mă, și-n toiul iernii, răcoresc Sub duș, bine-nțeles, cu apă rece : Blondina de la unu', pe balcon, Mă face, înșirându-și să se zvinte
POVESTE DE LA ETAJUL ZECE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360254_a_361583]
-
difuzoare și din boxele teraselor la care oameni însetați, sorb câte o bere rece, necesară la cel puțin doi litri de lichid pe zi.Acum e căldură foarte mare ,așa că, nici patru n-ar fi suficienți. Printre muzici,bineînțeles,maneaua ! Vaiete și chin puternic ! Eu și maneaua nu suntem certați ,dar ne evităm pe cât posibil. Atunci când e posibil ! Ajung în sfărșit la mal. Dar marea mă primește cu un covor de alge urât mirositoare care mă privesc amenințător de peste tot. „ Ca să
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
ouă, că îmi spargeți ouăle! Băi, vărule, ai grijă cum te-nghesui în mine, că îmi spargi ouăle! Băi, fraților, ouăle!... Băi, doamnă, aveți grijă la ouăle mele! Băi, fraților, ouăle!... Aoleu, ouăle mele! Băi, oameni buni, ouăle!... Cum mă văietai eu acolo, numai ce o auzii pe pupăza din spatele meu: -Dar nu îți e rușine, nesimțitule?! Ce tot o ții într-una cu ouăle dumitale? Nu vezi că aici mai sunt și oameni educați, țăran prost, care ești?! Să-ți
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
frică, îl urmăreau cu ochii. Baricada tremura; el cânta”. M-am gândit atunci la noi, copiii de astăzi, cu vârste apropiate de vârsta lui, provenind din familii care ne asigură tot ce ne trebuie, care nu mai încetăm să ne văietăm cât de mult avem de învățat, cât de neconfortabile sunt băncile și scaunele, că lipsesște aerul condiționat, că profesorii sunt prea exigenți, că trebuie să fim disciplinați, că trebuie să nu aruncăm pe jos hârtiile... M-am gândit la copilul
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
putea, dar cu fiica nu se prea înțelegea, fiindcă era rea de gură și leneșă. Îi pute lucru’, obișnuia să se plângă bătrânul cu un aer resemnat șantieriștilor săi, cu care mai zăbovea după program la grădina de vară. Se văieta că fata îi lua banii și că abia avea cu ce să-și plătească berea, singura slăbiciune pe care și-o putea îngădui. A fost printre ultimii care au plecat, așteptând să i se facă aici formele de pensionare. În
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine Strivind tăcerea-n liniștile ei Acolo unde-s diminețile senine, Iar visele se-neacă-n ochii mei. ASTĂZI TE VAIEȚI Astăzi te vaieți, știu că nu ți-e bine Am fost departe, recunosc și zic; Ce-ai vrea să fac dacă deodată-mi vine Să stau prin cafenele câte-un pic! Dar vino într-o clipă și te-așează La
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine Strivind tăcerea-n liniștile ei Acolo unde-s diminețile senine, Iar visele se-neacă-n ochii mei. ASTĂZI TE VAIEȚI Astăzi te vaieți, știu că nu ți-e bine Am fost departe, recunosc și zic; Ce-ai vrea să fac dacă deodată-mi vine Să stau prin cafenele câte-un pic! Dar vino într-o clipă și te-așează La masa noastră plină
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
Dromiket 4, trăgând frâna de mână. În aceeași clipă, o voce puternică, prin megaflex, îi somă: — Nu mișcă nimeni! Hublourile sus! Ținându-se de șale, unde contractase un acumulator mai vechi, comandantul Felix S 23 se sculă cu chiu și vaiete și apăsă pe care buton vedea cu ochii, deschizând hubloul principal. Imediat, în cadrul lui apăru un tip înalt, cu barbă neagră îngrijit tăiată, ținând în mână un megalaser automat. Sări înăuntru cu megalaserul îndreptat spre ei și fluieră scurt. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fost percepută de destinatarul acestor cuvinte, aflat în acel moment în biroul său și nicidecum într-o sală de așteptare la un medic, după cum afirmase anterior. I-a răspuns cu ușoară compasiune, mai mult din curiozitate: - Ce naiba, nea Costică, te vaieți ca o muiere! Lasă-l în mă-sa, ce treabă ai mata cu el? - Tu știi cum se pune problema... Sunt șeful lui direct. Ce vrei, s-o trag și eu din cauza imbecilului? - Și ce poți face dacă treburile au
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
ridicară bârna, scoaseră omul de sub ea și-l duseră afară, unde de-abia mai sufla. Dar omul strigă: - Flavia, soția! Clementine, Cesare, fiicele mele! - Ce-i cu ele ? întrebă Theodoros. - Sunt în odaia cealaltă! Focul le-a închis acolo! se văieta stăpânul casei. Cei doi misionari, alertați, căutau o cale de a intra în acea încăpere a casei, negăsind vreuna. Atunci se întâmplă o minune. Un om sări în ajutorul lor, cu mare hotărâre și putere, strigându-le: - Numai prin acoperiș
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
ce-am văzut eu, neam de neamul meu să nu mai vadă! -Ce-ai văzut, mă, ce-ai văzut? Fricosule!- îl apostrofă Andra. -Cu teroriștii nu-i de glumă, trag de unde nu te-aștepți! Am văzut morți și răniți... -Ce te vaieți ca o muiere? Murim și gata!- glumi Paul cu el, mai mult încurajindu-se pe sine. -Vom muri și vom fi liberi!- îl secondă Ancuța, plină de entuziasm- ( cum vine asta, gândi el, vom muri și vom filiberi? Cum dracului să
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
Este prezentă cu 16 poeme fără titlu, oricare dintre acestea fiind potrivit pentru exemplificare. Am ales cel de-al X-lea text doar din motive de spațiu...tipografic: “...Repetate erori acoperă/urmele altor ninsori,/departe, departe,/copacii încep să se vaiete./ Din cerul al noulea cad victime,/stele.../ Ulcele de lut, aburind de cafele:/în ceramici, înfloresc dezinvolt/imortele...” În fine, după câteva zile de lectură a acestei cărți interesante, la final descoper și un “index autobiografic” al fiecărui autor. O
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
coastele și cum i-a pârâit un picior. Iaca, s-a sfârșit totul, a dat de mare necaz! Sacul căzu jos, dihăniile ieșiră din el și se făcură nevăzute prin ramurile copacilor din jur. Iar omul a început să se vaiete de durere, căzut pe rădăcinile bradului. Zăpada rece ca gheața îi umpluse fata și hainele. Dar nici nu mai simțea zăpada, doar capul îi vâjâia cumplit, iar durerile rănilor erau de neîndurat. Nici n-avea putere să mai strige. Și-
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
doi eventuali atacatori. Era mai nimerit să păzească porcii decât armamentul. Nu avea posibilitatea nici să dea alarma în caz de necesitate. Talanga spânzurată, aflată oarecum la îndemână, oricât ar fi fost de bătută nu ar fi putut să se vaiete îndeajuns încât să răzbată la mai mult de câțiva metri prin zăpada spulberată de viscol. Exista însă, în acea vreme, un sentiment de siguranță, exista certitudinea că nimeni nu ar fi îndrăznit, să gândească măcar, că ar putea poseda vreo
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]