76 matches
-
vă spun, ci faptul că pe la jumătatea căii se află o poieniță... Limbosu - sunt sigur - acolo ne așteaptă. Întrebarea-i cum ajungem dincolo de poiană fără să fim descoperiți? Mai simplu nici că se poate. Colo în stânga drumului se desprinde o văiugă care merge pe alături, până în balta despre care ai amintit tu, Toadere. Nu avem decât s-o luăm pâș-pâș pe gârlă și în vreo două ceasuri suntem dincolo de poiană. Atunci, la drum! În față mergi tu, Trestie apoi Urecheatu și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe ceilalți. Toaibă se comporta de parcă eu nici n-aș fi fost cu ei. De fapt asta și voiam. Mergeam de o bună bucată de vreme. Cei trei din fața mea se mișcau ca știmele pădurii. Acum îi întrezăreai pe firul văiugii, acum apăreau la buza gârlei, pentru a dibui poiana. Trestie era mereu în frunte. La un moment dat, am avut impresia că totul era mort în jur. Nici o mișcare. În scurtă vreme, însă, i-am zărit pe cei trei furișându
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au găsit fragmente ceramice din veacurile VIII-IX. Cercetare V. Palade, 1958. Materialul este la Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad. Bibliografie: Coman 1980c, p. 165, nota 10. 93. Popeni (comuna Zorleni), județul Vaslui a) Gheneștii Vechi: pe dreapta șoselei Murgeni-Popeni, într-o văiugă, situată la 500m sud-vest de stația releului TV, s-au descoperit fragmente ceramice datate în secolele VIII-IX. Cercetare V. Palade, 1959. Materialul se află în colecția Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad. Bibliografie: Coman 1980c, p. 284, nota 14; Teodor 1997c, p.
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
un nepot al lui Gheorghe Bradin, iar casa din dreapta bisericii există și astăzi și are inscripționată pe fațadă numele de Mitru Bradin 1928. Temelia clădirii bisericii a fost zidită în data de 5 septembrie 1921. Materialul de construcție a fost văiuga iar pentru acoperiș s-a folosit țiglă. Până în anul 1949 apare o singură încăpere în registrul de patrimoniu al comunității. Frații care au dăruit și cei care au lucrat la construcție sunt trecuți în tabelul de la anexă. La construcție au
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
Săcărîmbului și în Podișul Someșan). Corelate etimologic cu acesta sunt și toponimele: Alma (sat în județul Sibiu), Almășel (un pîrîu, afluent de dreapta al Cracăului; o „vîlcea“, afluent de stînga al pîrîului Geoagiu; un sat în județul Hunedoara), Almășeni (o „văiugă“, afluent de dreapta al Băișoarei), Almăj (sat în județul Dolj), Almăjel (sat în județul Dolj), Depresiunea Almăjului (în Munții Banatului), Munții Almăjului (în Banat), Țara Almăjului (în Banat), Hălmagiu (sat în județul Arad), Hălmașu („vîlcea“, afluent de dreapta al pîrîului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Clopotiva (tema romînească, adaptată cu finală maghiară, respectiv slavă); Episcopia Bihorului (vechiul Piscopia), Simeria (< Sîn Maria, hramul bisericii din localitate), Pișchia (< Püspöki, „episcopie“). Cîmpina Este numele unui municipiu din județul Prahova, de la care, prin polarizare, s-au format Cîmpinița (o „văiugă“, afluent de dreapta al pîrîului Cîmpea, aflat în apropierea municipiului, și un cartier al acestuia aflat lîngă pîrîiaș). Lîngă Cîmpina se află satul Poiana Cîmpina. O localitate Cîmpineanca din județul Prahova ar fi putut fi formată de la un antroponim provenit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
refren). Cerna Este numele a cinci cursuri de apă (două rîuri, unul afluent de stînga al Dunării și celălalt afluent de stînga al Oltețului; două pîraie, unul afluent de dreapta al Crasnei și altul afluent de stînga al Mureșului; o „văiugă“, afluent de stînga al pîrîului Oaia); al unui vîrf (în Munții Măcinului) și al unei movile (în Cîmpia Bîrzavei); a cinci sate (în județele Gorj, Mehedinți, Timiș, Tulcea și Vîlcea). Polarizări pot fi considerate: Cheile Cernei, Ciucevele Cernei, Culmea Cernei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și ca nume de familie (provenit, probabil, dintr-un supranume etnonimic). Variantele cu ș în loc de s sunt mai numeroase: Șcheia (pîrîu, afluent de dreapta al Sucevei; sate din județele Iași și Suceava; vîrf în Podișul Central Moldovenesc) și Valea Șchiauții („văiugă“, afluent de stînga al pîrîului Dăișoara, formată cu sufixul diminutival -uța de la Șchiaua). Apelativul romînesc schiau, șchiau (< lat sclavus, „slav“) a existat în romîna veche cu sensul „slav, bulgar“, iar astăzi și-a restrîns întrebuințarea în Transilvania și sensul la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fie din sl. (s) beg, „fugă, refugiu, ascunzătoare“, fie din pecenego cumanul beg. Tisa Este numele unui rîu cu lungimea de 960 de kilometri, afluent de stînga al Dunării, a două pîraie (afluenți ai pîraielor Ocoliș, respectiv Strîmba), a unei văiuge care se varsă în Lemnia și a cinci sate (din județele Arad, Bacău, Hunedoara, Maramureș, Prahova). Prin polarizare, au fost formate toponi mele: Pădurea Tisa Mare, Tisarul Mare și Tisarul Mic (vîrfuri din Munții Vrancei), Tisa Nouă (sat din județul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sate (din județele Arad, Bacău, Hunedoara, Maramureș, Prahova). Prin polarizare, au fost formate toponi mele: Pădurea Tisa Mare, Tisarul Mare și Tisarul Mic (vîrfuri din Munții Vrancei), Tisa Nouă (sat din județul Arad), Tisa-Sil vestri (sat din județul Bacău), Tisașul (văiugă care se varsă în Putna), Dealul Tisei (culmi din Munții Zărandului, în Munții Metaliferi, respectiv în Subcarpații Prahovei), Fața Tisei (vîrf din Munții Metaliferi), Muchia Tisei (culme din Munții Clăbu cetele Întorsurii Buzăului), Tisieu (sat din județul Mureș), Dealul Tisii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
astfel de v urmat de a îi corespunde în română un u care, prin contopire cu vocala următoare, poate să devină o (magh. város > rom. oraș), în timp ce consoana v din elementele mai recente s-a păstrat (magh. vályog > rom. dial. văiugă „cărămidă de argilă nearsă, chirpici“). Pornind de la această distincție fundamentală, E. Petrovici a dat o nouă explicație originii cuvântului vamă, considerat de obicei de origine maghiară. Fiind un cuvânt vechi, atestat încă de la începutul secolului 14 în documente slavoromâne, este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
timp de 2 ani primar în Șuletea. Așa își începu povestirea moșierul... Șuletea, măi Fanachi, poate că știi, este un fost sat răzășesc din Ținutul Fălciului, care până nu demult se numea Brăițenii de Sus... Stă înșirat pe coasta unei văiugi pe Valea Elanului, numită astfel, deoarece în vremuri vechi, prin acești codri hălăduiau turme de Elani<footnote Elanul, este cel mai mare dintre cervide. Răspândirea lui este în nordiul Eurasiei și Americii de Nord. În număr mare se găsesc în Suedia și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-un tufar de cătină de pe marginea șanțului repetând: „Pitpalac... pitpalac!“ - Când ai s-o vez‟ mamî... să știi că‟i „găinușa Domnului“..! i-a spus mătușa Domnica, într-un rând. Urcând coasta, trecu pe lângă o stână, adăpostită într-o văiugă. Ciobanul, un băietan voinic și frumos îi strigă de departe... „Fa Anucă, fa... ci faci, pe‟ ici, fa...?! El o îndrăgea pe fată, de la horă, dar nu cuteza să se apropie de dânsa. Niște dulăi flocoși, cu hămăit rar și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
izgonirea românilor din Oltenia, din Muntenia, din Capitală, în vara anului 1917, când românii s-au retras în jumătatea de nord a Moldovei, în încleștarea de la Mărăști-Mărășești-Oituz, Vasile Lazăr a fost împușcat la ambele picioare sub poala pădurii, într-o văiugă adâncă, lângă un sat, la Mărăști, a fost luat prizonier de austrieci, a murit la Viena. Și-a fost aruncat într-o groapă comună, care astăzi nici nu se mai cunoaște. -2 În 1967, când se împlineau 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Pe urmă, fără nici un motiv special, mi-am schimbat poziția, astfel încât lentilele vrăjite și dilatatoare să se mute dinspre apă către uscat. Zăream valurile spărgându-se de stâncile galbene de la piciorul turnului, și apa înspumată împroșcându-se din despicăturile și văiugile de piatră. Stâncile ude, pe urmă stâncile uscate, pe urmă câteva petice de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apropiați sufletește. Este satul cel mai izolat din Colinele Tutovei și unul dintre satele mijlocii ale acestei regiuni total lipsită de așezări urbane interioare. Pe harta țării apare ca un punct minuscul în partea central-nord-estică a Colinelor, situat pe o văiugă din ultima și cea mai tânără generație de văi, operă a pârâiașului denumit Stâncășeni după unicul sat aciuat pe această fundătură. Este singurul afluent pe stânga al pârâului Iezer cu care confluiază la 3,5 km în aval de sat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pârâul Ruginosul, afluent al Prutului, a pătruns deja aă în bazinul superior al Lohanului și a captat un afluent de pe stânga acestuia, îndreptându-l spre Sud-Est. Puțin mai la vale, în dreptul satului Fundătura Pâhnești, izvoarele pârâului Valea Grecului, prin două văiugi torențiale amenință, prin rapida lor eroziune regresivă, să îndrepte vechiul curs consecvent al Lohanului superior direct spre Prut. Fenomenul de captare în acest punct bă poate fi socotit iminent, deoarece între vârful torenților pârâului Valea Grecului și albia minoră a
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
afluenților săi localizați pe coasta de răsărit, să pătrundă adânc în bazinul vestic al Lohanului sub formă de văi torențiale prăpăstioase, săpate cu destulă ușurință în argilele și nisipurile Sarmatice și Meotice de aici. Astfel de pildă, pârâul Plopi prin văiugile lui torențiale secundare din satul cu același nume, a înaintat așa de mult spre Est, încât râpile lui amenință cu surparea șoseaua județeană Huși - Iași, între vârful lor (dă și firul apei Lohanului superior se prezintă în această parte puternic
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
să-și instaleze colonia chiar la marginea de nord a vechiului sat Rădiu, adică în plină bătaie a vânturilor dominante din aceste părți, ci mult mai bine făceau dacă-și rețineau parcela pentru gospodării către SV de acest sat, în văiuga Folești, până unde se întinde granița locului cumpărat de ei în 1922 și unde aveau și adăpost și expoziție spre soare . Au achiziționat prea mult teren de agricultură - 8 până la 10 ha. de fiecare gospodar - ceea ce este neobișnuit de mult
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea lor, alături de pământ și apă, îl constituiau paiele. Acesta este liantul care dă unitate și forță văiugii, împiedicând fisurarea și ruperea ei. Spre norocul nostru, combinele seceraseră locul așa că aveam paie... gârlă! Trebuia doar să le aducem și să facem o grămadă în apropierea gropii. Așa am și făcut. Apoi s-a trecut la o frățească diviziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea lor, alături de pământ și apă, îl constituiau paiele. Acesta este liantul care dă unitate și forță văiugii, împiedicând fisurarea și ruperea ei. Spre norocul nostru, combinele seceraseră locul așa că aveam paie... gârlă! Trebuia doar să le aducem și să facem o grămadă în apropierea gropii. Așa am și făcut. Apoi s-a trecut la o frățească diviziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aici, ci acel „șoc al libertății” care s-a abătut ca un uragan asupra societății și spiritelor noastre. Un „uragan fericit”, dar care, ca orice „uragan”, face pagube considerabile, scoate din țâțâni nu numai stâlpi de telegraf și case de văiugă, dar și cariere - În sensul pe care-l dau eu acestui cuvânt: adică un exercițiu social ce ascunde sau exprimă o vocație! Nu, nu, dle Liiceanu, a existat o revoluție, deși dumneata și unii acoliți ai dumitale au contestat-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
parte, s-a ridicat cu povara ce i se cuvenea și i se potrivea și s-a dus sprinten devale. Iar devale a amirosit tăpșanurile, a răspuns zbierând simpatic cântecului de clopote și, despovărat de samar, a cotit într-o văiugă și a prins a ronțăi iarba înflorită. Sus, în ograda îngrădită cu răzlogi de lângă biserică, umblă slobod. Când intră vizitatori din vale, numaidecât dă veste din trâmbița lui înfricoșată. După aceea vine la împrejmuirea de răzlogi și cere darul ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
11. 1968) în comuna Cârța. Se poate observa că oamenii acestor locuri au fost întotdeauna foarte activi, și din aceea că aproape fiecare locșor din zonă, fiecare stâncă, fiecare piatră, fiecare petec de pământ, fiecare crâmpei de drum sau de văiugă, are numele său după care poate fi identificat, nume dat de chiar locuitorii satului de-a lungul veacurilor, păstrate cu sfințenie, completate și adăugite apoi de fiecare generație, plastic, pline de rustică poezie, spre ușoară recunoaștere, în grai cântat, cald
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Pârâul ăl Mic al lui Bâcan - Pârâul Mitii - Lazul Donului - Lazu lui Teucă - Lazul Neacșii - Lazu lui Dragoman - Lazu lui Andrei - La Smidă - Comanda de Vară - Steghiuța - Poiana cu Pâru Porcului h. Valea Bâlii - Cheia Bâlii - Cascada - Cheia de sub Lac - Văiuga - Turnu ăl Plecat - Vânătoarea lui Buteanu - Lăcuțu din Buteanu 2. Căi, drumuri, cursuri de apă și locuri pe hotarele satului Oprea. a. Lunca din jos de sat pe râul Bâlea: Tinărog - Capu Tinărogului mai în jos. - Fântânele, arabil și fânaț
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]