71 matches
-
de a nu scuipa obrazul Planetei, fiindcă voi sunteți ai Domniei Sale, și nu Domnia Sa-i a dumneavoastră! Și o să mai vedeți de ce și cum vă strigă fântânile înapoi, de ce și cum vă plâng păsările-n aer și pe sârma caselor vălătucite de osteneala ochilor voștri senini în război și-n pace, de osteneala sfântă (vorba prozatorului Ion Avram) și des/cântată sub/de atâtea și atâtea linii cu aripi, admirată de atâtea cercuri hodinindu-se în linii drepte și-n tot atâtea
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
orientate nord-sud, cu dimensiunile de 0,35 x 0,35 m, care delimitau spațiul destinat proscomidiarului. Elevația fostului lăcaș de cult nu a fost surprinsă la nivel arheologic, fapt explicabil atât prin natura materialului din care a fost construită(lemn, vălătuci)6, a seismului din 1940, care a distrus-o, cât și a lucrărilor agricole și recentei nivelări a terenului din fața noii biserici. Având în vedere vechimea schitului și starea de conservare a fundațiilor, se recomandă includerea acestora și a perimetrului
Cronica cercetărilor arheologice din România – Raport Schitul Zimbru, Bursucani-Bălăbăneşti () [Corola-blog/BlogPost/340019_a_341348]
-
caii, acum scurmau câteva găini și lângă ele cucuriga un cocoș porumbac. În jur, strat gros de găinaț, ca și în pătul, sau în magazie. Acolo să usuce el plante medicinale? Bârr!..Îi vâjâiau urechile,iar pe ochi îi cădeau vălătuci de pâclă. Parcă era bezmetic. A intrat și în focărie, așa zisa bucătărie de vară. Căldări, oale și cratițe, aruncate alandala, împreună cu alte ustensile de bucătărie, sticle și borcane. Printre toate astea, două coșuri în care, două cloști stăteau pe
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
germinează Descătușate-n raze de amiază, Mai picotesc sub lenea dimineții. E-atâta alb în cergi de nea și-n aer, Încremenind chiar fumul spre boltire, Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire, Eliberând tăceri pe post de vaier. Anemic, vântul, mai vălătucește Vedeniile sub voaluri siderate, De gheață flori stau pe ferești pudrate Cât jaru,-n spuze, licăru-și răcește. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: S-au gârbovit câmpii ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
S-AU GÂRBOVIT CÂMPII … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377879_a_379208]
-
dezbracăIar Muzele, de Moarte, sunt învinse...... VIII. ȘI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017. Și trandafirii au înflorit pentru ultima dată O dimineață de iarnă obișnuită. Ceața vălătucea în jurul caselor, ascunzându-le. Cerul mohorât își sprijinea norii de creștetul satului ascultându-l cum se trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele pline de cireșe și râdea ... Citește mai mult Și trandafirii au înflorit pentru ultima datăO dimineață de iarnă obișnuită. Ceața vălătucea în jurul caselor, ascunzându-le. Cerul mohorât își sprijinea norii de creștetul satului ascultându-l cum se trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
rănindu-l poate chiar mai mult decât conștiința faptului că, din cauza fricii cu care privise întîlnirea cu el, Abatele căpătase un ascendent imens asupra lui. Prin hublou se vedea Vechea Terra. Era un glob cenușiu, acoperit de nori care se vălătuceau sălbatic. Numai undeva, deasupra Oceanului Pacific, Soarele strălucea. Se întrebase adeseori ce fusese atât de special la planeta aceea pentru ca oamenii să se nască acolo? Sau poate că tocmai asta contribuise la expansiunea rasei umane, poate tocmai mediocritatea unei planete care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acoperișul din paie sau stuf (vezi foto 2), majoritatea (40%) fiind acoperite cu azbest, țiglă în aproximativ 35% din cazuri, și restul cu tablă. Majoritatea caselor au temelia construită din ciment și prundiș și pereții din paiantă sau chirpici sau vălătuci. Există și câteva case (3 observate de noi) cu etaj, tip vilă, finisate în proporție de 90% construite din fonduri obținute prin munca în străinătate. Foto 2. Casă cu acoperiș din stuf, Trifești Impresia generală este de soliditate, curățenie și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
orbi. Crezuri vechi și false steme Sunt pe tot ce-n timp am scris, Umbrind teze și sisteme Fapte ce-s, ori care-s vis. Visu-ajuns după zăbrele Cu dorul de-a străluci Plânge-adânc în clipe grele Soarta de-a vălătuci. 21 iunie 2004 REFLECȚII (CLVII) Și în lumea interlopă În care colcăim E bună, fără popă, Ca să ne pocăim. Pe unii, timpu-i ține-aproape, Deși trec tot prin mari hârtoape; Pe alții, crunt îi mai desparte, Deși nu-s gropi ori
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei, nori mari se vălătuceau continuu, încet și maiestuos, deasupra acelei văi uitate de lume. Aerul era curat, adesea rece, chiar și în lunile de vară. întinderea domoală acoperită de iarbă oferea pășune pentru o mică turmă de oi și călugării cultivau, pe mici porțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu erai sigur? — În toate sensurile. Câtuși de puțin lămurită. S-o lăsăm baltă. Cel puțin deocamdată. Două străzi mai încolo, am găsit un băruleț bizar underground, cu pereți roșii și o masă de biliard. În jurul genunchilor noștri se încolăceau vălătuci de fum - barmanul a explicat că încercau să recreeze zilele de glorie dinaintea interdicției fumatului - și, la cerere, i-am povestit lui Aidan despre viața mea ca asistentă de magician. — Ni se spune Fantasticii Marvo și Gizelda. Gizelda e numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zăpadă și de gheață înnoroiată pe trotuare: basculantele, clădirile halelor și ale garajelor, terenurile virane cu gunoaie de dincolo de gardul de beton și șirurile de blocuri, o vale de blocuri și-n zare coșurile pântecoase ale termocentralei împroșcând pe cer vălătuci de fum; mereu același peisaj al așteptării, aducându-i lumina zilei în casă dimpreună cu gazele de eșapament ale mașinilor care trec pe sub geamul ei. Măcar că uneori se simțea ca într-o închisoare, se atașase de atmosfera asta, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de șobolani de mahala, animale rozătoare care își vor încerca hărnicia demolatoare pe aceleași uluci ale gardului. Pe tot întinsul străzii, ne spune doamna, vecini răi le provocau "mari și amare necazuri" întrucât se apucaseră să edifice din noroi și vălătuci numeroase garduri și cotețe folosind, ce altceva dacă nu aceleași uluci din gardul familiei. În cele din urmă, și cu mare greutate, gardurile au rămas oarecum în picioare datorită unor proptele puse la timp. În vara lui 1955, poetul este
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
doar jumătate din încărcătura pe care a dus-o la Centru. Din păcate, când, peste doi kilometri, a intrat în Centura Industrială, i-a venit din nou în minte supărarea comercială pe care o suferise. Amenințătoarea viziune a coșurilor vomitând vălătuci de fum îl făcu să se întrebe care o fi blestemata de fabrică unde se produc blestematele de minciuni de plastic, josnice imitații ale vaselor de argilă, E cu neputință, murmura, nici sunetul nici greutatea nu seamănă, și mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
următoarele cîteva zile. Are ochi albaștri, e prietenoasă, Înfășurată Într-un palton lung pînă la glezne și Îi Întinde o mînă caldă, care stătuse pînă atunci În mănușă. Wakefield i-o strînge ferm și o urmează pînă În parcare. VÎntul vălătucește zăpada proaspătă, dar lui Wakefield Îi e destul de cald În puloverul lui, În pardesiul de marcă și cu pălăria lui cu boruri largi, despre care crede ca Îl face să semene cu un gangster. Mașina lui Maggie, o utilitară sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în reprize. Și avea un cap greu, să nu-l mai ții pe umeri. În casă, frig, nu găsea lampa. A plecat nespălat, înjurînd. Avea de mers vreme de un ceas. Cerul, ca o basma, și o lună spulberată, numai vălătuci. Și-n mintea lui canonită, o dată s-a făcut lumină și n-a mai simțit frigul... Se făcea că era după învierea a doua a lui Cristos, care sculase săracii din pământ și mergea înaintea lor, numa-ntr-un prapur
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se lărgea doar odată cu ivirea primelor case. Ca din pământ începeau să crească borduri, iar când sub tălpi asfaltul se netezea și, de o parte și de alta, țâșneau blocuri, Petrache pătrundea cu stânje neală în lumea forfotitoare și gălăgioasă. Vălătuci de tot felul ieșeau din gurile și nările oamenilor, din țevile mașinilor, din instalațiile de încălzire cu burlane răsucite în afară, din scânteile firelor electrice ori din jerbele de lumină care brăz dau întunericul. Totuși, lui Petrache i se făcu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ambală motorul. Peste străduță se lăsă din nou liniștea. Pancartele cu tot felul de interdicții își reînstăpâniră autoritatea, ca și cerurile de la etajul al doilea. Magul frunzelor arăta ca un soi de abur, dacă frunzele ar fi ars mocnit. Vălătuci mai groși, rotunjiți spre vârf, acolo unde erau umerii, și mai subțiri, ca niște fuioare, spre glezne. Nu aflaseră niciodată cât de calzi erau aburii aceia, dacă erau aburi sau doar o vedenie a vânturilor, acolo unde se întâlneau ele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
inundații din acel an, au fost afectate cartierele Gară și Cazărmi. Acum se va organiza treptat un nou cartier denumit Deal, între zona centrală și Cimitirul “Eternitatea”. Fondul locativ era reprezentat prin construcții modeste, realizate în tehnici tradiționale ﴾chirpici și vălătuci﴿, cu un singur nivel și foarte puține din zidărie învechită. în zonele periferice grădinile erau mai întinse și adăposteau pomi fructiferi, viță de vie, legume, zarzavaturi și multe straturi cu flori. Zona centrală avea cea mai mare densitate locuibilă. Aici
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
mai frumoase vile din întregul imperiu. Campi Phlegraei, miticele Câmpii de Foc, se întindeau de acolo până departe, la ultimele ramificații din Neapolis. Însă ultima gură a vulcanului, enormă, se transformase sinistru într-un lac întunecat și nemișcat, care scuipa vălătuci de ceață. Deși nu-l văzuse niciodată, Gajus recunoscu înspăimântătoarele descrieri ale poeților: „Lacus Averni, pădurea Hecatei, Acherusius de sub pământ“. Acolo, potrivit vechilor mituri, se întindea împărăția morților. — Privește acolo, pe promontoriu, îi zise ofițerul cu glas sigur, ca și cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-i blochez Porsche-ului calea de scăpare. Foc-și-pară era semnătura pe care Crawford avea s-o scrijelească o dată În plus pe cerul Estrellei de Mar. Timp de zece minute am stat cuminte sub ziarul meu, aproape dezamăgit că nu vedeam vălătuci de fum ridicîndu-se din streașină. Am ieșit din mașină, Închizînd ușurel portiera În urma mea, și am traversat strada. Pitit În garaj, am auzit deschizîndu-se oblonul unei ferestre de la etaj. Am intrat În bucătărie și am rămas ascultînd pașii lui Crawford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
piruetă și m-am Întors cu fața la veioză. Nu Închid ochii, Îmi place lumina, Îi simt dulceața. Rămân nemișcat, Închipuindu-mă străveziu, evaporat, suspendat, ca o pană, ca un fir de praf În lumină. Creierul meu e doar un abur fierbinte, vălătuci alcătuind gesturi și ființe spectrale: mătușa Clara alături de mine, demult, acasă la ea. Apoi emoția clipelor În care, În miez de vară, tolănit pe iarba din grădina ei, turtit de atâta tăcere și căldură, presimțind vocile și oamenii care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
născocirea de metafore pentru că însăși propria sa subiectivitate are dificultăți să înțeleagă ceea ce vede. De aceea face apel la ceea ce se așteaptă ca cititorii să știe, marea inundație a Johnstown-ului din 1889 și la "misterul" și "amenințarea" ceței care se vălătucește direct în direcția "ta", cititorule, din afara mării. Peste asta, invocând inundația de la Johnstown el face apel la propria experiență, și anume la experiența propriei subiectivități față de acest eveniment: ca tânăr reporter a trebuit să acopere medial catastrofa pentru un ziar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
greu pronunț cuvintele/ Când vasta imagine: Spiritus Mundi/ Tulbură privirea: undeva în nisipul deșertului/ O umbră cu trup de leu și cap de om,/ O privire albă, fără milă, asemeni soarelui/ Își mișcă șoldurile încete, și totul în jur/ Umbra vălătucește păsările deșertului revoltat/ Întunericul se prăvale din nou; dar acum știu/ Somnul de piatră al secolul douăzeci/ Se tulbură în coșmarurile leagănului care se rostogolește/Și cărei bestii ancestrale, i-a venit ceasul/ Să se aplece peste Betlehem spre a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
își coborî privirea asupra bărbatului care îi întinse o floare și inimile lor începură să bată puternic în timp ce fulgii de cenușă se așterneau pe primul lor sărut și asupra altui cuplu care împingea un cărucior spre Piață, apoi cenușa se vălătuci deasupra unei curți și se abătu asupra stucaturii trandafirii a primei - și singurei - case pe care o cumpăraseră pentru familia lor, pe o stradă numită Valley Vista, apoi cenușa se rostogoli pe coridor, iar în spatele ușilor se găseau copiii, fulgii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]