64 matches
-
bisericii și care a fost descoperită de către preotul Dimitrie Popovici, parohul bisericii noi din Adâncata în perioada 1935-1974. Pe această piatră se află următoarea inscripție: "„Supt această piatră odihnește trupul roabei lui Dumnezeu Gafița fiica preotului Dimitrie ot satul Adîncata văleat 1700”". Biserica ar fi ars în totalitate în secolul al XVIII-lea. Pe locul bisericii arse a fost construită o altă biserică, mai extinsă. Istoricii C. Ciocoiu și Nicolae Stoicescu susțin această datare a bisericii, considerându-i ca ctitori pe
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
Nistoreștilor este biserica mai nouă a localității, după cum reiese din mai multe însemnări pe marginea unor vechi tipărituri: „Cumpărat-au aciastă anume Penticostariu Nistoru Ilieșu și cu soțu său Porhiru ... și au datu pomană la biserica cea nouă din Seliște...văleat 1753.” A fost construită pe un loc ridicat, în partea de sus a localității Săliștea de Sus, pe partea dreaptă a văii. Construcția din lemn de brad, adus din locul numit „Gruiul Rusului”, a fost incendiată de tătari la 1717
Biserica de lemn din Săliștea de Sus, Nistorești () [Corola-website/Science/313621_a_314950]
-
observat criticii, romanul, pe parcurs, și-a tot schimbat albia, simbolurile, structura. Tocmai pentru asta, locul de naștere al romanului a fost și Moldova, și Rusia, și Munții Caucaz, și țărmul Balticei. Tocmai pentru asta, Onache Cărăbuș, care-și începuse văleatul în limba maternă, mai apoi a vorbit în limba rusă, în letonă, în multe alte limbi, pentru a se putea întoarce acasă”. Editarea dilogiei la Moscova în 1968 a produs o nemulțumire autorităților politice din RSS Moldovenească în frunte cu
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
cel mai mic, Cel ce, chiar ca-ntr o poveste, Făt-frumosul cel voinic, E trunchios la-nfățișare, dârz la chip, măreț la fapte, A primit să stăpânească Țara cea de miazănoapte... Și-au domnit așa-n unire multe sute de văleaturi, Până când, de la o vreme, ale Patriei lor vaduri Începur-a fi pândite, rând pe rând, cu gând de moarte, De barbarii asiatici, ce curgeau puhoi de hoarde. Crăcănați, cu gambe strâmbe, cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și plăcerea;/ Atâta-i de supusă și de bună/ Încât li-i dulce traiul împreună.” 882 Cu toate acestea se recunoaște faptul că succesul oricărei căsnicii ține de înțelepciunea bărbatului de a se supune consoartei: „De vrei să-ți faci văleatul fără teamă/ Fă cum te-nvață dânsa și se cheamă,/ Cred eu, că nu mai poți să rătăcești,/ Ci îndrăzneț cu fruntea sus pășești,/ Așa-i de credincioasă și-nțeleaptă./ Tu dacă vrei să umbli cale dreaptă/ Ascultă totdeauna vorba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
octombrie 1500 adresată de Agostino Vespucci lui Machiavelli, unde apare un moment hazliu ce privea anumite probleme cu care se confruntă Fabiani. Totuși părerea lui Vespucci despre activitatea lui Fabiani era foarte bună: "Scis etenim ipse quantopere fide et taciturnitate văleat, quantumve în scribendo velociter et concinne literarum caracteres exprimat..." ["Știi și tu valoarea, seriozitatea și tactul de care dă dovadă, si cu câtă rapiditate și elegantă scrie propriile scrisori"]. În data de 22 noiembrie 1511 Ser Luca apare că unul
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în succesiune a unor scrieri întregi, cu rare situații în care se mai pot constata amestecuri. După moartea lui N. Costin (1712) este desemnat de domnitor să redacteze cronica oficială a Moldovei - De a doua domnia lui Nicolae Alexandru Vodă, văleat 7720. Izvoarele lui A.U. au fost Letopisețul anonim al Țării Moldovei (1661-1709), letopisețul lui N. Costin, însemnările și corespondența domnitorului, mărturiile unor boieri, știri din actele oficiale, de prin „gazeturi” și „avizii”. Cronicarul se arată informat și asupra mersului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
care A.U. era familiarizat. SCRIERI: A doua domnie a lui Neculai Alecsandru Mavrocordat V. V. în Moldova, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, II, publ. M. Kogălniceanu, București, 1872, 119-173; De a doua domnia lui Nicolae Alexandru Vodă, văleat 7720, în Ioan Șt. Petre, Axintie Uricariul, București, 1944, 77-179; Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei, I-II, îngr. și introd. Gabriel Ștrempel, București, 1993-1994. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit., XVIII, I, 110-120; Giorge Pascu, Istoria literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
latura sudică, continuând cu latura de est, apoi de nord și terminând cu latura de apus, ajunge la concluzia că anul înălțării coloanei este 1716: „Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviță Voevod, Domn și oblăduitor a toată Moldova, la văleat 7224 (adică anul 1716), al treilea rând a Domniei mele, ridicat-a puternica Împărăție turcească oaste asupra nemților, și la aceste mestecători multă pradă s-au făcut bietei țări a Moldovei despre partea nemților, poftindu-i și chemându-i o
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
tușește... Tace... Daniil, cu tunica ghemotocită la piept, oftează, bolborosește: Doamne, Dumnezeule... Ștefan, istovit, cu ochii pironiți în gol, îngână răgușit: La Valea-Albă... începe el, dar se lasă să cadă pe lăicioară, sfârșit, cu umerii pleoștiți, cu ochii goi, pierduți. "Văleatul 6984 de la zidire, 26 a lunii Cuptor, Vodă Ștefan fu înfrânt de către turci, la locul de-i zice Valea-Albă..." Așa vor izvodi prin letopiseți. Un tunet se rostogolește bolovănos, prelung, undeva departe... Își îngroapă fața în palme și cu glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
coadă; despre glorie, sânge, oase... Oasele străbunilor, bineînțeles! Aistea ajută la luptat și la murit, filozofează Ștefan. Dar am izbândit Ștefane... altfel cum? spune Vlaicu. Desigur, altfel nu se poate... Cronicarii vor izvodi în letopiseți: "Marți, ghenarie, 10, anul Domnului văleat 6983 de la Zidire, la Vaslui, în locul de-i spune Podul Înalt, Vodă Ștefan a lovit cu mare război Împărăția turcească și cu voia lui Dumnezeu moldovenii au izbândit!". Dar, continuă cu glas scăzut, nicăieri nu va scrie cât de greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este satul Bălănești din ținutul Tutova. Motivul; foștii stăpâni ai moșiei au fost înmormântați la această mănăstire. Acestor danii li se mai adaugă: un pogon și un sfert de vie în Vămășoaia, dăruit de Simeon, fiul lui Stratulat Chirițe, la văleat 7250 (1742); o casă în Muntenimea de Mijloc „In ulița care merge domnia la Cerdacul Copoului.” Si câte altele... - Incet-încet, mănăstirea Trei Sfetite a prins cheag, mărite Spirit, dacă mai luăm în seamă și scutirile de dări acordate mănăstirii pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vedere și scutirea de dări a poslușnicilor. De pildă: la 15 aug. 1712 (7220) Nicolae Alexandru Mavrocordat a scutit de dări 35 de poslușnici ai mănăstirii Trei Ierarhi, de la Răchiteni, ținutul Sucevei. Apoi Mihai Racoviță voievod a dat dezlegare la văleat 7224 (1716) ca mănăstirea să țină 20 de poslușnici „înăuntru mănăstirii nesupărați de bir domnesc.” Si încă mulți alți poslușnici și robi țigani. - Ai început să te descurci binișor în hățișul zapiselor și asta mă bucură, cercetătorule. - Nu mă voi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Închinăm gândurile și neostoita noastră slovă, Tuturor celor care trec azi prin veac pe acest sfânt și frumos meleag al satului nostru Cârțișoara, Tuturor celor care cândva aci și-au trăit văleatul și tot aci și-au încredințat țărânei spre veșnică odihnă truditele lor oseminte. Precum și Tuturor celorlalți fii ai satului înstrăinați pe toate meridianele terrei de aspirații, de nevoi sau de vremuri potrivnice. Autorii Cuvânt înainte Nici-un covor, nici-un chilim nu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fie mai apropape, fie mai departe de ziua de azi, să se gândească și ei să facă la fel pentru comună. Matei Moraru, 1 aprilie 1973. Și în felul acesta unul dintre cei mai inimoși bătrâni ai satului, atunci la văleat 1973, s-a apucat să-și depene amintirile într-un scris demn de sfinte cronici, frumos, lizibil și elegant, ca să le lase în păstrare pentru viitorime, spre delectantă lectură celor ce iubesc satul și istoria lui, într-un caiet ce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
au tâmplat moartea” din cauza unei „boalfe” „la grumazi în chip de tragăn”. Gheorghe Duca Vodă, așezat de un cronicar între victimele lui Șerban Cantacuzino (otravă, plasată prin intermediul unor „leși”), a murit de „cataroi”. El și-a văzut moartea venind: „Sosind văleatul 7193 eară cel de la Hristos 1685, în luna lui martie în 24 de zile, într-o marți sara spre miercuri cătră Blagoveștenie, la al treile ceas de noapte, l-au lovit de palidz, adică cataroi (Neculce ne spune și de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi cuprinde pe Neagoe Basarab, Doamna Despina Milița, Theodosie și Ruxandra, iar pisania - pusă în 1760, dar reproducând, verosimil, un text mai vechi - spune că „Această Sfântă biserică făcutu-o-au Io Neagoe Basarab și doamna Despina, luna iulie 30, văleat 7030 [1522]”, deși Voievodul se stinsese cu un an mai înainte), Doamnele în haine de ceremonie (care le ofereau prestigiu și fixau o ierarhie a vizualului), așa cum apar în tablourile votive din bisericile zidite de Domni - participau la concretizarea aparenței
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și stârnea - în omnipotența lui - depresii (zisese Evanghelistul: „Nu știți nici ora, nici ziua, nici locul”) și dezechilibre. Ignorând de obicei femeile, cronicile noastre ne dau puține amănunte despre trecerea lor „dincolo”. Parcimonioși peste poate, cronicarii adesea doar constată „trecerea”: „Văleatul 7019. Fevruarie, miercuri în săptămâna albă, au murit Maria, doamna lui Ștefan Vodă, fata Radului Vodă, îma lui Bogdan Vodă...” (Grigore Ureche). Anonimul Bălenilor, cititor al lui Ureche, înregistrează și el știrea, dar la fel de laconic: „întru aceste vremi și muma
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Et hanc etc., capsans etc. Et hanc dixit et asseruit dictus testator fuisse et esse suam ultimam voluntatem et ultimum testamentum, quam et quod valere voluit iure testamenti, et și iure testamento non valet, non valeret et seu non valebit, văleat et valere voluit dictus testator iure codicillorum, et și iure codicillorum non valet, non valeret et seu non valebit, văleat et valere voluit iure donationes causa morțiș vel cuiuscunque alterius ultime voluntatis quo, qua et quibus magis et melius de
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
testamentum, quam et quod valere voluit iure testamenti, et și iure testamento non valet, non valeret et seu non valebit, văleat et valere voluit dictus testator iure codicillorum, et și iure codicillorum non valet, non valeret et seu non valebit, văleat et valere voluit iure donationes causa morțiș vel cuiuscunque alterius ultime voluntatis quo, qua et quibus magis et melius de iure valere, subsistere et tenere potest et seu poterit. Capsans, irritans et anullans dictus testator omne aliud testamentum, codicillum, donationem
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
i cadența, întineresc. Iată ce ajunge Oltul lui Goga, cel sentențios, greu de obidă nevorbită: „Multiscusita minții limbă/ Nu-mi spune clipa năzdrăvană/ Ce mi te-a scos de mult în cale,/ Ființă mașteră și vană!/ Uitat-am ziua și văleatul/ Ce-au înfrățit pe vremi, odată,/ A mele stihuri de aramă/ Cu proza ta cea nesărată.” Destinatarul presupus este Octavian Codru Tăslăuanu, co-director al Luceafărului, împreună cu Goga și Al. Ciura. Între Goga și Tăslăuanu a existat o vremelnică răceală, pe
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
din Köln, din Toboso... Decenii spre șapte-ndărăt mi-au rămas, Căznite în febră nocturnă; Estimp, o dârloagă, de-i zicem Pegas, Mi-au stat lângă poartă, dejurnă. Și totuși, în treacăt, ciordind câte-un mit Din vastele landuri celeste, Văleatul acesta, bizar și mâhnit, Mi-l, încă, propag prin tempeste. Căznitele zile grăbite mi-s, prea Și-n vânt hazardate ca fumu-s. (Găselnița asta, mă prind că nu vrea S-o bage la devlă Postumus!)
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
-ntorc din Egipet De unde am adus Marele Sipet Cu toate Răboajele Tărâmurilor Atlantide Peste care Oceanul tălăuzind se deschide Până la Templele Timpului zălogit în cele trei piramide. Zice-voi: sfârșit-am pâinea, un veac am încheiat Pe Tărâmurile celui dintâi văleat -De-un ciorchine de strugure mustind rămas-am beat -Am ajuns Marele Fecior Făt-Frumos din Focida Care, ca fluturele, părăsindu-și crisalida, Care, ca fluturele, ispășindu-și omida: Eu sunt Furga Murga Samurcaș Cu Feciorul Țugulea Mătușii din Amorgos alb cât
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
aici în întregime: “Întâiul Rege-aci, în brazi sub creste / Și-a prăznuit în piatră biruința / Și-asemeni lui Manole din poveste / La temelie și-a zidit credința.// De-atunci șireag cincizeci de ani trecură, / Paloș de sânge le-a roșit văleatul / Și-un vis slăvit de-a veacurilor gură / S-a izbândit de-a lungul și de-a latul.// Bătrâne Domn, când vin să-ți văd lăcașul / Îți cer povața Ta să-mi reînvie / Eu, Regele, nepotul și urmașul / Al treilea
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
Simona Vasilache La Curtea Veche, cărți vechi. De neam (bibliofil). Printre ele, bune surate pierdute în gîlcevile lor de altădată, o bucoavnă gîlcevitoare: Arhondologia Moldovei - Amintiri și note contimporane, a lui C. Sion. Văleat 1892, Iași, Tipografia Buciumului Român. O carte rea, la vremea ei, înțepată și pusă pe cîrteală, care nu l-a amuzat deloc, bunăoară, pe Călinescu. Acum, dacă o iei din nou la răsfoit (în ediția veche sau, mai probabil, în
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]