55 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > UN CHIP PE RETINĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 686 din 16 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Vălură a drumului aspru al umbrei alunecă risipind îndoieli îndepărtări oglindiri rănile gândului acoperite cu plasturii din iarbă fragedă un chip pe retină în ultimul abur înjunghiat de brațul luminii e suflet etern. Referință Bibliografică: Un chip pe retină / Gheorghe Șerbănescu
UN CHIP PE RETINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/_un_chip_pe_retina_gheorghe_serbanescu_1353112943.html [Corola-blog/BlogPost/364796_a_366125]
-
frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu petele de lumină vălurind pe asfaltul crăpat, exact că atunci, ca atunci... Dar vai, prea repede a trebuit să mă întorc... Micul tăpșan era neschimbat, mirosul putreziciunii roditoare, fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau, laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/raul_baz/canal [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
de grâu - în pălăria tatei prima gaură 41 miriște arzând- pene arse de uliu purtate de vânt 42 malul râului- în salcia uscată muguri de stele 144 43. pe prispa casei de vorbă cu greierii - fusul tot mai plin 44. vălurind apa dansează cu stelele- vântul de noapte 45. tot printre cărți - nu și-a luat vacanta șoarecele 46. în paltonul nou - copil desenând pe țărm un soare uriaș 47. Gaura nouă - șoarecele a lucrat iar în schimb de noapte 48
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_2010.html [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
a doua ca mărime din acest grup, fiind separată de Marea Britanie de Marea Irlandei. Pentru o masă de uscat relativ mică, Insulele Britanice au un relief variat, de la zonele mlăștinoase din estul Angliei și turbăriile și mlăștinile din Irlanda, până la colinele vălurate din Anglia și Țara Galilor și lanțurile muntoase colțuroase din Scoția. Irlanda a făcut parte din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1800 până în 1922, când a fost proclamat Statul liber Irlandez ca membru independent al Commonwealth-ului britanic. Irlanda a
Insulele Britanice () [Corola-website/Science/304734_a_306063]
-
a fost un termen folosit în unele culturi occidentale începând cu perioada medievală pentru a descrie un tip de oțel folosit pentru săbii. Aceste săbii sunt caracterizate prin modele distinctive ale unor rețele fine de nervuri amintind de apa curgătoare vălurând sub acțiunea vântului. Lamele făcute din acest oțel aveau nu numai reputația de a fi dure și rezistente la rupere, dar și care puteau fi ușor rectificate în caz de distrugere redând o margine ascuțită și rezistentă. Astăzi termenul este
Oțel de Damasc () [Corola-website/Science/325896_a_327225]
-
La Horlești, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ248B, care duce spre est la Popricani (unde se termină în DN24) și spre sud la Lețcani (unde se termină în DN28). Relieful aparține părții sudice a Câmpiei Moldovei, este larg vălurat cu interfluvii delurase și colinare, cu platouri joase. Atitudinea medie este de 138 m (cea maximă fiind de 206 m Dealul Breazu). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Rediu se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
învecinează la nord cu satul Scobâlțeni (care aparține de orașul Podu Iloaiei), la est cu satul Chilișoaia (din comuna Dumești), la sud cu cătunul Pădureni și la vest cu satul Doroșcani (ultimele două sate aparțin de comuna Popești). Relieful este vălurat cu dealuri sub formă de platouri joase cu înălțimi care se situează între 115 și 178 metri, remarcându-se toate formele specifice podișului: creastă, mamelon, movilă, colină, șes, viroagă. În partea de sud a satului, la câțiva kilometri, se află
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
de fericire și să ne recunoaștem propriul suflet în lumina Iubirii. Digul " Știați că și pietrele au îngerii lor?" Așa își începu bătrânul povestea. Era o după-amiază senină de vară, soarele luneca spre asfințit și, până departe, apa lacului strălucea vălurind lin, până la poalele muntelui. Lacul fusese dintotdeauna aici îmi spuneam ca să oglindească brazii, să zboare deasupra lui păsările și, mai ales, să ne dea nouă răcoare vara, apă rece cu parfum de cetină, pește bun și dulce în vacanță. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Atunci era în vară, în cea mai puternică lună a verii, secerișul pe terminate, seceta din acei an își vădise tăria, calul alergase pe lungul drum comunal ridicând praful ascuns de pământul uscat - acum era în octombrie, începuseră ploile, negura vălurind peste câmpie. Dimineața asta era ceva mai limpede, frunzele uscate de vântul de cu noapte. Lung le aduna grămezi, cu mătura făcută din crengi legate cu sfori și sârmă; când isprăvi lucrul, trase aer, adânc, în plămâni, încrucișă mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
anonimat, prinși doar în arhivele îngălbenite ale școlilor. Cine leo mai scotoci !?... Între colinele vălurite din partea stângă a văii Bârladului sunt bulucite așezări sătești, probabil răsfirate la începuturi, dar aglomerate astăzi în preajma centrului administrativ. Pe după câteva înălțări cutezante de pământ, vălurind între galbenul lutos și negrul de humă, stă așezat într-un cuib cu vedere doar înspre soare, satul Dodești. Pe aici m-a purtat destinul prin anii 1973-1975, când, împreună cu Theodor, am făcut mai întâi o vizitare a locurilor, unde
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
apoi, alții... și, alți cocoși se porniră în tot satul. Focul încă pâlpâie scăpărând în răstimpuri roiuri zglobii de scântei roșcate. În noaptea limpede, presărată cu praful de aur al stelelor, se mai auzi o vreme doar ecoul cântecului lor, vălurind... apoi, tăcerea se lăsă peste tot întinsul... Peste tot se așternu o liniște deasă, că-ți puteai asculta bătăile inimii... doar greierii mai țârâiau tremurat. În liniștea nopții, din depărtare se auzi un găgăit ascuțit apropiindu-se din ce în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
oare, n-am întârziat; să mă grăbesc !”. Deodată, dangătul clopotului de la Mitropolie, care bătea jumătate de oră, vibră aerul atât de aproape, de parcă m-ar fi lovit în piept cu ceva. Cloptul bătu rar, cadențat, de două ori, la rând, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o bucată de piatră în oglinda apei liniștite. Am tresărit. „Oare n-am întârziat..!”, repetai ca o mașinărie stricată. „ - Nu, nu... mai este până la zece..!” îmi șopti rar, un gând. De-a lungul gardului înalt, de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trecut - spuneți-i rădăcină sau temelie. Poate e nevoie și de o floare - ale sale, dintru ale sale. Motiv pentru care eu pun mereu Ziua mediului În relație cu trestia, aceea cu „coama“ legănată de adierea vântului, același care-i vălurează apa de la picioare, căci această zi Înseamnă sau trebuie să Însemne În primul rând protecția sărbătoritului pentru a nu deveni un comemorat. Iar această plantă o face În mod remarcabil, așa fragilă cum e... Merită puțină iubire, nu? Și, paradoxal
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mare. Altfel spus, zona de tranziție Între două negentropii e materializată de un element mort din punct de vedere biologic, entropic, nisipul. Aici ar trebui o paranteză: anume, acolo unde e doar nisip, un pustiu de pildă, el se va vălura formând dune, semn că, neavând Încotro, devine el Însuși o negentropie, chiar dacă mai redusă, permițând o viață destul de vizibilă. Revenind la plajă, m’am Întrebat: cum e posibilă trecerea de la negentropia mării la entropia plajei, iar de la aceasta la negentropia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
remarcat ca trăsături definitorii ale personalității lui Nicolae Gane idealul moral și liniștea sufletească, spre care a tins în toate împrejurările biografiei sale, diversă și complexă, chiar dacă la o privire de suprafață pare ca albia unui râu care curge lin, vălurind lunci verzi și crânguri cu priveliști însorite. Gane realizează o frescă autobiografică, sentimentală, uneori, neutră, alteori, însumând, sub semnul narațiunii fluente și al umorului sănătos, pagini potrivite pentru cunoașterea copilăriei, adolescenței, tinereții, a etapelor activității literare și politice, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu renunță, puse amândouă tălpile pe treapta ceea înghețată ținându-se ăi mai strâns de bara ceea. I se păru că visează și chiar dacă știa că este aievea, i se părea că este vorba despre altcineva. Zăpada albă se vedea vălurind în jur și la câțiva metri sau zeci de metri, cine mai știe, se ridica pieziș drept în sus, ajungând sus de tot la poalele cerului bănuit undeva departe. I se părea că merge agățat de cine mai știe ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu puteam să mă confund/ Decât pe jumătate// Și nu puteam fără să știu/ Că de murit e cel mai greu/ Pe mal mă aștepta umil/ De aer trupul meu". Dacă pilonii rimei țin treaz versul liber, ritmându-l și vălurind cadențele, departe de acel anarhism liric atât de productiv în zilele noastre, desființând orice barieră între proză, poezie, reportaj - și altele încă - dacă, așadar, un anumit tradiționalism marchează în Figuri de stil modalitatea lirică, nu mai puțin sfada cu tiparele
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
Din care bea numai lumină. Legenda unui alt Sisif La ceasul vinețiu al nopții, Se strecura în catedrală Să fure sensul din imagini Și dispărea cu tolba plină. Înfățișările prădate Își regândeau alcătuirea Crescând pe ziduri și coloane, Până se vălura de seară, Când hoțul se-ntorcea cu frica Să cerceteze-mputinarea. Însă umblând prin vistieria Reînnoitelor contururi, Prindea s-auda gâlgâirea Din adâncimea arătării, Și se-arunca din nou bezmetic Să-i captureze nentelesul. Dar chiar golita, marea frescă Îi aducea
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
Din palmă hrănii claviatura - stol de clape Sub bătăi de aripi, plesnete, croncănire, În vârful degetelor stând, le-ntinsei mâna aproape, Și noaptea se freca de coate sub mâneci în răsucire. Și era întuneric. Și un heleșteu cu apa amară Vălura, unduia. - Și păsări din specia te iubesc Păreau mai curând să omoare, decât să moară, }ipătoare, negre, cu clonțul dur, diavolesc. Și era heleșteul. Și întuneric era. Pluteau Oale uriașe cu dohotul miezului de noapte. Și val după val pe
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
opera altui poet. Ulterior, ca editor al integralei Tonegaru, am stat multă vreme pe gânduri dacă să introduc sau nu în ediție un articol polemic la adresa liricii lui Ion Caraion, în momentul respectiv redactor la Scânteia tineretului. Cultul lui Nichita, vălurind până la grădinițele de copii, a marcat, odată mai mult, primitivismul cultural al unei societăți însetată de celebrități, pe cât de vulnerată în eul profund că nici un român n-a luat până acum premiul Nobel. Cum însă se pare că, de la o
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru o clipă!.. murmură el. Dar, nu... nu se poate!.. Timpul nu se mai întoarce. Așa a hotărât Dumnezeu, la începutul neînceputurilor, după Geneză, în Sfatul Sfintei Treimi. Clopotele de la Biserică începură să bată, rar cadențat, risipindu-i gândurile, și, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o bucată de piatră în oglinda unei ape liniștite... Parcă asculți clopotele deniilor... parcă ogoarele, pădurile și izvoarele jelesc... Era în ziua de Sf. Mucenic Dumitru izvorâtorul de Mir... -Mi-ar face bine să pot plânge... să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
răsfrângeri, guști astre umede pe bolta cerului de gură. Te dor mușchii degetelor neastâmpărate (falange, falangete, falanguțe!) de atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului, secretul plasmei vălurind întruna pelicula vie a celulelor... Transcrii, învârtindu-te ca titirezul, pe hârtia lucioasă, lustruită de dulgherii geloși, înșiri povești clocind de mult timp în tine... Copilăria îți apare iarăși firească... joci țurca și poarca la Belcești, te scalzi în găuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
arzând și scânteind în toate culorile, între ele, declinând pe boltă, marea cometă alburie își flutura pletele prevestitoare de cataclisme, potopuri, incendii, dezastre. Sub stele, foarte adânc, pe strada mea care părea un fund de fluviu, se mișcau alte lumini, vălurind ciudat. Călcând cu tălpile goale peste cărămizile aleii, printre tufănele și trandafiri, am ieșit la poartă. Cu lanterne, felinare sau lumânări în mâini, se îndreptau spre câmp sute de oameni, în grupuri mici sau unul câte unul forfecați în toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de minunare mare - și iar veneau școlarii, cu patruvocile lor, cu gurile-covrig ațintite la mâna tatei bătând măsura Învățătorește și dând intrările ne-pricepute de părinți, apoi Începeau să adie femeile, povestind ca un lan de grâu, copt și plin, vălurind dulce, aromitor, de sub broboade de lână, cum e cu mireasa-ceea când Își ia ziua-bună de la frați și de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori și iar veneau copiii, cu clopoțìii și după ei veneau flăcăii satului, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]