49 matches
-
dusă gheața Ce greu m-acoperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagăn-acum paseri Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt; Spuneți-ne-o poveste O paseri, mai curând. COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape) Din al văii fund umbros Pîn-în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin! IONEL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici glasuri. Iar paseri mici se leagăn Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, O paseri, povestiți-mi Povestea-vă cîntînd! CORUL TUTUROR BURSCHEN-ILOR, FETELOR (departe ș-apoi mai aproape) Din adâncul fund de văi Trece-un cânt din gură-n gură, Până-n naltul cerului El pătrunde ceața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gheața Ce greu mă coperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagănă-acum paseri Pe flori cu blând miros, Beau rouă și mă-ntreabă Daca mai sânt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, a O, spuneți, păsărele Povestea-vă cântând. b Spuneți-ne, o paseri, Povestea-vă curând. c Povestea voastră, paseri, Spuneți-mi-o curând. Spuneți-mi-o poveste O paseri! mai curând. {EminescuOpVIII 418} COR DE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era rece pentru că fusese dusă În cutie, ea Îi simțea căldura numai ținînd-o În mînă. Ceva, delicatețea, luciul, o făcuse să se gîndească la Helen. Se gîndi acum din nou la Helen În timp ce o scutură pentru a o vedea făcînd vălurele. — Uitați-vă ce luciu are! Uitați-vă la nasturi! Căci nasturii erau din os, delicați ca o azimă, și incredibil de plăcuți la pipăit și la vedere. Binkie Își mută țigaretul dintr-o mînă În alta ca să poată ridica manșetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acum mergem... Scapătă soarele... Pornirăm spre Iezer, pe când din urmă ne petrecea din ochi Sandu, cu mânile în șolduri, cu zâmbetul pe buze. Tot drumul, până la baltă, Marin nu zise nimic. Pâcâia din pipă, cu ochii rotunzi ațintiți înainte, slobozind vălurele albăstrii de fum, care se înălțau până la pălăria lui înverzită de ploi și de vreme și se topeau într-o clipă în aerul luminos. Mergea domol; cizmele mari, cu carâmbii până la genunchi, sunau greu pe pământul tare, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fața spre cer. Ochii stăteau închiși acuma pe un obraz liniștit, senin, cu barba umedă, lucie. Bătrânul întinse sumanul roșcat peste trupul gol, îl acoperi până la bărbie, după aceea se așeză lângă bulgar, cu luleaua, slobozind din clipă în clipă vălurele de fum albăstriu. Grădinarul îl privise în tăcere. Cu ochii umezi, deodată răsăriți plini de milă de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin abundența de verdeață, prin coloritul florilor de câmp, prin aerul proaspăt și mai ales prin liniștea locului, că nu veniseră în acea zi mulți oameni acolo. Apa râului era limpede că se vedeau pietrele și calmă prin unduirea de vălurele. S-au așezat într-un loc mai retras să facă plajă. Cecilia și-a dat jos rochia închisă în nasturi în față rămânând în costumul de baie. S-a dezbrăcat și Matei rămânând în slip și stând în picioare o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
LE FĂCU SEMN OAMENILOR LUI SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE. ACEȘTIA SE ÎNGHESUIRĂ CA ÎNTR-UN VÎRTEJ ȘI PUSERĂ ÎN ȘOAPTĂ ÎNTREBĂRI. DAR PESTE MAI PUȚIN DE UN MINUT HEDROCK RĂMASE SINGUR CU NEGATISTUL, ȘOCUL INIȚIAL ATENUÎNDU-SE ÎNTR-O SERIE DE VĂLURELE MINTALE, DUREROASE. DEȚINUT. ÎNTR-UN FEL, FIREȘTE, ȘTIUSE ACEST LUCRU, DAR, ÎNCERCASE SĂ SE CONSIDERE DOAR UN SUSPECT ȘI SPERASE CĂ DACĂ SE PREFACE A NU RECUNOAȘTE ACEST LUCRU, CONDUCĂTORII ARSENALELOR NU AR FACE NEAPĂRAT PUBLICĂ CHESTIUNEA. DE FAPT, ACEST
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la strapazane. Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pervazul prăfuit zări o scoică uriașă în formă de melc. Un ghioc. Mama se amuza în timp ce stătea de vorbă cu o doamnă pe intervalul dintre mesele cu mașini de cusut și bucăți de material cusut se încrețeau cu grăbire în vălurele, sub piciorul lor cu ac mișcător-bezmetic -, și ele amândouă aruncau rând pe rând priviri zâmbitoare-ocrotitoare spre el, mai întâi doamna și apoi mama. Doamna i se adresa lui strigându-i ceva peste mese, dar zgomotul era prea mare ca s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe în jos, săltând, fragile și grațioase, peste vălurele în care se răsfrângea, cu sclipiri mișcătoare de nestemate, soarele de primăvară. Apoi preferințele se îndreptau spre aeroplane. Coala de hârtie era îndoită altfel, colț spre margine de jos în sus, colț spre margine de sus în jos, noi vârfuri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
văd astfel, ea care era totuși atașată de viață, chiar și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând în vis cu tata, cel din ultimii ani, în vreme ce provele bărcilor dănțuiau în contratimp peste vălurele care se spărgeau clipocind pe undeva dedesubt, de picioarele debarcaderului. De fapt nici nu mai era vis. Îmi făcea plăcere să fac din valsul meu cu tata cu el, care iubea atât de mult valsurile și mai ales Dunărea albastră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
avea să fie uriașă; iar În America era În curs de pregătire o adaptare pentru scenă, care, fără Îndoială, avea să mai verse ceva aur În palmele făcute căuș ale lui Du Maurier. Plescăi meditativ În apă cu piciorul, trimițând vălurele care se loveau de ridicătura pântecelui. Își amintea de o epigramă a lui Wilde, din eseul acela, Sufletul omului În socialism, publicat În Fortnighty și care suna cam așa: „Oricine poate fi alături de un prieten la rău, dar e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
speranța de a mai adormi, rămase În pat, ca supraviețuitorul unui naufragiu aruncat pe nisipul rece al unei plaje pustii, prea ostenit și demoralizat pentru a se târî dincolo de limita fluxului, abia mai păsându-i dacă trăiește sau moare, lăsând vălurelele descurajării să se spargă deasupra sa. Ce Îl supăra cel mai tare era faptul că eșecul umilitor ajunsese sau avea să ajungă la urechile tuturor celor din largul său cerc de cunoștințe. Nu mai exista persoană cu care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În singurătate pare atât de liniștit, un pustiu ce nu te atinge, un colț de libertate tristă. Soarele ardea, dar afară nu era cald. Era mai precis relativ friguț. Ploile aduceau gunoaie pe apele de la canal. Acestea veneau în valuri vălurele. Câte o frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde, le simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare, vine și se duce, iscând vălurele pe apă și legănându-vă ușor, pe tine și barca ta, în vreme ce plutiți prin fâșiile yin-yang ale dimineții. Păsările ciripesc. E-un sunet ascutit, clar, curat, fără zumzetul de fundal al zilei care mai are până să înceapă. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout - și apoi, sprijinindu-mă de cabina povârnită, încet, cu fața udă de lacrimi: Clio. Doar pârâitul navei Orpheus. Marea calmă furișându-se, revărsându-se încet peste punte în vălurele. Marea trăgând încet barca în adâncul ei, ca și când întregul ocean ar fi fost un gigantic animal unicelular, hrănindu-se cu ce-a mai rămas din lume. Cu toții ne scufundăm în apă și nu mai ieșim niciodată la suprafață. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
firul. Nick trase cu putere și păstrăvul se deprinse. Trase firul și, ținând cârligul În mână, merse În josul râului. În față, aproape de malul stâng, era un buștean mare. Văzu că era gol. Apa trecea lin prin el, Înconjurându-l câteva vălurele. Apa era tot mai adâncă. Partea de sus a bușteanului era gri și uscată, acoperită de umbră pe o parte. Nick scoase dopul sticlei și un cosaș se agăță de el. Îl prinse, Îl Înfipse-n cârlig și-l aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oțet și prăjeală. Rândunelele zburau ca niște săgeți, coborând și ridicându-se în stoluri, dincolo de zidurile cetății, acoperite de iederă. Valerius se întoarse să privească sclipirile luminii în apă. Vârî mâna în fântână, trasă cercuri din ce în ce mai mici și numără vrăjit vălurelele care dispăreau încet-încet. „Plec“, se gândi. Își trecu mâna peste piept. Degetele dădură peste amuletă. Amuleta Velundei. O strânse în pumn, apoi o privi în lumină: strălucea, transparentă. Frumusețea ei nu pălise, de parcă Velunda n-ar fi murit, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
între idee și formă dă o imagine configurativă, foarte expresivă. Fascinația lirei (1993) cuprinde transpuneri din lirica universală, la loc de frunte situându-se Arta poetică a lui Paul Verlaine. Între cărțile dedicate micilor cititori (versuri și proză), se disting Vălurel, fiul Dunării (1998) și Dreams and Songs - Visuri și cântece (1998), un reușit exercițiu poetic în limba engleză. Câteva culegeri de eseuri și consemnări, între care Călătorind prin „Țara frunzei de arțar” (1998), scrisă în colaborare cu fiica sa, Cristina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
flori, București, 1986; Poemograme și alte poezii, București, 1986; Sub flamuri purpurii de mai, București, 1989; Tărâm al eternei iubiri, București, 1989; O poezie pentru fiecare, București, 1993; Eternele izvoare, București, 1996; Năzdrăvăniile perușului Ciufulică și alte poezii, București, 1997; Vălurel, fiul Dunării, București, 1998; Călătorind prin „Țara frunzei de arțar” (în colaborare cu Cristina Segărceanu-Udrea), București, 1998; Dreams and Songs - Visuri și cântece, ed. bilingvă, București, 1998; Pururi iubirea, Târgu Jiu, 1998; Ascuns într-o lacrimă, București, 1999; Stele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde, Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboane, săpând malul năsipos. Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană saltă-n aer dup-o viespe sprinteioară, Când sălbatecele rațe se abat din zborul lor, Bătând apa-ntunecată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lucrurilor Înfrățite. O nouă reverie a intimității, În mișcarea de data aceasta a naturii, se distinge: „Eu mă duc În faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotiri ea se perde, Cum se-schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboace, săpînd malul năsipos. CÎnd o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, CÎnd o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteioară, CÎnd sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătînd apa-ntunecată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]