1,093 matches
-
slava nimănui. E bucuria lumii mai rece, prefăcută, Culoarea și lumina din ochii ei se mută. Ca huhurezii nopții ne învârtim vioi, Orbiți de jocul măștii din aur și noroi. Dar Tu ne ierți și-n zori, cu mâna în văpaie, Ștergi cerul mâzgălit de vorbe cu gunoaie. Preabunule, durerea cerească nu-ți ajunge, Și-atunci iubirea Ta, prin ochii icoanelor, ne plânge. De vom avea-n molohul Sodomei crezământ, Răstoarnă, Doamne, jarul din stele pe pământ. înviere Am tot dormit
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
mobila tace tablouri veghează în nefaptele lor în nescrise încă destine singurătatea porii-și deschide până la roșu culoarea sângelui și-o dispută și puiul de leandru geamănul meu atinge-mă purpură dar nu mă răni Zori Cum dimineața își încarcă văpaia forme încă nelămurite alunecă în casă un univers cu imperceptibile riduri întunericul părului meu îl înghite ziua de azi va fi la fel ca zilele viitoare o dinamică suportabilă de sentimente asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
de imagini: - Să-nvolbur pe strune un aprig poem își spune cu șoaptă șoptită. Deci fără zăbavă în sprijin să chem Poetica mea recuzită. Veniți-mi în preajmă voi, sute și mii De flamuri, drapele și steaguri, Să fluture-a voastre văpăi purpurii Pe-a versului falnice praguri. Și voi buciumați-mi mărețul avînt, Sirene, ciocane, baroase, Spre slăvi să se-nalțe năvalnicul cînt Cu note înalte ori joase. V-aprindeți în clocot voi, zori de rubin, Voi torțe, voi facle, voi
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
e pentru el putere cosmică, "ardere" (vezi poezia cu același titlu), adică topire în marele tot. în acest cadru, femeii iubite i se închină laude, imnuri, căci ea e o întrupare absolută a lumii, este "ființa", "pumn de lumină" (Ardere), "văpaie" ce incendiază iarba prin care trece (Domnițele), zeiță, consubstanțială cu natura, identificându-se cu vegetația (Dumbrava roșie). Fiind de natură divină, ea este misterioasă, ermetică, e numită Runa, este una din minunile "corolei de minuni a lumii", cea mai frumoasă
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
și răcnet scrisă-n funebri fulgeri - Jude-aștepți: ai fost cândva icoană-n munți - sfânt zvâcnet te înălțai spre aștri - luminați nămeți de ce nu dai iertare - slobozire de ce nu uiți păcate slăbănoage căci Tu ești Dumnezeu și ești Iubire: schimbă-n văpăi pârâșe terfeloage dureri și deznădejdi - une prin alte ne-au prăbușit din piscul dumiririi secați orbirii - sclavi suntem încalte trăsuri de chip se-nec' în lutul firii ...îndură-Te - Lumină Preacurată și ne mai umple ochii - înc-o dată ȚĂRANII PRUNCIEI
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
curbat/ potolește gândurile./ Aduce calmul,/ liniștea./ Universul capătă unitate./ Lumea ideilor se prinde în/ lanțul de mire./ În undele cristaline/ rutina se smulge/ spre calea deschisă/ prin piatră./ O cunoaștere se deschide./ Ființă fluidică/ În aerul mișcător,/ Scânteie crescută la văpaie,/ insulă cu priviri ațintite/ în ceață/ coloane în câmpul universal/ al cunoașterii.” Imaginea este una puternică spre desăvârșire, e o multplicare ideatică mai rar întâlnită. Metamorfozarea metaforică și metamorfică este întreținută de un suflu categoric. Se creează un colț anume
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
noiembrie 2016. Când cucuveaua mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa travestită, Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de argint să cumpere uitare. Baloane de săpun se-nmultesc și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Citește mai mult Când cucuveaua mușcă luna de un colț,Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț,Un bocet de gorun, pasăre vicleanăZidită-n cuvânt precum o altă Ană.Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie,Urlă așteptarea, lacrimă văpaie,Ca un corb pribeag și nesătul trecutulTe mâna din urmă umbrind începutul.Furnicarul lumii colcăie-n ispită,Fățarnic botează clipa travestită,Pierdută de haită desface zăvoare,Cu bani de argint să cumpere uitare.Baloane de săpun se-nmultesc și dispar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie de astre de mult inefabil și puțin mister Te invit în spații hipersiderale omul meu iubit, fermecați de-acorduri de orgi din catedrale să reținem clipă.... timpul prea grăbit. O cadă mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu el când intrăm acolo, mă întorceam cu cartonul, sperând că data vii toare să-l găsesc singur. (Va continua) Nu mai aștept lumină din afara O alta-n mine tainic s-a aprins Și arde-n fund pojarnica ei pară, Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum - Cu ochii-ntorși spre ea pornesc la drum. Patimile lui Vasile Voiculescu (1884-1963) - medic de profesie, „doctorul fără arginti”, poet și prozator, destin literar sub semnul tragicului nimb de martir - nu pot fi despărțite de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie de astre de mult inefabil și puțin mister Te invit în spații hipersiderale omul meu iubit, fermecați de-acorduri de orgi din catedrale să reținem clipă.... timpul prea grăbit. O cadă mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu el când intrăm acolo, mă întorceam cu cartonul, sperând că data vii toare să-l găsesc singur. (Va continua) Nu mai aștept lumină din afara O alta-n mine tainic s-a aprins Și arde-n fund pojarnica ei pară, Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum - Cu ochii-ntorși spre ea pornesc la drum. Patimile lui Vasile Voiculescu (1884-1963) - medic de profesie, „doctorul fără arginti”, poet și prozator, destin literar sub semnul tragicului nimb de martir - nu pot fi despărțite de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
groase, din zemurile cele groase umezelile cel groase și sângele cel gros, din sângele cel gros, cărnurile cele groase, din cărnurile cele groase înmulțirea seminței și pentru aceea silnicele gânduri; și dintru acestea toate se iscă atunci ticălosului trup o văpaie și un cuptor babilonesc<footnote Sf. Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuriă, p. 92. footnote>, fierbințeala trupului ce caută să se potolească prin satisfacerea patimii. Sfântul Isaac Sirul ne învață și el că e cu neputință să biruim gândurile trupești
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
muzicii noastre populare, dar și pentru cultivarea sensibilității celor mici. Aici găsim chemarea pentru legarea educației muzicale de tradițiile autohtone, optând pentru „reintegrarea copilărimii în ființa sufletească, istorică a obștei, în spiritualitatea, credințele, obiceiurile, datinile, în mit, în legendă, în văpaia de dor, de năzuințe și eroism românesc”<footnote Breazul, G(eorge) - Patrium Carmen..., p. 583; footnote> . Autorul programei și al articolului ce explicitează textul ei precizează: „criteriile de selecție a valorilor educative și stabilirea lor ca atare, ca bunuri de
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
desăvîrșire temele fierbinți ale luptei de clasă,”16 dar, după cum se vede, Ana era destul de pe linie. Ba chiar cu oarece zel: „Cînd aud cum răsună cîntecul muncii,/ Cum țîșnește lumina din guri de cuptoare,/ Cum zburdă ecoul cuprins de văpaie/ Și zboară ca șoimul avîntat peste plaiuri,/ Atunci în suflet o magică strună/ Vibrează și cîntă: Slăvit fie omul!” etc. (Slăvit fie omul). Pot fi adăugate aici și „omagiile” aduse doinei, de care Ana e încîntată. Cine știe ce-o
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
și garoafa îți dormea pe inimă, vezi urma fumului cum se ridică, trece aproape de tine. Cu struna liniștii întinsă de-a lungul sângelui, făceai inima să-ți cânte. Buclele ți s-au transformat în crinul de umbră al nopții și văpaia neagră a întunericului din nou îți mistuie chipul. Iar eu nu-ți mai aparțin. Acum plângem separați. Dar, ca Orfeu, cunosc viața pe struna dragostei și adun albastrul ochiului tău închis pe vecie. Toate zilele Războiul nu mai trebuie declarat
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FĂR’ DE SUSPINE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Îți amintești, iubire, cum dansam, Cu plete-n vânt și tălpi desculțe, Cu mintea-n multele văpăi Și trupul plin de năbădăi? Îți amintești, cum mai zburdam, Cu dorul prins în altă lume, Cu îndrăcitele mișcări Imună la justificări? Îți amintești, cum ne iubeam, Uitând de vremea de afară, Cu-mbrățișări și lungi săruturi, Și-ncolăciți în
FĂR’ DE SUSPINE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382771_a_384100]
-
în clopot cearcăne de toamnă, adunând livide tânguiri de iarbă, tâmpla strângea focul sub genunchi, din rană, vântul culca pașii din pădurea oarbă. Doar, gândind la tine țin în brațe ploaia timpului nescurs de atunci... cândva, primăveri păscut-au inimii văpaia, n-aș vrea să te scutur! de prin ploaia mea. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: PLOAIA / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062, Anul VI, 23 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate
PLOAIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381676_a_383005]
-
cu fotosinteza nubilă. Nu mă asculți... deși cade lumina:vertical, orizontal și mai presus de tot a întuneric.... IX. MĂ OBSEDEAZĂ TIMPUL, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017. Mă obsedeză timpul ce trece, o văpaie, ce răscolește totul în a lui odaie, din lanțul amintirii văd astăzi un băiat cu pieptul lat și chipul lui bronzat. Se scutură destinul, apoi întors acasă așează amintirea pe un crâmpei de masă, și nostalgia iar, ușor, ușor, ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
oglindă cu semnul ei schimbat, se scutură destinul în sunete și semne, pe față chiar apare o cută și pesemne aducerea aminte, întoarce amintirea în pietre de-nțeles. Astăzi privesc iubirea! Citește mai mult Mă obsedeză timpul ce trece, o văpaie,ce răscolește totul în a lui odaie,din lanțul amintirii văd astăzi un băiatcu pieptul lat și chipul lui bronzat.Se scutură destinul, apoi întors acasăașează amintirea pe un crâmpei de masă,și nostalgia iar, ușor, ușor, ne frângeîn picături
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Autorului Susură-n spic de petale lumina, un înger și-așează printre nouri coroana, din sufletul veșnic se-adapă blajina, suflării de ger își închină icoana. Scobit în abisuri de cer zace dorul, uitând să-și mai stingă din lumină văpaia, timid,strângi petale luminând către zborul, ce-și scutură clipa părăsind lin odaia. E-atâta lumină peste florile mute, la poarta eternă odihnește iertarea, lumina și-agață răsuflarea-i pe frunte, și ninge pe suflet așternând înserarea. Ce ghimpi nemiloși
LUMINĂ DE FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381763_a_383092]
-
toată dragostea ce i s-a cuibărit în suflet și, cu o firească nerăbdare, acum o pune la dispoziția cititorilor. Iată, vă aducem aproape poezia Doar tu: “Ne-nvăluie amurgul ca o manta din flăcări,/ Ne-alintă pielea-ncinsă de ludice văpăi,/ Respiră luna-n plete ce-ți curg suav pe umeri,/ Dar eu văd paradisul numai în ochii tăi./ Suspină blânda noapte, luceferii se-nchină/ La frumusețea care răzbate peste zări,/ Zefirul nemuririi natura îl respiră,/ Parfumul tău îl caut, și-
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
aș mai zbura Clipe să prind, arzând spre nemurire? Numai cu tine mă pot înălța Către un veac al inimii, iubire. Eu fără tine nu văd răsărit Căci soarele îl regăsesc prin tine Și aș apune-n cerul azurit Stingând văpaia ce mă întreține. Fără de tine n-ar fi nici o stea, Lumina către noapte nu înoată, Un cer senin al dorului de nea De printre neguri fost-a să mă scoată. Eu fără tine cum să mă compun Când tu ești
FĂRĂ TINE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384271_a_385600]
-
Obosită, ziua pleacă, Seara dispare ușor, Și încet o beznă neagră Se-adâncește-ncetișor. Noaptea-nvăluie tot satul. Doar pe-o uliță departe, Focul stins încă mai scoate Fum de frunze arse, moarte. Luna e regina nopții, Ce o face mai frumoasă, De văpaie stă aprinsă, Cu luceferii, la masă. Referință Bibliografică: LUNA PLINA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LUNA PLINA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384318_a_385647]
-
juru-i Luna se mirase Ca Meteorul nu e în alai Dar nu-ntreba pe Soare de aflase Ce s-a-ntamplat cu neprezentul crai. Ea singură pătrunse în odaia În care pajul stă de obicei Și-ndata îi simți adânc văpaia Lăuntric mistuind fără temei. -Aș mai citi în nopți cu filomele La umbră lunii stihuri mlădiate Aș mai visa sub bolta grea de stele Și în mirosul pur de roze coapte... Aș mai- nalta privirea odihnita Spre soarele strălucitor de
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]