64 matches
-
și se izbea în coapse așa asurzitor, de răsuna tăria, iar eu, cu tot curajul și toată vitejia, am luat-o la picior, afurisind în minte pe tartorul turbat că nu-l putui cunoaște pe celălalt fîrtat, blajin, modest, cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada și urechile ca noi..." "Vai, fiule, vorbești despre Cotoi! Sub mutra sa senină, smerită și blajină, împelițata
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
greu accesibilă vederii, aceasta pentru că ceea ce se cuvine văzut trebuie să se lase văzut, dincolo de orice privire spectaculară ori nălucire a aparenței. Privire aproape interzisă, deviată de ecranul aburit care se interpune tulburându-i perspectiva: "Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara/ Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger". E nevoie de o altă cale care să apropie de chemarea misterului, căci într-acolo nu duce drumul direct, revelarea în imediat, nici accesul îndoielnic al rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
1997 O cruntă povară Apasă pe țară... Cumplită durere ...Fără sfârșire... O rană deschisă De-o flamă aprinsă... Cnut de lovire Făr de sfârșire... Călcat în picioare... Doamne, cât mă doare!? Cine mă-nțelege Cel fără de lege?! Zac în strai vărgat Pe-un prichici culcat... ...Straie princiare În penitenciare... În castron cu zoaie Pâinea ce se - nmoaie E atât de mică: Doar cât o surcică... Lacrima mă-nneacă; Poate o să treacă... Ziua ispășirii E ziua mântuirii! Poezii de Pr. Iosif Budău 7
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
piatră; o gaură ține loc de fereastră; alta, mai mare, de ușă; câteva icoane închipuie un iconostas; un sfeșnic cu trei brațe; o vatră în care un foc mocnit de găteje țiuie ascuțit; alături, o lăicioară așternută cu o velință vărgată; pe sfoară la uscat, smocuri-smocuri de ierburi și rădăcini; ochii lui se opresc și adastă îndelung pe trupul lui Iisus răstignit pe o cruce cioplită în lemn de stejar...În aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am forțat, dar amintirile care mă bântuiau nu erau despre el: o piscină luminată, o plajă pustie la Zuma, o veche melodie New Wave, o porțiune părăsită de pe Ventura Bouevard la miezul nopții, crengile de palmier legănându-se pe cerul vărgat cu întunecate dâre violete după-amiaza târziu, cuvintele „Nu mi-e frică“ rostite ca dojană la adresa cuiva. Fusese eliminat din toate. Însă acum se întorsese și am înțeles că exista o altă lume sub cea în care trăiam. Exista ceva dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu Întreba: „Unde Îți vei petrece eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e - aproape”, ci, mai curând: „Cu ce ai să satisfaci cerințele sufletului tău În această democrație modernă?” Filfizonul ăsta lung cât o prăjină, cu costumele lui vărgate În dungi subțiri și capul chel (aveai senzația că exista ceva periculos În albeața acestui cap, În forța lui albă, În scobiturile și crestăturile lui) nu urca la catedră ca să te plictisească anost cu ordinea corectă a epocilor (Evul Credinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aparatul de ras, after shave, periuța de dinți, pasta Colgate, săpun, hârtie igienică, Dumnezeule, și dintr-o dată mi-e rușine de toate aceste obiecte străine de odaia asta simplă spoită în albastru, cu tavanul de lemn înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-mi văd mai departe de despachetat cu un sentiment tulbure în suflet, filtrul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ion Paul Sebastian 1. cineva acolo mă așteaptă în barul de vizavi așteaptă mereu se rujează, își privește ceasul plictisită, ceasul ei crescut direct din frunte osul frontal vărgat cu orare se rujează - degetele ei ca două flaute, suflă vîntul în ele degete moi de argint, șade picior peste picior, soarbe cafeaua, ea coborîtă din oglinzi, roșie, întunecată, acoperită de fum semănînd leit cu o locomotivă împăturind cu grijă
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
știu că te bronzezi în nuanțe de culori secrete. Cușca Privesc printre oameni ca printre gratii. Mai ajung la mine uneori cuvinte, Printre zăbrelele de zgomot ale lumii De acum și ale celei de dinainte. Chiar și sărutul tău e vărgat Și-mbrățișările îmi tatuează pieptul cu dungi Iar sărutul tău are un gust de linii, ciudat, Paralele și decît noi mult mai lungi. Oraș Sîntem atît de mulți, atît de-nghesuiți. Respirăm doar aer la mîna a doua. De umbre
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
o parte textul cutremurător al lui Viski András, povestea unei femei cu șapte copii care sfârșește în detenție, pe de altă parte decorul inspirat al lui T.Th. Ciupe, care ține personajul prizonier într-un fel de văgăună, între pereți abrupți, vărgați de lumini ca niște zăbrele. Și, la mijloc, coregrafa și interpreta Vava Ștefănescu, care dă viață dublă personajului, atât prin grai, rostind lamentația eroinei, cât și prin graiul trupului ei, care ne vorbește și el despre aceleași dureri și despre
Anticorp Amprenta - Episodul patru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7960_a_9285]
-
și "scriam" doar pentru noi... Dan a murit în 91 și atunci am scris ultimul text cu umbra lui în suflet. Dan a murit straniu, într-o noapte, singur, gol și ud, electrocutat de un calorifer electric, care i-a vărgat pielea. Textul era așa: " Cred că Dan s-a gândit mult în noaptea aceea, când curgeau amperii în el, dacă să mai trăiască sau nu. Ar fi putut să se ridice dintre elemenții săpați în trupul lui gol și să
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
grosolan“ Într-o seară, după o relaxantă plimbare în Cișmigiu acompaniat de doamna Adela (care „e forte gentilă”, îl înțelege, îl crede și îl apără), într-un peisaj cu arbori și păsări cîntînd (și „cu două bărci sub umbrele albe vărgate cu roșu și cu albastru alunecând laborios pe uleiul verde al apei”), Radu Petrescu se gîndește la rostul scrisului. Gîndul se insinuează în discuția cu un prieten scriitor interesat de rostul scrisului acestuia: „Rezultatul (unei discuții amicale, n.n.) a fost
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
27. Vulpe de mare Raja clavata 28. Zărgan Belone belone �� Specii oceanice 1. Albacora, ton Thunnus albacares 2. Alosa Alosa alosa 3. Anghila Anghilla anghilla 4. Aterina Atherina hepsetus 5. Merlan Merlangius merlangus 6. Barbun de Atlantic Pseudupeneus prayensis Barbun vărgat Mullus surmuletus 7. Calcan Psetta maximă 8. Calmar Loligo vulgaris 9. Calmar roșu Todarodes sagittatus sagittatus 10. Cambula Platichthys flesus Cambula americană Hippoglossoides platesoides Cambula cenușie Glyptocephalus cynoglossu Cambula de Baltica Pleuronectes platessa 11. Cantar Spondylosoma cantharus 12. Capelin Mallotus
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142075_a_143404]
-
rămîn un vis și un copil. Visul are, în porții neegale, magie, poezie, ironie: "șUrsulț cobora cu o frînghie, făcută din lapte, laptele de la trei vaci albe împletit cu laptele de la trei vaci negre, deci o frînghie împletită în șase, vărgată (laptele vacilor albe era puțin mai întunecat la culoare), către o altă lume, să zicem mai bună și mai dreaptă, mai dreaptă oricum, fiindcă funia era dreaptă și el mergea drept în jos. ș...ț Deodată o lacrimă îi căzu
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
și al abnegației, ca și Ordinul Templierilor sau al Cavalerilor de Malta. Sentimentul de viață îl simțim în umilirea meritului personal. G. Călinescu De aci și voluptatea noastră de a ne supune și a suferi pedepse. Tata m-a surprins vărgat pe spate de frânghiile cu care am fost bătut la cererea mea, deși camarazii acceptaseră a-mi suspenda corecția. Am voit aceasta nu ca să mă îndrept, ci din simpla bucurie de a suferi și de a mă umili în fața camarazilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care îl avea la dispoziție. Spre a fi mai convingător, transformă proiectul în machetă de ipsos, ce reprezenta palatul comunal (cu o clopotniță în speța campanilei din Piața San Marco din Veneția, însă dreaptă, austeră, turnată în beton armat și vărgată cu careuri) și bazilica. Noutatea la noi era la cea din urmă. Ioanide susținea că e imposibil să faci o catedrală cu elemente decorative de la bisericile românești vechi. Miniaturalul își are legile lui specifice, asemenea și grandiosul. A mări bisericile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zâmbind prostește, iar Aura încruntată, cu o mutră de nespusă răutate pentru o fetiță de numai cinci ani. Fata ținea în cealaltă mâna un cerc și avea în păr un pompon caraghios, iar băiețelul strângea țeapăn la piept o minge vărgată de cauciuc. De unde se procopsise cu viermuiala asta de rubedenii? Când avusese timp să se-nconjoare cu oamenii-ăștia care trăiseră în București cu mult înainte de venirea ei aici? Căci Maria sosise-n oraș, părăsindu-și Tîntava natală, în timpul războiului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de mortăciuni. Câini galbeni, aproape fără blană, levitau printre stivele de lemne, lipăiau din bălți ce oglindeau cerul. O fetiță, aceeași care-i șoptise ceva la paradă, când îi întinsese clopoțeii albaștri, stătea pe marginea drumului, nemișcată, cu o minge vărgată sub braț și pe față cu o expresie de înspăimîntătoare înțelepciune, ca de femeie care-a trăit o viață de necazuri și chin. Când o văzu, Vasile tresări și vru să oprească trăsura, dar americanul îl opri cu o mână
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
câte o ușă verde, care părea împăienjenită de așteptare. Nu-mi deschideau fete frumoase și triste, cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de scurgere care ieșea, ca la sifoanele vechi, din ciocul căscat al unui vultur de metal. Balconul era minuscul, și totuși vara el devenea locul meu de joacă, reședința mea aproape permanentă. Băteam acolo de pământ o minge mare și vărgată cu portocaliu, azuriu și roșu ca purpura sau mă uitam, minute în șir, printre zăbrelele acoperite de iederă, la capul vulturului, al cărui ochi, cioc cu nările umflate, precum și fiecare fulguleț care-i acoperea creștetul erau cizelate migălos în metalul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
amiezii. La tanti Aura pe stradă erau adunate toate prietenele mele, cam obosite de zbânțuială. Fără mine nu putuseră să se joace cu adevărat de-a Reginele. Hotărâseră să amâne încoronarea Carminei pentru după-amiază, iar până atunci, cu o minge vărgată de cauciuc, jucaseră Țările. Mai apoi trecuseră la leapșa și la cei trei prinți călare. Jucaseră și Un-doi-trei-la-perete și făcuseră pași de furnică, de leu, de elefant și de zână. După ce le-am povestit cum a fost la mama, ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lagărului și mi se comunică de un caraliu că trebuie să dau În primire chiar În acea zi ce aveam pe inventar (Îmbrăcăminte, Încălțăminte, gamela etc.), deoarece a doua zi urma să fiu eliberat. Înainte de a da În primire hainele vărgate de pușcăriaș și bocancii ce-i primisem În noiembrie 1950 la Peninsula, trebuia să-mi fac rost de ceva Îmbrăcăminte de la colegii mei de detenție, căci de-acasă nu mai primisem de aproape un an nici o veste (scrisori ori pachet
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
noi soții... Ce spuneai despre o masă uriașă din tuia? o presează Trio, insensibil la chinurile acestei idile destrămate înainte de a fi început. Curiozitatea a izgonit teama și îi dă ghes. Nimic nu egalează în splendoare o masă cu tăblie vărgată din lămâi de Libia montată pe un picior de fildeș. Când aude de un asemenea obiect, parcă-și pierde mințile și și-l dorește cu ardoare. Nici o sumă de bani nu i se pare prea mare pentru a-și satisface
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încântate că mă au pe mine locatar, dar când le-am aruncat o bucată de brânză veche, s-au apropiat câteva de ea și au adulmecat-o. Probabil că o să ne împrietenim în curând. Este printre ele și un motan vărgat cu urechile pe jumătate mâncate. Nici nu știi cât de mult seamănă cu fostul meu șef de cămin și din clipă-n clipă aștept parcă să înalțe steagul. Stau destul de departe de facultate, dar după ce încep specializările, nu voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care Îi influențau percepțiile - atmosfera de Înaltă presiune, rănile căpătate și teama sâcâitoare pe care trebuia să le suporte. Ceva palid Îi reținu atenția. Îndreptându-și lanterna către fundul oceanului, văzu o dungă albicioasă cu o aripă lungă, subțire și vărgată cu negru, care se zvârcolea. La Început crezu că e un țipar. Apoi Îi observă capul mic și gura. — Stai puțin, spuse Beth, apucându-l de braț. — Ce este? — E un șarpe de mare. — Sunt periculoși? De obicei, nu. — Veninoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]