48 matches
-
Duca-Vodă cel bătrân și baba care l-a blăstămat.Dediu și Cantemir Bătrânul. Muzicant orb din cimpoi, care cântă balade." Despre Istoria Zahariei Fântânarul (figurând în Hanu-Ancuței) detalii într-o notă de jurnal din 1926: "Fântânarul de la Hanul-Ancuței are o vărguță cu care descoperă izvoarele, locul cel mai bun de săpat o fântână. Pentru asta a fost dus la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poiene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu cea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
povară cenușie și insuportabilă. Pe toți ceilalți i-a măcinat viața. Au murit și dorm ori putrezesc în liniștea eternei umbre. Cestalalt rămas e încă la soare, dar cât de nenorocit! Noaptea este mantaua amorului. Fântânarul dela Hanul-Ancuței are o vărguță cu care descoperă izvoarele, locul cel mai bun de sapat o fântână. Pentru asta a fost dus la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu acea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
feminitate: „Feciorița d-acișa,/ Hai lerum, flori dalbe gi măr!/ Ea gi noapte să scula,/ Da gi lucru ce lucra?/ Ea pă cap să peria/ Și casa ș-o mătura,/ Apă-n casă ș-aducea,/ Varga-n mână d-apuca,/ Pă vărguță ș-o lua/ Până-n câmpu cu flori dalbe./ Dac-acolo agiungea,/ Șegea gios șî hoginea,/ Flori alege, flori culege,/ Flori vânăce, mohorce” (Dobra). Timpul imperfect al relatării poetice și insistența pe gesturile aparent prozaice de dinaintea plecării pe câmpul cu flori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
astfel din luptă, spre necazul nostru și al coechipierilor, care rămâneau cu efectivele reduse, inferioare celor de pe malul de dincolo, aduși în situația de a fi victorioși, fie și numai ca număr... Când ajungeam acasă, mama mă aștepta cu o vărguță pe care numai ea știa unde o păstra și de care mă păzeam cu strășnicie. Cum o vedeam întâmpinându -mă, o zbugheam în grădină, unde rămâneam până îi trecea furia. După care, cu blândețe, mă chema și mă pune a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mama bine pe cap, pe ochișori și ne usturau ochii de la leșie și săpun de țipam ca din gură de șarpe. Apoi, după ce ne ștergea, mai ales ochii, ne dădea cămășuțe curate țesute la război cu fel de fel de vărguțe și ne așeza pe cei mici frumos pe un țol, și cinstit, nu mă laud, eram frumoasă foc, curățică, cu fundulețele goale, că nu se știa de chiloți, trebuia s-aducă industria ușoară, că industria casnică nu reușea, că eram
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
răni; răzbate; război; repetiție; rîde; scutura; semafor; a simți; sîcîitor; snopi; soartă; sonerie; spaimă; speranță; spintecă; spulbera; steaua; suferință; sufla tare; suflă; sunete; superioritate; tace; ticăie; tîmpit; tobe; tobele; tort; tortura; trist; țel; țipă; umilință; ură; urcă; urlă; în ușă; vărguță; viclenie; violențe; vîndut; vîntui; vîntur; a vîntura; voios; zbate (1); 786/257/92/165/0 băga: introduce (89); scoate (86); bani (37); mîna (33); pune (26); în seamă (15); a introduce (14); buzunar (11); introducere (10); vîrî (10); intra (9
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
craniul veșnic gravid. cine pe cine locuiește cine pe cine cu sînge hrănește. altminteri plină de teamă ca albina de miere stau după ferestre (Robinson în țara cuvintelor) și ascult. aud de afară cîntecul vital al cerșetorului cînd scormonește cu vărguța-n gunoi - cu cîtă știință o înfige el în coltucul de pîine, călărind lădoiul de fier: meșter cîrmaciul, mîndră corabia!; ori zbieretele lui dintr-o zi în care bărbatul șomer de la unu, cel părăsit de nevastă și c-o fată
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
corabia!; ori zbieretele lui dintr-o zi în care bărbatul șomer de la unu, cel părăsit de nevastă și c-o fată puberă, s-a sumețit cu sabia ninja să curețe lumea de ,fiare" și-a-nceput chiar cu cel cu vărguța din curtea pitită-ntre blocuri și între salcîmi: numai steaua din cer l-a ferit să nu plece cu capul sub braț, singur cîntînd prin amiază, veselul domnului avorton. și vîntul îl aud. ager, coapse curbe-ncordînd ca arcuri regale, ori
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
cu o voce de turturică blândă. Datorită unei „babici” gospodine, care păstra și cheia și punga, casa lui Alexandru Coca era totuși casă de om gospodar. Când Coca al ei sosea pe două cărări, babica îi ieșea înainte cu o vărguță de alun ca să-l mâie pe cea bună ; altminteri omul avea nărav să se oprească și, după o deliberare scurtă, o alegea din nou pe cea care îl scotea la crâșmă. Chiar și așa Coca se oprea ca să explice babicii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
spre capătul satului, unde se adună cireada înainte de-a porni la păscut. Un bătrîn cu păr lung și alb, mustață mare, albită și ea de vreme, pășește rar în urma unei vaci de rasă, pe care o mînă cu o vărguță. E adus mult de spate, dar întreaga lui ținută amintește de țăranul falnic de odinioară, care a fost Ion Săteanu. Pe coama dealului dinspre pădure apar razele reci ale soarelui de toamnă. Mihai s-a întors deja în cameră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Iar acum Emilia (nici În gând nu-i mai zic Mili) mă pișcă de picior; Îmi varsă paharul cu apă; mă lovește În coaste cu cotul ei ascuțit de copil tâmpit! Pentru că Doamna, după ce tușește, zice cu glas că vine-vine vărguța, ea devine foaaarte... cuminte: Își pune amândouă mâinile pe masă, Își ține capul drept, Însă cu degetele piciorului descălțat, sub masă, mă pișcă de pielea piciorului; piciorul meu. Și-mi dă una cu genunchiul. Și-mi mai arde una. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
arșin de salam și d-acu Îl pirotea soileala, de-i cădea geana, și iera așa dus, că când să dea să plece a Întins ghiara la toți pă rând, care el nu face niciodată așa. Mi-a datără o vărguță dă bambus, m-a legatără la ochi și duși a fost pă vecie. Ieram dă unu singur. Mă Încerca o spaimă ca nici alta: trebea să-mi rotesc În glagore semnele dân zodii, fără să le clatin cumvașilea șiru; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ș-o învoi să iasă în lumina lunii. De-acolo, pe neștiute, femeia îl duse pe povârnișul ușor, cătră râu. Și tocmai când el se aștepta la o mângâiere din partea ei, ea zvâcni și-l arse peste ochi c-o vărguță de sânger pe care o rupsese în trecere; și se mistui în tufele zăvoiului de aproape... O clipă orbit, omul se răsuci în loc; apoi când se desmetici, se uită în juru-i, clipind cu ochii încruntați. Ș-abia într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu copilul pe care voia să-l vadă preot, îi spunea: «Să înveți bine și dacă tătuțu-tu a ajuns dascăl tu să-l întreci, să ajungi preot!» și dacă auzea că nu învață sau este indisciplinat mergea la liceu cu vărguța și și-l croia cât era de mare”. Teodor Cotlarciuc, care toată viața a fost cantor la biserica din sat, fiind numit inițial în funcția de cântăreț provizoriu la 30 septembrie 1846, s- a născut la 7 februarie 1825 și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
să nu am?... Am fost un copil mai aparte în familie, față de ceilalți frați. Chiar neascultător și rebel până la o vârstă, când am înțeles că trebuie să mă schimb, căci mama și tata nu-mi treceau cu vederea nesupunerile mele. Vărguța îmi cam înnegrea fundul. Îmi aduc aminte că în vara anului când am intrat în clasa întâi, tata, care așa cum ți-am mai spus, știa să facă multe meserii, lucra la o ușă pentru cineva și eu, neascultându-l, când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Îi apucă mâna respectivă, o duse În dreptul genunchiului, ca pe un vreasc, i-o puse de-a curmezișul, și, proptindu-i-o, În ambele mâini, apăsă, cu toată puterea lui, genunchiul piciorului drept. Mâna trosni și se frânse ca o vărguță fragedă. Celălalt Îi veni, prietenului, În ajutor. Scoase un cuțit și i-l Întinse. Na! Apără-te! Cocuz Cocuz lovi cuțitul cu sacoșa, cuțitul sări cât colo, ăla se repezi după cuțit, iar Cocuz Cocuz, după el. Îl apucă de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oameni harnici, cuminți, gospodari, săritori” etc.). Familia rurală își pregătea copiii pentru muncă de la cea mai fragedă vârstă. Când copilul începea să se țină suficient de bine pe propriile picioare și înțelegea cerințele părinților, i se punea în mână o vărguță și i se încredințau câțiva boboci, pe care trebuia să-i păzească (avea, de acum, o sarcină, o răspundere, după puterile lui). Pe măsură ce copilul creștea, lua în primire păscutul mieilor, apoi al oilor sau vitelor, până când se dovedea vrednic să
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
dar aflăm că Tolstoi a fost excomunicat din toate bisericile de pe fața pământului și a fost înmormântat acolo unde indicase el. În copilărie, credea într-o legendă a poporului rus, care spunea că în pădurea Iasnaia Poliana fusese îngropată o vărguță verde, care dacă ar fi readusă la lumină, ar face să revină pacea și dreptatea pe pământ. A crezut dintotdeauna, că aici în această poieniță a fost îngropată această vărguță și de aceea a dorit să fie și el înmormântat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care spunea că în pădurea Iasnaia Poliana fusese îngropată o vărguță verde, care dacă ar fi readusă la lumină, ar face să revină pacea și dreptatea pe pământ. A crezut dintotdeauna, că aici în această poieniță a fost îngropată această vărguță și de aceea a dorit să fie și el înmormântat acolo. Dar nu despre Tolstoi, marele scriitor a literaturii mondiale, vreau să vorbesc aici în rândurile acestea, ce nu se vor face niciodată vrednice de măreția acestui om, ci de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
iubirea de aproape, nu numai că trece direct prin stomac, dar și îngrașă ceva de speriat. Deci, vai de mama care i-a făcut! Grea misie mai e și asta, de popă! Iar tu Lev Nikolaevici, sper că ai găsit vărguța ceea fermecată și măcar acolo, pe lumea cealaltă, mai plesnește-i peste bot pe nesătuii aceștia... Nostalgii necesare Am scris în toate zilele acestui an, despre tot felul de chestii, de la oameni cu capul pe umeri, până la prostie completă și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Sfântul Valentin, care nu este în calendarul ortodox sau și mai nou circul ilar, numit Haloween pe care l-au preluat ca naiba, neînțelegând de fapt despre ce este vorba. Așa că, lepre complet și iremediabil jidovite, alături de maghiarime stau cu vărguța ridicată să plesnească la timp, poporul acesta atât de copilăros la funduleț, ca să nu cumva să le vină în minte ideea de a milita în favoarea națiunii române. Și în acest timp, coc la foc mic tezele potrivit cărora, România să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cucului La poalele nucului, Ș-așa-mi cântă de frumos De cădeau frunzele jos; Iar mai jos la rădăcină Cântă cuca cea bătrână, Ș-așa-mi cântă de cu foc De stau apele pe loc. 226 Dede-mi mama o vărguță Să mân vacile-n ciurduță; Eu ciurduța n-o aflai Ce - aflai o pană de rai, Și penuța ce-am aflatu De loc se crepă în patru; Aflai alta pliscoiată Ș-o pusei la gură-ndată. Începui tare-a striga
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
timpul zilei, devenea tot mai pasionată și tot mai pasionantă. Când pe burtă, când pe spate, când în fund, de cele mai multe ori rostogolindu-se, arzând ca focul... așași petrecea orele, până târziu, către zori... Excitată la maxim. Tremurând ca o vărguță, ori ca o frunză, în dunga vreunui curent; se zbătea până ce amorțea. Până când trupul, în întregime, îi devenea moale, ostenit, dornic... dornic de ceva ce nu se mai întâmpla. În acele arsuri, pe acolo nu s-a întâmplat, o întreagă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]