551 matches
-
o dezmierda mereu cu frânghia udă. Rarița mergea primăvara la Iași la treabă la evrei, mai ales când aceștia se pregăteau de sărbători. Pe la 1923 a văruit la niște evrei și din vorbă în vorbă cu o evreică căreia îi văruia în prăvălie (că evreul era mare negustor, deținea cea mai mare brutărie din Iași și era plecat de ceva timp după negustorii), Rarița s-a plâns că iaca a îmbătrânit și nu a făcut și ea o fată ca să o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și cu chiu cu vai l-au lecuit. Într-o bună zi, un gospodar s-a dus la comună la jandarmerie și s-a plâns că Lucache i-a furat găinile. Jandarmul l-a arestat și l-a pus să văruiască beciul, că veneau sărbătorile și, ca să fie treaba bună, i-a cerut reclamantului să-i aducă trei găini, că doar el nu-i dator să-l aresteze pe Lucache, mai ales că nu a fost prins. Și găinile le-a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bună, i-a cerut reclamantului să-i aducă trei găini, că doar el nu-i dator să-l aresteze pe Lucache, mai ales că nu a fost prins. Și găinile le-a tăiat și le-a mâncat Lucache cât a văruit beciul. Apoi i-a dat drumul. Cociocoaia l-a anunțat pe boierul P.P. Carp, că doar era servitoare la el și Lucache era nepotul ei de la sora Agripina. Din ordinul boierului Lucache a fost trimis acasă, deoarece se apropia sărbătoarea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la Marea Înviere nu mai pot sta atâtea ore, așa cum ascultam odată toată slujba cea minunată, cea a înnoirii; de aceea acasă totul se vopsea, se spăla, se curăța, se uda strada și curtea plină cu flori, și gardul se văruia; ferestrele se luminau în strălucire argintie. O lumină vie ne învăluia urcând treptele suferinței. Săptămâna Luminată ne duce pașii, pentru a retrăi zi cu zi treaptă cu treaptă comemorarea. Adevărat a înviat! Îți răspunde fiecare creștin, după ce a numărat zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mea, acolo am crescut de la analist simplu la gradul ÎI și nu pot admite că am fost condus de un dobitoc, presedintele Nicolae Ceaușescu. Prefer să îl cred criminal, sub papucul nevestei, dar fiu-su a spus bine: „NU O SA VĂRUIȚI VOI CE A CONSTRUIT TATA”. Ce vreau eu e să am garanția că nu mai pot fi arestat, dus în lagăr că sunt capitalist, burghezo-moșier, băsist, homo, gay atâta timp cât nu încalc codul penal, codul fiscal și am parte de prezumția
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de busuioc, aghiasmă. Interiorul unor case mai vechi este o adevărată expoziție de ștergare, altădată din borangic, iar acum din bumbac, decorate cu motive geometrice, zoomorfe, antropomorfe sau vegetale, covoare, țoale-macaturi și obiecte de îmbrăcăminte. În exterior, casele vechi sunt văruite cu var cu chindros (albastrul cerului), iar casele noi, cu patru-cinci camere, majoritatea cu parter și mansardă, sunt văruite cu var lavabil de culori diferite. Casele noi cu două nivele au balcoane lipsindu-le ceardacurile din lemn, frumos ornamentate de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
din bumbac, decorate cu motive geometrice, zoomorfe, antropomorfe sau vegetale, covoare, țoale-macaturi și obiecte de îmbrăcăminte. În exterior, casele vechi sunt văruite cu var cu chindros (albastrul cerului), iar casele noi, cu patru-cinci camere, majoritatea cu parter și mansardă, sunt văruite cu var lavabil de culori diferite. Casele noi cu două nivele au balcoane lipsindu-le ceardacurile din lemn, frumos ornamentate de altădată. Casele și acareturile au fost construite, în marea lor majoritate, de meșteri locali, unii dintre ei adevărați artiști
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
asemenea țintă. Vreau doar să regândesc, până în amenințătoarea lună august, ce am făcut și nu am făcut cu mine. De pe aceste piscuri contemplu locurile copilăriei mele, Foz do Falcao (Golful Șoimului) pierdut în pâclă, pete albe de case, un acoperiș văruit pe acolo spre Azenhas do Mar (Morile de Apă ale Mării). În zilele senine se vede Pedra de Alvidrar (Piatra lui Alvidrar) ițindu-se din marea în care îmi pierd privirea. Am început să reconstruiesc un vechi adăpost al pelerinilor, ca să
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
mei că Andrei nu exagerase deloc în privința Steluței, în pofida aerului de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu', și tocmai că ne răzbise setea (...) A dat foamea
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
pentru o masă mică de brad nevopsită, aidoma celei pe care-mi scriam cândva romanele vieții, și pentru trei scaune ce păreau să ne fi așteptat special pe noi. Sosisem și așteptam să ni se dea să mâncăm. Eu și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul în brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strân-gându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
am sî merg cu Nihai a lu’ Olaru! Rămâi cu ghini șî zî-i lu’ Victor cî am trecut pi la el, cî dor sântem veri, păi nu-i așa? Da, badi, mergi sănătos și neta!, spunea Maria bucuroasă că văru’ Ghițî nu a insistat mai mult, „Doamni ferești, să mai discoperi chiupul cel mare, cî ari o limbî ră șî spurcatî!” Victor Olaru era un om echilibrat, atât cât poate fi echilibrat un om care a Îndurat câte a Îndurat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona nu mai călcase pe ulițele acestui sat care acum, când revenea în el, i se părea mult schimbat, cu case primenite, podețe văruite în alb peste șanțurile de la șosea și cu drumul principal pietruit ca la oraș. Simona căută casa mătușei Varvara, dar nici una din imaginile rămase cândva pe retină n-o ajutau să o recunoască printre cele ce-i răsăriseră în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu mușcate albe, roz, roșii, În marea majoritate. Ce frumusețe! După cum se vede, am ajuns În „grădina raiului!”, spune prietenul meu, ușor ironic, dar și Încântat de Întreaga priveliște. Mult mai surprinși am fost de spațiul de cazare. Camera curată, văruită În alb, cele două paturi din lemn, având saltea relaxa și lenjerie albă, impecabilă. Unul din paturi era pregătit, având pilota introdusă În cearceaful plic. Celălalt pat era acoperit cu o husă mătăsoasă, de culoare albastru deschis, având cusute din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș. - Oare când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine.” (Sărbătoarea cea mare). Era de așteptat ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au ce să-și spună, fiecare își mestecă propria lui dezamăgire cu privire la lipsa de comunicare. 11 noiembrie 2009, Sydney Muzeul de artă. Sunt la secțiunea de folclor aborigen. Un tânăr metis, bine legat, îmbrăcat sumar, cu aproape toată suprafața corpului văruită cu un fel de cretă albă, înfățișând desene bizare, dansează și cântă din flaut un cântec gutural. Intră în dialog cu vizitatorii așezați pe câteva rânduri de bănci. E un spectacol. Povestește despre obiceiuri, despre legende aborigene. În engleză. Am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
preot ca un artist apare în fața unei mese, amenajată ca un altar, câteva icoane au fost atârnate pe pereți cu doar câteva momente înainte să intre preotul "în scenă". O sală mare, ca un saivan, cu pereți netencuiți, s-a văruit direct peste cărămizi, este împărțită în mai multe sectoare, fiecare sector este destinat unei biserici sau unui grup de biserici înrudite ca rit. De la bisericile tradiționale creștine până la cele budiste. Fiecare colț este o lume cu însemnele ei. Deja îmi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de ceară, o tânără cocoțată pe un piedestal, piedestalul este confecționat dintr-o cutie de carton. Stau și mă uit la silueta ei perfectă, este îmbrăcată într-o rochie ponosită, cu crinolină, o rochie de acum un secol, are fața văruită în alb, genele sunt grele de rimel, stă nemișcată lângă unul din stâlpii ce înconjoară golful de lângă Opera House, din inima Sydney-ului. Mă așez în fața ei, o privesc din cap până în picioare, vreau să văd cum reacționează la acest examen
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care îi aruncă furios mustrări pline de obidă: - Lisandre, eu cu tine vorbesc, să fii cuminte! Nu e bine să te năzdrăvănești. Și eu, de când am aflat vestea cea tristă, am avut odihna vântului și toate nopțile mi-au fost văruite de nesomn, n-am putut să-mi pun nici o clipă tihnă în gânduri, dar am chibzuit că din toate relele, răul cel pe care l-am ales și vreau să-l afli și tu și Rafira e cel mai mic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Se vor îndepărta toate petele, iar telecomanda va opri transmisia. În încăpere va fi mult întuneric și multă liniște. Însă, spre dimineață, în fotoliul din fața televizorului se va găsi altcineva care să urmărească cum răsare soarele și luminează mâna îngrijitorului văruind din nou zidul în alb. CEA MAI CALDĂ MÂNGÂIERE Gândurile lui Slavko Klanic nu au fost niciodată împărtășite. De altfel și lui îi plăcea să țină în el, vorbea atât de puțin, încât nimeni nu-și aducea aminte de vocea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în viață", afirmă demn madam Cateluța. Stai la un loc! Dăloc nu te gândești și tu. Păi, dacă vine profesoru' acu'? Ă? Ce faci? Ia zi!" "Ete, se fac! Ic că am venit să repar un robinet, o treabă. Sunt văru' tău si m-ai rugat să te rezolv cu o chestie." Femeia îl privește, reprimându-și cu greu un surâs admirativ: Da' știu că te pricepi să te scoți la tot momentul ". "Normal, fă! Măndel o fi trăit dezeaba sinzesi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să Îmi stabilesc un țel post-divorț. Știi tu, un scop serios În viață. Ceva către care să țintesc. În timp ce Înotam de-a lungul bazinului care ocolea casa, am tras cu ochiul la camerele de oaspeți care dădeau spre el. Erau văruite și deasupra paturilor aranjate erau drapate, fără cusur, plase contra țânțarilor. Unele dintre camere aveau ferestre În jurul cărora se cățărau flori de un galben strălucitor, iar În altele erau puse pe pereți icoane mexicane vechi. Am Început să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
m-ai chinuit. Nu-i vina mea! se înfurie Cristina, îndepărtîndu-i mîna de teama prezenței cuiva prin apropiere. Tu te-ai purtat ca un..., ca soțiile alea, despre care rîd bărbații zicînd că-n pat observă că tavanul ar trebui văruit din nou surîde ea, apoi, mușcîndu-și buza de jos, ca un copil prins la dulapul cu dulceață, ai cărui ochi însă știu să scapere drăgăstos, obținînd iertarea, fata clipește și ea, făcînd un gest de neputință: Iartă-mă! Precum vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
capătul firului se află o femeie, și mai știa Încă ceva : femeile Înseamnă probleme.” Sau ăsta : “Cu puțin timp Înainte de a fi tăiat În bucăți de soldații sadici ai lui Gamel, colonelul Benchley a văzut În minte imaginea căsuței lui văruite din Shropshire, cu doamna Benchley și copiii În prag. “ Sau ăsta : “Paris, Londra, Dijbouti, toate i se păreau ireale, acum că stătea printre ruinele unei alte cine de Ziua Recunoștinței, cu mama și tatăl lui și idiotul ăla de Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
apucat să umple toată casa de desene cu motive florale. La această explozie a harului său pictural a ajuns cu totul Întâmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i‑a văruit baia (cântând tot timpul Kozarčanka și bătând tactul cu mâna, care ajunsese numai pete de culoare, tata și‑a suflecat mânecile și s‑a pus pe treabă. Cum n‑a reușit să le Înlăture de pe pereți, și‑a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]