330 matches
-
Iisus Hristos. Alexandrei i se păru că întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
multora. Ce va fi cu ele? Nu se vor mântui? Nu pot să cred că vor merge la iad. El îmi răspunse cu cuvintele din Sf. Evanghelie: „Aceștia spală paharul pe din afară, dar înlăuntru îl lasă murdar, sunt morminte văruite și îngrijite pe din afară, iar înlăuntru pline de putregiune și putoare. Aceștia, dragii mei, lucrează faptă bună pentru ochii lumii, nu pentru Dumnezeu; pentru a fi văzuți și lăudați de oameni, cum că sunt corecți și cinstiți. Pe unii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Iisus Hristos. Alexandrei i se păru că întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru prima oară în comuna Ghizela din județul Timiș. Îmi amintesc o zi ploioasă, ștergătoarele de parbriz mișcându-se obsedant și monoton în timp ce mașina parcurgea strada principală întortocheată. Privirea îmi trecea de pe o parte pe alta a drumului la casele văruite și curate, dar sărăcuțe, la multitudinea de orătănii și la copiii în cizme de gumă - încălțămintea de toamnă-iarnă a copilului român de la sat. Selectam pe atunci sate pentru un proiect de facilitare comunitară a Centrului de Asistență Rurală. Satul Șanovița
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
unor politicieni semianalfabeți, am dat drumul la duș la maximum să nu mai aud vocile acelea care mă duc înapoi acasă, la sărăcia noastră, la viața noastră nenorocită, mă joc în fața statuii ca să îmi ascund disperarea, o păpușă cu fața văruită, fără expresie, dar poate și ea e un fel de cerșetoare în marele oraș australian, aici în mijlocul bogăției, tânăra stă nemișcată lângă un stâlp de beton, înfruntă puhoiul de oameni care trec pe lângă ea fără să o bage în seamă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bogăției, tânăra stă nemișcată lângă un stâlp de beton, înfruntă puhoiul de oameni care trec pe lângă ea fără să o bage în seamă, unii îi aruncă bănuți în cutia de carton de la poalele piedestalului, mă strâmb din nou la copila văruită, îi fac semn să coboare, vreau să o determin să se miște, să comunice cu mine, aș vrea să o iau de mână și să o duc cu mine la Manly, izbutesc doar să o fac să pufnească în râs
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu mare grijă pe pat. Mitruță, vezi ca animalele să fie adăpostite, hrănite și adăpate după carte! Tu, Costache, cheam-o pe Măriuța să mă ajute! Între timp, Cotman s-a apucat să-l dezbrace. Albă la față ca un perete văruit, a intrat Măriuța, turuind fără oprire: Ce-o pățit? Mai trăiește? N-o înghețat? Bietul de el. Îi alb la față de parcă n-ar avea nici un fir de sânge în el... Spunând acestea, s-a apucat să adune îmbrăcămintea lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pulsînd, mă omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea confesiuni. — Despre ce vorbești? îl întrerupe Roja nedumerit, bagă la cap, eu n-am venit să despicăm firul în patru, se uită la pereții văruiți ai confesionalului. — Prea tîrziu, m-ai stîrnit deja, spune Părințelul, acum că tot nu mai ai cu ce să mă șantajezi, să știi că pe Angelina n-am mai văzut-o de cîteva zile, habar nu am pe unde-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cel puțin al treilea umăr ca putere din întreg statul nostru. Sub scândurile dușumelei noastre se porni aproape imediat zobirea sticlei, căci începuse să arunce, una după alta, sticlele de Squeeze dintr-un capăt în celălalt al beciului cu pereții văruiți. Când unchiul se ivi în capul scării ce cobora în pivniță, Heshie ridică o sticlă deasupra capului și îl amenință pe taică-su că, o singură treaptă dacă mai coboară, i-o aruncă în față. Unchiu Hymie nu-i luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
maronie, ca un cilindru sau ca o felie lunguiață dintr-un trunchi de brad, în alt colț atârna o pară îmbrăcată în vinilin negru, pe peretele dinspre C 37 apăruseră un spalier și o oglindă mare, înaltă cât încăperea proaspăt văruită, pe podea se găseau o saltea și haltere de mai multe greutăți, iar pe o policioară așteptau două perechi de mănuși nou-nouțe. N-au așteptat mult. Mai întâi am fost cuceriți, parcă nu era destul aer cât să fie respirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fie îngrijorați de ritmul debordant în care orașele înghițeau savana din jur. Casa asta, un bungalow scund, un pic sumbru, cu un acoperiș din tablă ondulată, fusese construită pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise mai deasă, arbuștii țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar nu complet, conturul clădirilor. Unele dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru și fuseseră mâncate de furnici sau luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în centrul Gaborone-ului, ziua în amiaza mare? El nu știu ce să-i răspundă, dar, totuși, o privi neliniștit când îl lăsă în mașină și înaintă pe aleea lăturalnică spre poarta din spate. O văzu cum ezită în fața clădirii micuțe cu pereții văruiți, unde stăteau servitorii, până să-și facă curaj și să intre pe ușă, după care dispăru din raza lui vizuală. Puse mâna pe creion, verifică ora exactă și făcu o însemnare: Mma Makutsi intră în aripa servitorilor la 14.10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
destul de insistent: "de ce nu doarme lumea, are gînduri, pune ceva la cale?" De două ori pe săptămînă toată suflarea ieșea pe stradă, pe uliță, să planteze pomi, salcîmi sau tufe de lemn cîinesc și să înfigă în marginea drumului cărămizi văruite. Cam toți cu care schimbase cîte o vorbă ziceau că "e o idee grozavă, așa arată mult mai bine, dom'le, ai senzație de ordine, de disciplină, tocmai ceea ce ne trebuia". De două ori pe săptămînă toată lumea mînca în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și stăteai pe canapea cu capul în jos, cu picioarele sprijinite pe pernele spătarului, și capul îți atârna - vechiul salon al familiei tale ți se părea un loc nou și ciudat. Cu capul în jos, puteai păși pe podeaua aceea văruită și te puteai uita în jos la noul tavan carpetat și ticsit cu stalactitele mobilei atârnând din el. Tot așa cum, spune Ducele Vandalilor, un artist își întoarce invers o pictură, din același motiv, sau o privește reflectată într-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și focalizeze Ierusalimul, o căsuță curată, modernă, cu pereți de cărămidă bine văruiți, cu acoperiș de țigle roșii și cu o cameră Încărcată de plante În ghivece. Asta era casa unde trăia mama lui. Mai erau pe-acolo și niște pisici cu blană lucioasă, cenușie cu reflexe albăstrui, pe care mama le lua
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și limpede ca apa de izvor... Scurtă vreme după semnarea contractului de căsătorie, casa celor doi tineri se umpluse cu toate acele obiecte necesare unei familii. Revenind în apartamentul său, Carmina găsise totul schimbat. Faianță la baie, la bucătărie, pereții văruiți, mobilă de bucătărie, perdele, draperii, cuverturi, mobilă de dormitor cu pat dublu pe mijloc în camera ce fusese până atunci goală. Era un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
merindare, năfrămuță, prigorii, meseleu, grumaz, mândule, vrâste, băbăludă, tiglăzău. Odată cu rostirea acestor cuvinte Însă i se Întâmpla să se gândească tot mai des la biserica din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pulsînd, mă omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea confesiuni. — Despre ce vorbești? îl întrerupe Roja nedumerit, bagă la cap, eu n-am venit să despicăm firul în patru, se uită la pereții văruiți ai confesionalului. — Prea tîrziu, m-ai stîrnit deja, spune Părințelul, acum că tot nu mai ai cu ce să mă șantajezi, să știi că pe Angelina n-am mai văzut-o de cîteva zile, habar nu am pe unde-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai putea să te muți, dacă pleacă... Coborâră pe străduța care ducea spre Splai și se opriră mai înainte de a ajunge în capătul ei. Fosta cârciumă a lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
camionul să intre în incintă numai după ce ne-au verificat cu atenție "bumaga" de deținut. De jur împrejurul îngrăditurii cu sârmă ghimpată vegheau amenințătoare miradoare de pază. "Spitalul femeii", acesta era deci destinația noastră. Baraca în care urma să locuim era proaspăt văruită și mirosea a dezinfectant. Ne-a întâmpinat o femeie ursuză care ne-a arătat unde să ne instalăm : o cameră mare cu două paturi de spital, o masă și două scaune pentru mine și Minodora, o alta de aceleași dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
repede, dar cu înghițituri mici ca să pot savura gustul demult uitat, ca apoi să-l urmez fără întârziere în vizita de dimineață. S-a dovedit că Gerhard era un bun psiholog, căci m-a dus întâi în baraca noilor născuți. Văruită proaspăt și mirosind a spital ca și cea în care eram cazați, baraca avea doar o singură cameră ocupată de trei mogâldețe înfășate strâns în pânză albă. Nu m-am putut abține și l-am luat în brațe pe primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
decât sunteți voi înșivă; tremurați voi, jefuitori și mâncători ai casei văduvelor și orfanilor, cari sub ochii lumii faceți rugăciuni lungi și aduceți prinoase la biserică, uitând cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; zguduiți-vă mormintele văruite, frumoase pe dinafară, dar pe dinăuntru pline de oasele morților, de necurăție și fărădelege! Lumina ne-a venit de sus! Lumina lui Christos luminează tuturor! La glasul de trăsnet al Răstignitului pentru Adevăr, trosnesc din temelii împărățiile zămislite din împilarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Mica și la Tinu, și le-a făcut o vizită. Așa, ca-ntre neamuri, maică-sa era rudă cu noi prin Tica. S-a uitat la grădina de pomi, frumoasă și curată aproape ca pe vremea lui Ticu, cu pomii văruiți și iarba verde proaspăt greblată, și i-a spus lui Mica, cu o voce pofticioasă și celuită, că simte cît de bine i-ar face să se plimbe dimineața printr-un asemenea loc. Săritoare, Mica l-a poftit: - Păi, mă
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]