53 matches
-
Zorzi (în dialect venețian). Fiind din ce in ce mai prețuit pentru picturile sale, cu timpul a fost numit "Giorgione" ("marele Giorgio"). Augmentativul apare pentru prima oară la Paolo Pino, în ale sale "Dialoghi della Pittura", publicate la Veneția în 1548.În legătură cu acest supranume, Văsari scrie: "Datorită ținutei sale superbe și a spiritului sau nobil, a fost numit Giorgione". Giorgione s-a născut în 1477 sau 1478 în Castelfranco, orășel situat între Vicenza și Treviso. Nu se știe cu precizie ce vârstă avea când a
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
spiritului sau nobil, a fost numit Giorgione". Giorgione s-a născut în 1477 sau 1478 în Castelfranco, orășel situat între Vicenza și Treviso. Nu se știe cu precizie ce vârstă avea când a sosit la Veneția. După cele scrise de Văsari în ""Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți"", Giorgione ar fi lucrat la început, aproximativ în perioada dintre anii 1485 și 1490, în atelierul lui Giovanni Bellini, în acel timp unul dintre cei mai cunoscuți maeștri ai școlii venețiene
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
tehnica introdusă de Antonello da Messina (cca. 1430-1479) și este influențat indirect, prin intermediul atelierului Bellini, de viziunea plastică a lui Andrea Mantegna. Dar nu putem exclude nici influența lui Vittorio Carpaccio (1460-cca. 1525) și a inovațiilor sale în arta plastică. Văsari notează că, atunci când a descoperit operele lui Leonardo da Vinci, Giorgione a fost atât de entuziasmat de stilul acestuia încât "toată viața lui ar fi dorit să fie aproape de el". Tehnică de "sfumato", tipică lui da Vinci, este, se pare
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
aici ""Venus din Urbino"" a lui Titian sau nimfele lui Lucas Cranach. Tabloul "Furtună" (""La tempesta"", 1507-1508), în care peisajul reprezintă pentru prima dată tema principală și nu numai un cadru convențional, a fost pictat cu o tehnică deosebită, ceea ce Văsari numește "stilul nou" (""manieră nuova""), fără un desen pregătit dinainte. Lucrarea îi este atribuită lui Giorgione de către Michiel, care avusese posibilitatea să o vadă în 1530 în colecția lui Gabriele Vendramin. Vendramin a sugerat, se pare, tema operei. Giorgione nu
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
cunoscut în mod tradițional și sub numele de ""Lăură"", datorită ramurilor de laur ce se văd în spatele modelului, artistul a pictat probabil portretul unei curtezane din Veneția. Senzualitatea emanata de tablou întărește această presupunere, mai ales că Giorgione - așa cum notează Văsari - "era un mare iubitor al aventurilor amoroase ("cose d'amore")". După majoritatea istoricilor de artă, tabloul "Concert câmpenesc" (""Concerto campestre"") realizat între anii 1508 și 1510, ar fi opera exclusivă a lui Giorgione, deși o contribuție a lui Titian nu
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Giorgione. Tema arcadică corespunde preocupărilor pe care i le atribuie contemporanii lui Giorgione; frumusețea feminină, muzica, lirismul exprimat prin atmosfera și peisaj. Potrivit legendei, Giorgione avea trei pasiuni: pictură, muzica și dragostea. Și tocmai în aventurile amoroase ale pictorului găsește Văsari și explicația morții sale timpurii. Căci, susține el, pictorul o vizită și în timpul pustietoarei epidemii de ciumă din 1510 pe frumoasă lui amantă. O scrisoare a marchizei de Mantova, Isabella d'Este, menționează de asemenea faptul că artistul a căzut
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
lui Giorgione. Deșele menționări ale artistului relevă prețuirea de care s-a bucurat opera să în rândul contemporanilor. Baldassare Castiglione îl enumeră apoi, în "Curtezanul" din 1528, printre cei mai mari artiști ai renașterii, alături de Leonardo, Mantegna, Rafael și Michelangelo, Văsari consideră în 1550 că artistul și-a fermecat atât contemporanii cât și urmașii. Admirația pentru Giorgione a persistat și a devenit o sursă a controverselor dintre istoricii de artă. Deoarece cercetarea dispune de foarte puține izvoare cu privire la viață artistului și
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
cărui cupola (supranumita „lanterna”) construită fără proptele de sprijin este considerată o capodoperă a arhitecturii italiene din "Quattrocento" (sec. XV). Puținele date asupra copilăriei și tinereții marelui arhitect al renașterii italiene timpurii provin din scrierile lui Antonio Manetti și Giorgio Văsari. Conform acestor surse, Pippo (Filippo) s-a nascut că fiul al doilea dintre cei trei copii ai notarului și avocatului ser Brunellesco di Filippo Lapi (sau Lippo) și al Giulianei di Giovanni Spinelli, dintr-o familie florentina nobilă, una dintre
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
cu Ghiberti și și-a încetat activitatea să că sculptor, care mai cuprindea și capodopere, ca „Profeții” și „Părinții Bisericii”. A revenit la sculptură în 1420 cu „Crucifixul Capelei Santa Maria Novella” (sculptat, conform unei anecdote a vremii răspândită de Văsari, la întrecere cu Donatello care lucra în acea vreme la crucifixul bisericii florentine „Santa Croce”) și continuând cu „Evangheliștii” din Capella dei Pazzi. Crucifixul lui Brunelleschi, cu proporțiile perfect armonizate, a fost mult mai reușit decât cel realizat de Donatello
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
l-au precedat, sisteme din care - dar și în opoziție cu care - a reieșit. (Benedict Anderson) În secolul al XVI-lea s-au scris numeroase texte referitoare la arta, existând o vastă literatura cu ambiții teoretico-filozofice din această perioadă. Giorgio Văsari ocupă un loc aparte în istoriografie, fiind autorul unei istorii a artei paradigmatice și esențialiste, model ce a fost perpetuat până în secolul al XIX-lea. Pornind de la operă să, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților (1550), mi-am propus să schițez
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
of the bear[/caption] Modelul umanist al revival-ului Învestirea artei renascentiste cu o aură ideologică a început să fie produsă în secolele XIV-XVI de către umaniștii italieni, printre altele, pentru a putea formulă ce este arta sau ce ar putea fi. Văsari a adoptat modelul umanist al revival-ului; pentru el, Renașterea a reprezentat resurecția a ceva ce a fost pierdut: „Văzând noblețea și măreția artei noastre [antice] și cât de răsplătita și prețuita a fost ea de către toate popoarele dar, îndeosebi, de către
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
într-un context curtean. Dedicația către Cosimo demonstrează accentul pus pe zona toscana, pe Florența ca spațiu artistic exemplar. De fapt, provincialismul picturii nordice sau venețiene, în raport cu arta toscana și, ulterior, română, a fost o temă recurenta în opera lui Văsari. Eurocentrism și producerea diferenței în ideologia renascentista În Confronting Images, istoricul de artă Georges Didi-Huberman remarcă faptul că autorii secolelor XV-XVI au inventat ideea unei „phoenix-age”, o epocă în care arta s-ar fi născut din propria ei cenușă, pornind
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
ar fi progresat; artă bizantina fusese artă „orientala”, adică o producție artistică străină de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt autor important, era de părere că Giotto a modernizat pictură de la practica grecilor la cea latină, reinstaurând practică românilor. Pentru Văsari manieră greca însemna trecutul, marcând diferență față de practică grecilor. De fapt, în epoca Renașterii s-a inventat o istorie, a cărei existența era legitimă prin raportul cu Antichitatea. Așa cum remarcă Edward Said, cultura europeană și-a întărit identitatea poziționându-se
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
unei colecții de scrieri blasfemice averroiste, pe care el însuși o începuse. Amintesc pe această cale rolul pe care l-a avut catolicismul în construirea identității naționale. Canonul: ordine, ierarhie, disciplina și dominare în ideologia renascentista Revenind la textul lui Văsari, idealul autorului era reprezentat de o artă cu un caracter ordonat și sistematic, având la origine principii precum perspectiva, decorum-ul, stilul și bazându-se pe teoria desenului; imitația naturii și a Antichității conduc către scopul ultim al artei, depășirea
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
și studiul perspectivei. Întorcându-mă la problema resurecției, recunoașterea unei renașteri înseamnă acceptarea unei istorii teleologice, modelată de un progres artistic, de geniul omului și de revival-ul artei. Renașterea a avut nevoie să inventeze o perioadă întunecată, barbaria gotica (la Văsari poartă numele de manieră tedesca), al cărei declin a permis o resurecție, o renaștere. Pictură, sculptură și arhitectura Renașterii, așa cum au fost ele teoretizate în această perioadă, au furnizat standardele normative în raport cu care întreaga artă a fost măsurată pentru câteva
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
artistului și ale cărei origini nu puteau fi găsite în natură. Totuși, <em>grotteschi</em> erau asociate cu fluxul gândirii iraționale, cu imaginația nestăpânita de rațiunea umană și au dat naștere unor dispute teoretice cu privire la natură reprezentării. În secolele următoare Văsari a devenit o sursă foarte importantă, deși unele din informațiile biografice sunt greșite. Unii autori au constatat că întâmplările relatate nu rezistă unei investigații mai atente și s-a discutat despre măsură în care textul lui Văsari este plauzibil. Patricia
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
În secolele următoare Văsari a devenit o sursă foarte importantă, deși unele din informațiile biografice sunt greșite. Unii autori au constatat că întâmplările relatate nu rezistă unei investigații mai atente și s-a discutat despre măsură în care textul lui Văsari este plauzibil. Patricia Rubin, o autoare care s-a ocupat de operă vasariană și de invențiile biografice ale autorului, este de părere că Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților nu constituie o ficțiune, ci o fabricație ce are un scop instructiv
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților nu constituie o ficțiune, ci o fabricație ce are un scop instructiv, acela de a produce modele exemplare și, implicit, de a produce istoria. Istoria artei Renașterii s-a scris având ca model opera lui Văsari până în secolul al XIX-lea. Competitivitatea cu valorile umaniste și granițele culturale definite în acest sens au fost un motor în ceea ce privește apariția conceptului de identitate națională. Apoi, sintagma „renaștere nordică” a fost folosită pentru a desemna ceva distinct de cea
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
Petronilla, un mausoleu român aflat lângă transeptul sudic al bazilicii Sfanțul Petru, pe care cardinalul o alesese drept capelă unde vor avea loc funerariile sale. Capelă a fost demolată de către arhitectul Donato Bramante în timpul reclădirii bazilicii. Conform spuselor lui Giorgio Văsari, la scurtă vreme după instalarea "Pietà" în capelă, Michelangelo a auzit unele remarci cum că ar fi lucrarea unui alt sculptor, Cristoforo Solari, nu a sa. De supărare, Michelangelo a sculptat MICHAELA[N]GELUS BONAROTUS FLORENTIN[UȘ] FACIEBA[Ț] (Michelangelo
Pietà (Michelangelo) () [Corola-website/Science/317701_a_319030]
-
1525), ca și nepotul, Ridolfo del Ghirlandaio (1483 - 1561) au fost de asemenea pictori. Cele mai multe informații despre viața marelui pictor provin din lucrarea ""Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre"" a lui Giorgio Văsari. S-a născut în 1449 la Florența, numele său complet fiind Domenico di Tommaso di Currado di Doffo Bigordi. Tatăl, Tommaso Bigordi, era negustor de mătasuri și mărunțișuri. Ghirlandaio a fost cel mai mare din cei șase copii din prima
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
Domnului, Pontormo adopta un stil inspirat de gravurile lui Albrecht Dürer. Împrumuta de la marele artist german principalele elemente de compoziție, trăsăturile chipurilor și efectele de lumină. Astfel, pictorul se îndepărtează categoric de tradițiile Școlii florentine, lucru remarcat și de Giorgio Văsari: "...încercând să asigure figurilor sale veridicitatea și diversitatea expresiei caracteristice lui Dürer, s-a apropiat de acestă cu atât de mult entuziasm, încât finețea proprie stilului sau - care era atât de firesc, de delicat și de gingaș - s-a transformat
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
ai secolului al XVI-lea, Lotto lucrează prin mai multe orașe din regiunea Marche, pentru ca in 1540 să revină la Veneția. În anii '40, realizările sale sunt puse în umbră de cele ale contemporanilor mai tineri, cum ar fi Giorgio Văsari și Francesco Salviati, al căror manierism era apreciat. Căutând o viață mai liniștită, Lotto pleacă din Veneția. Locuiește o perioadă scurtă la un văr de-al său, ca apoi, în 1542, să se stabilească pentru trei ani la Treviso. Din
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
principal și prieten al lui Cosimo de 'Medici. Istoria timpurie a este un amestec de realitate și mit. Se presupune că Pitti a dat instrucțiuni că ferestrele să fie mai mari decât intrarea în Palazzo Medici. Istoricul de artă, Giorgio Văsari din secolul al XVI-lea a propus ca Brunelleschi a fost arhitectul palatului, iar elevul sau Luca Fancelli a avut sarcina de asistent, dar astăzi Fancelli este în general creditat pentru lucrare. În afară de diferențele evidente ale stilul de arhitectură folosit
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
descendent al lui Luca Pitti Eleonorei di Toledo. Crescută la curtea luxurioasa din Napoli, Eleonora a fost soția lui Cosimo I de Medici al Toscanei, mai tarziu Mare Duce. Înainte de a se mută în palat, Cosimo i-a cerut lui Văsari să mărească structura pentru a se potrivi gusturilor sale; palatul a fost mai mult decat dublat prin adăugarea unui nou bloc de-a lungul în spate. Văsari a construit în 1565 și așa zisul ""Corridoio vasariano"" (""Coridorul vasarian""), o pasarelă
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
Mare Duce. Înainte de a se mută în palat, Cosimo i-a cerut lui Văsari să mărească structura pentru a se potrivi gusturilor sale; palatul a fost mai mult decat dublat prin adăugarea unui nou bloc de-a lungul în spate. Văsari a construit în 1565 și așa zisul ""Corridoio vasariano"" (""Coridorul vasarian""), o pasarelă aflată mai sus de sol, de la Palazzo Vecchio, prin Uffizi, traversând râul Arno peste Ponte Vecchio, la Palazzo Pitti. Acest lucru i-a permis Marelui Duce și
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]