53 matches
-
descendent al lui Luca Pitti Eleonorei di Toledo. Crescută la curtea luxurioasa din Napoli, Eleonora a fost soția lui Cosimo I de Medici al Toscanei, mai tarziu Mare Duce. Înainte de a se mută în palat, Cosimo i-a cerut lui Văsari să mărească structura pentru a se potrivi gusturilor sale; palatul a fost mai mult decat dublat prin adăugarea unui nou bloc de-a lungul în spate. Văsari a construit în 1565 și așa zisul ""Corridoio vasariano"" (""Coridorul vasarian""), o pasarelă
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
Mare Duce. Înainte de a se mută în palat, Cosimo i-a cerut lui Văsari să mărească structura pentru a se potrivi gusturilor sale; palatul a fost mai mult decat dublat prin adăugarea unui nou bloc de-a lungul în spate. Văsari a construit în 1565 și așa zisul ""Corridoio vasariano"" (""Coridorul vasarian""), o pasarelă aflată mai sus de sol, de la Palazzo Vecchio, prin Uffizi, traversând râul Arno peste Ponte Vecchio, la Palazzo Pitti. Acest lucru i-a permis Marelui Duce și
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
Domnului, Pontormo adopta un stil inspirat de gravurile lui Albrecht Dürer. Împrumuta de la marele artist german principalele elemente de compoziție, trăsăturile chipurilor și efectele de lumină. Astfel, pictorul se îndepărtează categoric de tradițiile Școlii florentine, lucru remarcat și de Giorgio Văsari: "...încercând să asigure figurilor sale veridicitatea și diversitatea expresiei caracteristice lui Dürer, s-a apropiat de acestă cu atât de mult entuziasm, încât finețea proprie stilului sau - care era atât de firesc, de delicat și de gingaș - s-a transformat
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
Petronilla, un mausoleu român aflat lângă transeptul sudic al bazilicii Sfanțul Petru, pe care cardinalul o alesese drept capelă unde vor avea loc funerariile sale. Capelă a fost demolată de către arhitectul Donato Bramante în timpul reclădirii bazilicii. Conform spuselor lui Giorgio Văsari, la scurtă vreme după instalarea "Pietà" în capelă, Michelangelo a auzit unele remarci cum că ar fi lucrarea unui alt sculptor, Cristoforo Solari, nu a sa. De supărare, Michelangelo a sculptat MICHAELA[N]GELUS BONAROTUS FLORENTIN[UȘ] FACIEBA[Ț] (Michelangelo
Pietà (Michelangelo) () [Corola-website/Science/317701_a_319030]
-
cel mai strălucit sculptor din pragul Renașterii. Nu avem informații asupra copilăriei și primilor ani ai tinereții lui . Numele lui apare pentru prima dată într-un document din Pistoia din anul 1401, în legătură cu o încăierare la care ar fi participat. Văsari relatează că, împreună cu Brunelleschi, ar fi stat între anii 1402-1404 la Romă, unde ar fi luat contact cu opere ale antichității, care au determinat dezvoltarea propriului său stil artistic și l-au îndemnat la observarea și studiul naturii. Între anii
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
ul este o perioadă din arhitectura și arta europeană medievală începând cu anul 1140 și până în jurul anului 1500. Termenul a fost introdus în anul 1550 de Giorgio Văsari, care făcea aluzie peiorativa la tribul germanic al goților, ca prototip pentru o cultură inferioară, "barbara". Artă gotica este diferită de artă romanica prin tendința liniilor verticale, prin căutarea echilibrului în locul stabilității maselor. ul a fost succedat de Renaștere. Centrele
Gotic () [Corola-website/Science/298847_a_300176]
-
italiene timpurii și a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea picturii gotice internaționale. Se crede că Martini ar fi fost elevul lui Duccio di Buoninsegna, cel mai important pictor sienez al vremii. Conform pictorului și istoricului de artă renascentist Giorgio Văsari, Martini ar fi fost de fapt elevul lui Giotto și ar fi călătorit cu el la Romă pentru a pictă în vechea Basilică Sfanțul Petru unde Giotto execută un mozaic. Simone, împreună cu cumnatul sau Lippo Memmi, a realizat una dintre
Simone Martini () [Corola-website/Science/329692_a_331021]
-
Simone în timp ce acesta se află în Avignon iar două dintre sonetele lui Petrarca ("Canzoniere" 96 și 130) fac referire la un portret al Laurei de Noves despre care se presupune că Simone l-ar fi pictat pentru poet (conform lui Văsari). a decedat în 1344 în timp ce se află în slujba Curții Papale din Avignon.
Simone Martini () [Corola-website/Science/329692_a_331021]
-
Zorzi (în dialect venețian). Fiind din ce in ce mai prețuit pentru picturile sale, cu timpul a fost numit "Giorgione" ("marele Giorgio"). Augmentativul apare pentru prima oară la Paolo Pino, în ale sale "Dialoghi della Pittura", publicate la Veneția în 1548.În legătură cu acest supranume, Văsari scrie: "Datorită ținutei sale superbe și a spiritului sau nobil, a fost numit Giorgione". Giorgione s-a născut în 1477 sau 1478 în Castelfranco, orășel situat între Vicenza și Treviso. Nu se știe cu precizie ce vârstă avea când a
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
spiritului sau nobil, a fost numit Giorgione". Giorgione s-a născut în 1477 sau 1478 în Castelfranco, orășel situat între Vicenza și Treviso. Nu se știe cu precizie ce vârstă avea când a sosit la Veneția. După cele scrise de Văsari în ""Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți"", Giorgione ar fi lucrat la început, aproximativ în perioada dintre anii 1485 și 1490, în atelierul lui Giovanni Bellini, în acel timp unul dintre cei mai cunoscuți maeștri ai școlii venețiene
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
tehnica introdusă de Antonello da Messina (cca. 1430-1479) și este influențat indirect, prin intermediul atelierului Bellini, de viziunea plastică a lui Andrea Mantegna. Dar nu putem exclude nici influența lui Vittorio Carpaccio (1460-cca. 1525) și a inovațiilor sale în arta plastică. Văsari notează că, atunci când a descoperit operele lui Leonardo da Vinci, Giorgione a fost atât de entuziasmat de stilul acestuia încât "toată viața lui ar fi dorit să fie aproape de el". Tehnică de "sfumato", tipică lui da Vinci, este, se pare
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
aici ""Venus din Urbino"" a lui Titian sau nimfele lui Lucas Cranach. Tabloul "Furtună" (""La tempesta"", 1507-1508), în care peisajul reprezintă pentru prima dată tema principală și nu numai un cadru convențional, a fost pictat cu o tehnică deosebită, ceea ce Văsari numește "stilul nou" (""manieră nuova""), fără un desen pregătit dinainte. Lucrarea îi este atribuită lui Giorgione de către Michiel, care avusese posibilitatea să o vadă în 1530 în colecția lui Gabriele Vendramin. Vendramin a sugerat, se pare, tema operei. Giorgione nu
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
cunoscut în mod tradițional și sub numele de ""Lăură"", datorită ramurilor de laur ce se văd în spatele modelului, artistul a pictat probabil portretul unei curtezane din Veneția. Senzualitatea emanata de tablou întărește această presupunere, mai ales că Giorgione - așa cum notează Văsari - "era un mare iubitor al aventurilor amoroase ("cose d'amore")". După majoritatea istoricilor de artă, tabloul "Concert câmpenesc" (""Concerto campestre"") realizat între anii 1508 și 1510, ar fi opera exclusivă a lui Giorgione, deși o contribuție a lui Titian nu
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Giorgione. Tema arcadică corespunde preocupărilor pe care i le atribuie contemporanii lui Giorgione; frumusețea feminină, muzica, lirismul exprimat prin atmosfera și peisaj. Potrivit legendei, Giorgione avea trei pasiuni: pictură, muzica și dragostea. Și tocmai în aventurile amoroase ale pictorului găsește Văsari și explicația morții sale timpurii. Căci, susține el, pictorul o vizită și în timpul pustietoarei epidemii de ciumă din 1510 pe frumoasă lui amantă. O scrisoare a marchizei de Mantova, Isabella d'Este, menționează de asemenea faptul că artistul a căzut
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
lui Giorgione. Deșele menționări ale artistului relevă prețuirea de care s-a bucurat opera să în rândul contemporanilor. Baldassare Castiglione îl enumeră apoi, în "Curtezanul" din 1528, printre cei mai mari artiști ai renașterii, alături de Leonardo, Mantegna, Rafael și Michelangelo, Văsari consideră în 1550 că artistul și-a fermecat atât contemporanii cât și urmașii. Admirația pentru Giorgione a persistat și a devenit o sursă a controverselor dintre istoricii de artă. Deoarece cercetarea dispune de foarte puține izvoare cu privire la viață artistului și
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
IOAN (n. 1954) Arad, Str. Albă Iulia, nr. 17 țel. 266386 16606 VAIDA SUZANA (n. 1948) Arad, aleea Tomis nr. 7, bl. X3, ap. 8 țel. 240155 418 VALIMAREANU DOINA (n. 1941) Arad, Calea Românilor nr. 20-22 țel. 282914 420 VĂSAR AURORA (n. 1954) Arad, Str. Spitalului bl. 1, sc. A, ap. 22 țel. 273101 21540 VERBA EVA Arad, str. Obedenaru bl. X4 sc. D ap. 42 132 VESA CONSTANTIN (n. 1937) Sebiș, Str. Izvorului nr. 31 țel. 420961 422 VESA
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
culturale a Italiei secolului al XV-lea, care, men?în�ndu-se la marginea Europei gotice, reactiveaz? progresiv mo?tenirea românit??îi antice. Ini?iatorii acestei mi?c?ri vorbesc despre �Rinascita� pentru a caracteriza spiritul demersului lor, pe care G. Văsari, �n secolul al XV-lea, �l va celebra că �antică e buona ma-niera modernă�, (bunul stil modern �n manieră antic?), �n opozi?ie cu �manieră tedesca� (stilul germanic, adic? gotic), sinonim cu obscurantismul. Umani?ții Artizanii acestei �ntoarceri la manieră
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
perspectivei alber-tine. Perspectiv? care permite ?i reprezentarea riguroas? ?i r?sp�ndirea european? a noilor peisaje urbane, �n Italia sau �n alt? parte: axa Casseroului (1564), care traverseaz? Palermo p�n? �n port; Uffizi, la Floren?a (1560) conceput de Văsari (1511-1574) pentru a �nscrie Palazzo Vechio �ntr-o perspectiv? teatral? privind dinspre Arno; place Royale ?i place Dauphine, dorite de Henric al IV-lea la Paris (1604-1606), �ntre altele. Arhitectură civil? �n Italia, �n secolul al XVI-lea, acest urbanism ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
molcom? a colinelor. �n saloane, stucuri ?i fresce ai discipolilor lui Rafael traduc natură �n ornamente. Unele dintre propunerile de la vila Madame � care a r?mas neterminat? � s�nt recompuse de Vignole (1512-1573), cu concursul lui Ammanati ?i al lui Văsari, pentru vila Giulia (1550-1555), la por?ile Romei. Acesta este relativ modest?, dar cl?direa de locuit, curtea �n form? de hexedr?, f�nt�na �mpodobit? cu nimfe ?i gr?dina �nchis? s�nt secven?e spectaculoase ale unei scenografii
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
40-55; C. Elam, "Baccio d'Agnolo", în The Dictionary of Art, ed. J. Turner, 34 vol. (Londra, 1996), III, 15-17. Însărcinarea a rămas necunoscută din două motive: nu a fost menționată în sursele publicate inițial, incluzând viața lui Baccio de Văsari, si oratoriul în sine nu mai există. 164 Landucci, Diario (mai sus, cap. 1 n. 8), 287: "E în questi dì și cominciò e fondamenti della Nunziata de' Ricci, che și dice Santa Maria Alberighi, quella che și cominciò da
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
spre ideal, spre ceresc, darul contemplației, sensibilitatea penetranta, iar drept defecte condiția de exilat în lume, neînțelegerea societății, mizeria materială. Geniile își înving melancolia, subliniază Cristian Livescu, prin drogul utopiei. În direcția unei psihologii a genialității, se cade consultat Giorgio Văsari. Faimosul biograf folosește noțiunea de "zei muritori", congruenta cu cea de genii, vorbind despre Rafael. Pictorul a întruchipat un atare ideal, în care se combină fericit "nemăsurata bogăție a comorilor cerului" cu "toate acele gratii și daruri nespus de rare
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
nemăsurata". Revărsînd asupra unui muritor ales o sumă de calități neobișnuite, Dumnezeu pune în dificultate, uimește și chiar ridiculizează simțul comun, masivitatea normalului, puterea opaca a ordinarului. Prin geniu, Providența mustra, într-un chip șui generis, fibră mediocrității. O umilește. Văsari scoate în relief faptul că natura a ținut să ofere lumii pildă unui om care o învinge prin artă, dar și prin purtări alese (paralelă este cu mai asprul în conduită și atitudini Michelangelo). Rafael a dovedit astfel că treaptă
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
pe unii artiști - n.n.) de lumea înconjurătoare și îi făcuse să umble cu capul în nori", le dădea în vileag "umbră și beznă viciilor". Și cîtuși de puțin "limpezimea și strălucirea acelor vîrtuți care îi fac pe oameni nemuritori". Așadar, Văsari asociază talentul (geniul) cu virtuțile morale, teza de care, după cum cu justețe consemnează Cristian Livescu, modernii n-au prea vrut să țină cont... Ca o încununare a teoriilor atît de numeroase și nuanțate asupra geniului, ar putea fi socotita cea
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
pregătește la Romă schițele monumentalei sale fresce cunoscută azi sub numele de Școală din Atena. Cu titlul inițial de Cunoașterea cauzelor (Causarum cognitio)ix, pictură murala de la Vatican s-a vrut ilustrarea simbolică a istoriei filosofiei, „o poveste” - cum spune Văsari - în care „apar înfățișați toți înțelepții lumii”x. Din păcate, frescă nu a avut niciodată un text explicativ, iar personajele din storia rafaelita nu pot avea astăzi decât girul hermeneuților și al istoricilor. Una din primele încercări de identificare a
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
păcate, frescă nu a avut niciodată un text explicativ, iar personajele din storia rafaelita nu pot avea astăzi decât girul hermeneuților și al istoricilor. Una din primele încercări de identificare a personajelor datează din anul 1550 și aparține chiar lui Văsari, istoricul identificându-l aici, printre alții, pe magul Zoroastru, personajul din grupul din dreapta, îmbrăcat în alb și „ținând o sferă a cerului în mână”xi. În mod cât se poate de natural se naște atunci întrebarea: de ce nu ar fi
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]