48 matches
-
Constantinescu Alex., str. Ștefan cel Mare 13 136. Negoiță Nicolae, str. Ștefan cel Mare 25 137. Hodoran Ion, str. Ștefan cel Mare 34 138. Petrescu Constantă, str. Topraizari 18 139. Aglaita Aurica, str. Vasile Roaita 18 140. Puica Rata, str. Vătășelului 4 141. Fratila Ion, str. Vidra 17 142. Suceleanta Elenă, str. Vidra 37 143. Iliescu Emilia, str. Vasile Ghergbel 59 144. Marin Florea, str. Anton Pan Buc. Noi 44 145. Buzdughina E., str. Agapiei 10 146. Ecaterina Muradian, Sos. Buc
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
instrucțiunea publică și cult", cea mai mare parte a resurselor bugetare erau orientate spre construcția de școli și sedii de primării. La nivelul județului Constanța "în cheltuielile ordinare ale tuturor comunelor rurale intra salariul primarului și ajutorului său, a notarului, vătășeilor, spesele de cancelarie, imprimatele necesare, abonamentele la Monitorul Oficial și Farul Constanței, diar official al județului"1271. În vederea unei eficientizări a activităților edilitare și unei modernizări mai alerte, prefectul județului Constanța a dispus "a se înființa felinare (câte unul cel
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
model la facerea primăriilor din Cara-Omer, Tortoman și Dăieni"2605. Totodată, Scarlat Vârnav preciza că "acest tip cuprinde, în afară de o intrare acoperită, una odaie pentru arhivă, unde își are notarul cancelaria, un birou al percepției, un arest, una odaie pentru vătășei, două odăi de locuit pentru notar și o odaie de musafiri"2606. În viziunea prefectului județului Constanța, "primăria și școala urmează să fie simple dar curat lucrate, luminoase și suficient de încăpătoare"2607 deoarece "ele sunt menite a servi săteanului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nu se îndura să iasă. Vreo doi argați cu pândarul Iacob Mitruțoiu se învîrteau pe lângă trăsură, ajutau, potriveau... În sfârșit, apăru arendașul cu toată familia, nevastă și copii, îmbondoriți și fiecare cu câte o cutie sau un pachețel în mână. Vătășelul Lazăr Odudie, omul de încredere al lui Cosma, venea în urma lor, cu capul gol, ascultând respectuos potopul de instrucții. În vreme ce doamna Buruiană și copiii se instalau în trăsură, printre bagaje, arendașul mai spuse vătășelului: ― Așa, Lazăre... Cred că ne-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cutie sau un pachețel în mână. Vătășelul Lazăr Odudie, omul de încredere al lui Cosma, venea în urma lor, cu capul gol, ascultând respectuos potopul de instrucții. În vreme ce doamna Buruiană și copiii se instalau în trăsură, printre bagaje, arendașul mai spuse vătășelului: ― Așa, Lazăre... Cred că ne-am înțeles?... Să ai grijă de toate și să nu cumva să-mi lași casa singură, să te duci la cârciumă sau după alte parascovenii... ― Vai de mine, conașule, se poate? protestă Odudie. Nu mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la cârciumă sau după alte parascovenii... ― Vai de mine, conașule, se poate? protestă Odudie. Nu mă cunoașteți dumneavoastră? ― Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise Cosma Buruiană, urcîndu-se și el sus pe capră, lângă vizitiu. ― Am înțeles, conașule! făcu vătășelul plecat, adăugând după o clipă, nedumerit: Iertați că vă întreb, conașule, dar ca să știu pentru... Dumneavoastră adică nu vă mai întoarceți? ― Ce vorbă-i asta, Lazăre? strigă arendașul. Cum să nu mă mai întorc? De ce să nu mă întorc?... I-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre dreapta. Când dispăru, un argat rîse: ― Ăsta s-a dus dorului... Nu se mai întoarce, cum nu plec eu! ― D-apoi să se întoarcă numai când l-oi chema eu! mormăi Iacob Mitruțoiu. ― Gura, gura, băieți! făcu Lazăr Odudie, vătășelul, fără convingere, ca o obligație mașinală. ― Ce vânt te-aduce, Luco, pe la noi?... Ia șezi!... Dă-i un scaun, măi babo, nu te mai zăpăci degeaba, că n-a venit la petit! făcu Lupu Chirițoiu, când se pomeni cu Luca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Didina, de era gata-gata s-o bată dacă nu sărea caporalul. Pe urmă a aflat despre plecarea grupului de țărani spre Lespezi, desigur nu cu gânduri pașnice. Pe urmă au venit veștile despre isprăvile oamenilor. Și în sfârșit Lazăr Odudie, vătășelul arendașului Cosma, adineaori, speriat, că o seamă de oameni dau mereu târcoale conacului și că i-e frică să nu-i puie foc. Între timp, după ce a isprăvit cearta cu nevastă-sa, a ținut un fel de consiliu de război
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai când nici asta n-ar avea rezultatul dorit, se va trage în plin. În așteptare, nimeni nu mai părăsește postul și toți vor fi pregătiți pentru orice eventualitate cu echipamentul și armamentul la îndemînă. ― Măi Odudie, măi, zise Boiangiu vătășelului reclamant, ia seama, că vouă acuma numai a revoluții vi se năzare cum vedeți doi oameni stând de vorbă, așa de viteji sunteți, măi Odudie! ― Dom'le plutonier, eu nu mai răzbesc cu oamenii! făcu Lazăr Odudie resemnat. Matale să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căzut la pat și zace de atâta amar de vreme și că, hrănită zdravăn măcar câteva zile, s-ar împiciorongi mai bine decât cu orice leacuri. Apoi, văzând că oamenii numai prin hambare scotocesc, s-a repezit el singur la vătășelul Lazăr și l-a luat de piept, să-l dea la o parte, ca să poată intra în casă. Lazăr, mai voinic, era mai-mai să-l biruiască, dacă nu săreau și alți oameni care, după ce I-au smintit pe Lazăr în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătute cu fir galben, alunecând drepte, în față și în spate, peste cămașa albă, până la glezne; și băieții uitându-se ucigaș printre șuvițele negre de păr. Femeile bătrâne împărțeau dansatorilor ouă și colivă așezată pe foi de hrean, iar Mitu, vătășelul, păzea butoiul de vin pe care plutea o tărtăcuță, din genul Lagenaria Siceraria, nou-nouță, cu coadă lungă, decupată frumos ca să se poată bea cu ea. Dansau înlănțuiți Rustemul, băteau pe loc Ciuleandra, se lăsau luați de valurile Vulpii. Lăutarii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Gligore Ionașcu. Voia să doarmă cu acesta mai mult din capriciul de a se ști într-un loc familiar. Servitorul a bătut în poartă și-a spus că are răvaș pentru Gligore și, cum era îmbrăcat cu anteriu de vătășel domnesc, slugile l-au chemat pe dată. N-a fost nevoie să-i spună ceva, ci a intrat repede în sângele lui, ca într-un loc cald, și a așteptat să adoarmă. Pentru Zogru acesta era un timp de meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cetățenilor și a avutului lor. La început paza se executa numai în satul de reședință al comunei, obiectivele principale fiind sediul primăriei, biserica și școala. În celelalte sate ale comunei, abia mai târziu s-a înființat paza cu străjeri sau vătășei. Paznicul de centru se mai numea „odagiu” (cum au fost la noi: Chiriac, Coman și Vasile Anton), care era ales dintre cei care se distinseseră în armată (cum au fost și veteranii de război: Ștefan Arhire și Neculai Antohi). Mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ascensiunii sociale ale lui Stoicea sunt consumate cu repeziciune: orfanul sărac devine, pe rând, slujbaș, vechil și, în final, ginere al boierului. O vreme, viața i se scurge în liniște paradiziacă. Totuși, într-o zi, Stoicea primește veste de la un vătășel al lui Rovin că tătarii i-au invadat moșia. Ivirea inamicilor constituie un important nod terifiant în diegeză (tabloul este zugrăvit în tușe costiniene): el "văzu, prin ferestruia de deasupra ușii, pe tătari izvorând din zare în roiuri negre și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dregătorie care după vechile așezăminte ale țării avea sub dânsele trupe înarmate; ci pe toți aceștia îi orânduia Domnii din grecii lor... Caimacamul Craiovei cu toată suita lui și cu toată oștirea de lângă dânsul trebuia să fie greci; zapciii plășilor, vătășeii plaiurilor, toți dregătorii cari erau sub dânșii trebuiau să fie greci și foarte rar s-ar fi putut vedea câte un român printre dânșii... Mitropolitul {EminescuOpXII 285} țării, câteșitrei episcopii, toți arhiereii, toți egumenii monăstirilor erau greci; în școalele domnești
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
întrebam eu. Iac-așa bine, cum îți spun!... Uite, mi-aduc aminte exact, parcă s-a întâmplat ieri. Pe la începutul lunii iunie, tocmai ne întorsesem într-o seară din țarnă, cu un car cu coșolină. Când să intrăm în ogradă, vătășelul de la primărie ne aștepta la poartă. Ce-i bre?, l-a întrebat omul meu. D-apoi ce să fie, bădiță Vasile, se vede treaba că au nevoie de dumitale, acolo, la oaste... Și a scos dintr-o geantă veche, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Str. Pricazului bl. 28, ap. 23, județul Hunedoara. 419. Avram Anton, născut la 2 octombrie 1946 în București, România, fiul lui Constantin și Voichița, cu domiciliul actual în Germania, 47533 Kleve, Schmidtstr. 5-7, cu ultimul domiciliu din România, București, Str. Vătășelului nr. 10, sectorul 6. 420. Drechsler Helga, născută la 14 iunie 1968 în localitatea Biertan, județul Sibiu, România, fiica lui Hans Enrich și Ioana Amalia, cu domiciliul actual în Germania, 49356 Diepholz, Diemastr. 11, cu ultimul domiciliu din România, localitatea
HOTĂRÂRE nr. 197 din 17 martie 2000 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127606_a_128935]
-
a precupeț două ceasuri de departe!“. Unde sunt, așadar, vremurile de altădată, când cimpoieșul, după ce fata de la țeară îi încuviința cererea, mergea în casa părinților și rostea o orație „dezvălind toate florile retoricei“! Când nunțile se făceau, potrivit obiceiurilor, cu vătășei care cereau de la părinți „iertăciune“ și binecuvântarea mirilor, iar după un întreg ritual, mirele își smulgea femeia din brațele rudelor „ca romanii pre sabince“, o trecea peste pragul ușii și „zbura cu dânsa în cămara amorului“. Dar toate aceste „alegorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
albia unei ape curgătoare; 11 a ciorsăi-a tăia greu cu o unealtă cu tăiș uzat; 12 partea de dinainte a opincii, strânsă cu o curelușă; 13 cureaua cu care se leagă în jurul mijlocului ițarii, pantalonii; 14 agitat, smuls; 15 vătășel, funcționar inferior la primărie; 16 mare, umflată, groasă; 17 stupi creați pentru apicultorii care nu au timp să se ocupe de albine, bazându-se pe reducerea la minim a lucrărilor de sezon; 18 crăcănate; 19 tehnician care răspunde de buna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
trede ale femeilor consumate de boli și de viții ascunse, cum era teleleica de hangiță din fața primăriei, poamă bună, unealtă diavolească stând În calea călătorilor spre munte, zăboviți aici ca la „Hanul lui Mânjoală“. Iar peste drum, la primărie, sta vătășelul scurt și Îndesat care mă tot ațâța cu ispitele lui de pezevenghi bătrân, codoșul văduvelor și nevestelor cu bărbații duși la munte și rele de muscă, pe care aș minți dacă v-aș spune că nu le-am așteptat În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
primarul nostru de azi. Mai înainte nici măcar nu i se spunea primar, ci după limba pe care o vorbeau stăpânii i se spunea fie villicus, fie greav, fie jude. Numai că atunci primarul conducea colectivitatea singur, având eventual uneori un vătășel, sau curier sau gornist sau toboșar, prin câteva vorbe sau câteva semne, fără birou, fără telefon, fără hârtie de scris și fără pix, fiind se pare uneori mai eficient chiar decât primarul din zilele noastre înconjurat de o întreagă cohortă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Constantinescu Alex., str. Ștefan cel Mare 13 136. Negoiță Nicolae, str. Ștefan cel Mare 25 137. Hodoran Ion, str. Ștefan cel Mare 34 138. Petrescu Constantă, str. Topraizari 18 139. Aglaita Aurica, str. Vasile Roaita 18 140. Puica Rata, str. Vătășelului 4 141. Fratila Ion, str. Vidra 17 142. Suceleanta Elenă, str. Vidra 37 143. Iliescu Emilia, str. Vasile Ghergbel 59 144. Marin Florea, str. Anton Pan Buc. Noi 44 145. Buzdughina E., str. Agapiei 10 146. Ecaterina Muradian, Sos. Buc
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/211727_a_213056]
-
moșie a părinților săi, construită la începuturi din lemn și metoh al mânăstirii Bistrița, aflată în ruină la moartea tatălui și a mamei sale. Lăcașul a fost reconstruit în același loc sub isprăvnicia fraților lui Climent - Popa Mihul și Simion Vătășelul. Pisania săpată în piatră deasupra intrării, în pronaos, are următorul text: "“Această sfântă și dumnezeiască biserică, întru care se cinstește și se prăznuiește blagoveșteniile Prea Sfintei de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioară Maria, care din temelia ei este zidită și
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]