58 matches
-
act de proprietate pentru dobândirea pe veci din cumpărare sau donație și care se poate transmite ca moștenire. Uricar - scriitor de urice, redactor al actelor la cancelaria domnească, logofăt, pisar. Vătaf - supraveghetor al argaților și feciorilor de la o moșie boierească. Vătăman reprezentant al stăpânului feudal în satele aservite, care se îngrijea de îndeplinirea obligațiilor locuitorilor față de boier. Vechil - persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie. Velniță - fabrică de spirt și de rachiuri cu instalații adesea rudimentare. Avea, de regulă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și harnicul coleg Ciprian Prelipcean nu a putut să se prezinte atunci la facultate, întrucat tatăl său, învățător în Horodnicul de Jos, a fost arestat. Alt coleg căruia i s-au tăiat aripile încă înainte de terminarea liceului a fost Cornel Vătăman (astăzi Nicoară) - care a fost nevoit să părăsească liceul și să meargă la o școală de meserii în Ardeal. Mai tarziu prietenul Cornel, prin inteligență și abilitate, avea să învingă tarele nedreptăților ce i s-au făcut, să absolve liceul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
împresurări ale moșiilor mănăstirii de către megieși găsim zapise destule. Primul ar fi cel din 5 mai 1666 (7174), din care se vede cum: „Ilisafta starița, fata lui Fulger și tot soborul de la sfânta mănăstire de la Socola...s-au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii prin pregiur, zicând rugătoarele noastre călugărițele că le-au stricat buciumenii stâlpii hotarului și le-au împresurat locul.” In urma acestei judecăți, Gheorghe Duca voievod a „trimis
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vârtejul tinereții? Numai că și acest act a fost încălcat de buciumeni, după cum aflăm din documentul emis la 5 mai 1666. „Ilisafta starița, fata lui Fulger și tot soborul de la sf(în)ta mănăstire de la Socola...s-au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii prin pregiur, zicând rugătoarele noastre călugărițele că le-au stricat buciumenii stâlpii hotarului și le-au împresurat locul...” Această plângere era făcută în fața lui Gheorghe Duca voievod
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pare că aici, în Broșteni, fusese zidită o biserică, pe locul schitului Vovidenia, căci într-un act din 1681, pe vremea lui Gheorghe Duca, era pomenit un preot din Broșteni. Ca și Plopenii, satul a avut mult timp, „ureadnicul și vătămanul său”, deci administrație și pecete proprie, pe care la 1840 încă era scris, „satul Broșteni”. În Catagrafia din 1820, sunt consemnați 54 birnici din Broșteni, printre care: 20 scutelnici, 16 breslași și încă 18 persoane trecute în categoria birnicilor. În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Plopenii aveau o administrație proprie, alcătuită din ureadnici și șoltuzi. Pentru satul Plopeni, Episcopia a adus în mai multe rânduri coloniști bulgari. Documentul dat de domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665), în 7 aprilie 1662, arată că satul Plopeni avea ureadnicul și vătămanul său, că Episcopia, condusă la acea dată de episcopul Serafim, primea învoirea domnului de a aduce și de a așeza aici străini, iar vechii locuitori ai satului erau scutiți de dări vreme de patru ani: „Diregătoriului și Vătămanului de Plopeni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ureadnicul și vătămanul său, că Episcopia, condusă la acea dată de episcopul Serafim, primea învoirea domnului de a aduce și de a așeza aici străini, iar vechii locuitori ai satului erau scutiți de dări vreme de patru ani: „Diregătoriului și Vătămanului de Plopeni, că a învoit episcopului a-și aduce colonii din țări străine și a-i așeza în acel sat și că-i scutește de toate dările către stat ce ar fi pe ceilalți locuitori în curs de patru ani
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
grădinari, Gheorghe și Dima, din ținutul Fălciu, „care vor sta la grădinile din hotarul Episcopiei de la Cârligați” . Doi ani mai târziu, Gheorghe Duca împuternicea pe Ioan, episcop de Huși, printr-o carte domnească, să aducă „oameni străini” prin „dregătorul și vătămanul său”, pentru a fi așezați în satul Cârligați din ținutul Fălciu. După stabilirea lor aici, vor fi scutiți vreme de doi ani de dări și alte angherii. Antonie Ruset îi dădea permisiunea, în 1676, episcopului Sofronie să cheme „oameni străini
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
șoltuz și 12 pârgari (subl. ns.) de acolo”), ceea ce arată că funcțiile erau exercitate concomitent. La 8 noiembrie 1628, Miron Barnovschi (1626-1629) cerea șoltuzului și pârgarilor din Huși să strângă bani, pe care să-i trimită „pre oameni și pre vătăman din satele sfintei Episcopie”. Prin zapisul din 18 aprilie 1632, emis la Iași, voievodul Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633) poruncea ureadnicilor, șoltuzilor, pârcălabilor și tuturor târgoveților din Huși "să lase în pace” (să scutească) de diverse obligații (jold, podvoade, cai de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși” (Rășești, Podeni, Coziiaci, Cârligați, Plopeni, Crețești, Hrubeni, n.a.). Ureadnicul era, deci, un înalt funcționar domnesc, numit și vornic de târg. După părerea lui Melchisedec, se ocupa cu instituirea și menținerea ordinii, era un căpitan de târg. Ajutorul ureadnicului era vătămanul, amintit în hrisovul lui Antonie Ruset (1675-1678) din 1676, prin care poruncea: „Diregătoriului și Vătămanului său din siliște din Crețești”. Existența ureadnicilor se constată de timpuriu, fiind legată de curțile domnești din diferite localități. Numiți și vornici de târg, dregători
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
domnesc, numit și vornic de târg. După părerea lui Melchisedec, se ocupa cu instituirea și menținerea ordinii, era un căpitan de târg. Ajutorul ureadnicului era vătămanul, amintit în hrisovul lui Antonie Ruset (1675-1678) din 1676, prin care poruncea: „Diregătoriului și Vătămanului său din siliște din Crețești”. Existența ureadnicilor se constată de timpuriu, fiind legată de curțile domnești din diferite localități. Numiți și vornici de târg, dregători sau namestnici, ureadnicii erau reprezentanții autorității domnești pe lângă organele administrative orășenești alese. Ei dirijau întreaga
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
câte vor putea apuca destul.” Mențiunea „unde a fost casa luiî” sau „curtea lui ...”, „unde a fost jude ...”din documentele medievale românești, pe lângă indicația topografică, indică o autoritate locală și, implicit, existența unei comunități având un jude, un cneaz, un vătăman, iar în cazul în speță, un călugăr (Costea) de schit sau mănăstire. De asemenea, formula amintită, dublată de o alta, „pe unde din veac au umblat”, „pe unde din veac au stăpânit”, exprimă vechimea satelor românești, demonstrând că teritoriul șării
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de suprafață de pe proporietatea familiei Boghiu. în Rusești s-a stabilit o ramură a familiei Oprișan, care avea rude în Oțelești, familia Bocăneală, iar proprietăți a avut și familia preotului Davidescu. Satul Fruntești a avut o conducere proprie: vornici și vătămani, ajutați de oamenii buni și bătrâni și de adunarea tuturor locuitorilor, toată Obștea. A avut pecete proprie care se aplica pe zapisele de vânzare-cumpărare, de către vornic, dar care erau semnate de mulți martori cu degetele, neștiind carte. coală în sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
populație. Atât de violente au fost manifestările românilor împotriva recrutării încât autoritățile s-au văzut silite să aplice legea cu mare precauție și, evident, în unele locuri, a folosit și arcanul. Tânărul prins pentru armată și cu ajutorul autorităților locale (vornicii, vătămanii, jurații) era dus departe în Imperiu pentru 9-12 ani, lăsând în urmă mare jale pentru mame care-și vedeau feciorii tunși „chilug”, ceea ce constituia o rușine, o înjosire, de unde și zicala: „Nu mi-i ciudă că l-au dus / Cum
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
putem deduce că în secolul al XVIII-lea începuse asaltul marilor boieri asupra satelor răzășești. Numărul scutiților (rufeturi, cum li se spunea) este de 12, mai mare ca în Slobozia. Erau scutiți, prin efectul unui drept străvechi, preoții, diaconii, vornicii, vătămanii, alături de toți cei săraci, nevolnici și cei care nu erau considerați capi de familie. Toată suma caselor este 32, din care 12 sunt scutiți: 1. Constantin Vătămanu, mazil 2. Popa Ioniță, preot 3. Lupu,diacon 4. Catrina Diaconița,văduv 5
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sunt scutiți: 1. Constantin Vătămanu, mazil 2. Popa Ioniță, preot 3. Lupu,diacon 4. Catrina Diaconița,văduv 5. Antonia, bab 6. Sandul Șchiopul, nevolnică 7. Vasili Ionete, Șchiop,nevolnică 8. Andronică Ciuntul, nevolnică 9. Ariton Rusu, vornică 10. Grigore Bârgul,vătăman 11. Ion ... nevolnică 12. Enea ... flăcău cu casă Rămân 20 de case (capi de familie) birnici: 1. Chireacă Oprișan 11. Neculai Cernescu 2. Cozma sin (fiul) Oprișan 12. Andrei Bârgul 3. Dumitrașcu ... 13. Avram sin Bârgul 4. Mafteiu Ciuchi 14
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Filipeni, Frunteș - Fruntești (satul lui Filip, satul lui Frunteș). Până târziu, în secolul al XIX-lea, întâlnim în documente o subdiviziune a obștii numită ceată, cuprinzând locuitorii dintr-o parte de sat, dintr-un cot, și avea în frunte un vătăman. În fruntea obștilor se afla un cneaz sau jude, care, în perioada migrațiilor, putea să se asocieze cu alte obști de pe aceeași vale și să alcătuiască o unitate economică și militară. Asociațiile de obști alegeau în fruntea lor un voievod
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bănesei Maria Rosetti Dumistrăchioaia, vornicul era omul de încredere al boierului, fiind atunci însărcinat mai mult cu acțiuni polițienești și cu menținerea ordinii. Pentru satul Fruntești cu 32 de case, între cei 12 scutiți sunt: Ariton Rusu, vornic, Grigore Bârgul, vătăman și Constantin Vatamanu, mazil, pe care-l găsim în documente îndeplinind diverse slujbe administrative. „Dajdia mazililor” (birul, banii pentru plata tributului către înalta Poartă, era mai ușoară decât a răzeșilor și a țăranilor, în cazul în care nu erau scutiți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
op. cit., p. 81. 290. Ibidem. 291. Către jumătatea secolului al XVII-lea, în Moldova: „Dabija vel dvornic vișnea zemli [mare vornic în țara de Sus] scriem și dăm știre cum au venit de față înaintea noastră Vasile Turcul cu Tiron vătămanul din Chișcăuți și cu Mihail și cu Vasile, așijdere de acolo, din sat, pentru o moarte de om ce li s-a tâmplat cu greșeală la o beție lui Tiron și lui Mihail și lui Vasile, în lunia Paștilor, de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a tâmplat cu greșeală la o beție lui Tiron și lui Mihail și lui Vasile, în lunia Paștilor, de au ucis pre alt om din casa Turcului, anume Ivan, și după cea târzie vréme, i s-au tâmplat moarte. Déci vătămanul și cu acești oameni ce mai sus scriem au căzut cu rugăminte la Vasile Turcu să-i iarte de acea moarte, căci au fost și lor greșală. Déci Vasile Turcu de bună voia lui i-au iertat pentru acea sminteală
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Oamenii îl priviră pe Zalomir iar unii își săltară căciulile. Ciungul înaintă șovăielnic. - Don’ procoror, zise el cu glas gros, fă-ne, rogu-vă, dreptate. - Ce este ? se interesă Zalomir. Prinzând inimă, oamenii înaintară sub cerdac. - Apoi, primarele... ! - Ce primare, vătăman de hoți ! izbucni un glas. - Ne-o belit de tot, întări sfios altul. - Și ce-ce vreți de la mine ? se bâlbâi Zalomir. - Apoi dreptate, boierule, că nu mai putem răbda. Ne ține în chingi cu camăta, ne ia din ogradă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
colo... Știu asta, iar dovada o avem la 5 mai 1666 (7174, când călugărițele de la Socola - după cum aflăm din spusele voievodului Gheorghe Duca - „Au venit înaintea noastră... rugătoarele... Ilisafta starița,... și tot soborul... de la Socola, și s-au pârât cu... vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii... Deci domniia mea... am trimis pre boierul nostru, Gheorghiță Șeptelici logofăt al doilea și pre sluga noastră Stratulat uricariul...au mers acolo de au strâns oameni buni
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
închidere a sfântului ceaslov, la care se adaugă profanarea sfintei cărți, pătarea acesteia cu sângele unor ființe nevinovate. Mai departe, la pagina 49, citim: Într-o zi, fiind Irinuca dusă în sat și având obiceiu a șede uitată ca fata vătămanului, noi n-avem ce lucra? Ne suim pe munte, la deal de casa ei, cu câte o bucată de răzlog în mână, și cum curgeau pâraiele grozav, mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul de urnim o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sa Agafița, fiica lui Iordache săbierul, vând lui Duca voievod, două locuri de prisăci cu casă, pomet și fântână în dealul Cetățuia, cu 180 lei<footnote Ibidem, documentul 310, p. 288-289 footnote>. La 24 august 1670, Gheorghe Duca voievod scrie vătămanului și sătenilor din Hlincea că cei 12 poslușnici din sat vor asculta de egumenul Mănăstirii Hlincea, iar restul sătenilor vor fi sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia și vor fi scutiți de unele dări<footnote Ibedem, documentul 324, p. 299 footnote>. La
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
satului, legat prin sânge de marea familie a locuitorilor satului, se regăsește în denumirea satelor cu pluralul unui nume propriu de bărbat. Și mai târziu, până în secolul al XVII-lea, întâlnim în documente conducători de obști cu titluri precum pârcălabi, vătămani ș. a. Organizarea proprietății colective (devălmașe) și a conducerii obștilor dobândește, în istoria românilor, un aspect specific în așa-numitele "sate umblătoare pe bătrâni". În istoria obștilor vechi (antice) și medievale, la toate popoarele, nu doar la români, erau sate care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]