187 matches
-
umorul nostru negru. Pe internet a devenit viral o parodie făcută după poezia El-Zorab a lui George Coșbuc. La Mircea vine un țigan Cu lanț de aur și mersan: - Sunt Anghel al lui Șapte cai Crescut în puf, trai pe vătrai, Venii, nepotul să mi-l dai Prin apa din cazan. - Aha, pricep, dar tu ce dai, De unde ești și unde stai Te văd malac și cam plăvan Oi fi vre-un neam de Corsican? - Sunt Mondial, și sunt oltean Și
ÎNREGISTRĂRI MIRCEA BĂSESCU. Vezi parodia care face înconjurul internetului din România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29039_a_30364]
-
a roții destinului s-au aflat unde nici nu gândiseră - cu corolarul modificării cu 180 de grade a vieții până atunci duse. Ideea că bătuți de noroc, cum în popor se spune, au avut parte de un fast trai pe vătrai, suferă amendamente - temă balzaciană - modelarea în prosperitate nu priește tuturor, ea pretinde un grad de adaptabilitate la rândul său condiționat de anumite predispoziții și calități. De altfel, mai adesea mutațiile creează hibrizi. La fel, în cercul închis de care am
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
în comunism... într-o seară, la o agapă prelungită, un tovarăș de pahar, bun prieten al lui, i-a aruncat așa, într-o doară, o idee, de ce nu pleci tu, mă, Idule, în Coreea de Nord, acolo, să știi, e trai pe vătrai... Din acel moment, pentru Idu, Republica Populară Democrată Coreeană, ultimul bastion al comunismului autentic, așa cum o considera, a devenit o fata morgana, iubita în al cărei așternut cald ardea de nerăbdare să ajungă. și, și-a făcut un plan pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mă voi ruga pentru voi. Popa Ștefan îi binecuvântă și plecă spre locuința sa, înălțând rugăciuni către puterile cerești pentru ocrotirea tinerei familii. Se făcuse deja târziu și ceasul din perete arăta ora douăsprezece. Elena, grijulie, puse câțiva tăciuni pe vătrai și câteva bobițe de tămâie și-i zise soțului: - E momentul să afumi cu tămâie fiindcă ești bărbat, apoi cu buchetul de busuioc și agheasmă să stropești camerele. Pătru îndeplini ritualul rostind în permanență Tatăl nostru, apoi unul lângă altul în
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
n-ai de unde să-i dai. Unul, de undeva din județul Timiș, îmi șoptește că Europa, de fapt, se termină la curbura Carpaților, iar când e să intrăm acolo, tot noi o să fim „în față”. „Atunci să vezi trai pe vătrai, moșule! ” Zvonuri, speranțe poate deșarte într-un județ unde unii vor să găsească câini cu covrigi în coadă... Mai realistă e Monalisa, de 30 de ani, femeie cu trei copii, una din fete are 11 ani; stă și ea cu
Agenda2005-28-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283932_a_285261]
-
importantă comoara ca mine? - Nu iubito! - adăugă prinzând-o în brațe. Dezlegă lădița de pe șaua calului. Acesta necheză bucuros, că într-adevăr stăpânul își aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase bijuterii. Elena rămase nemișcată, cu gura căscată de strălucirea lor. La rândul său Pătru nu le atinse de teamă ca acest vis frumos
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
apa neîncepută se spunea apă tăcută, La spicele de grâu se spunea barba Lui Dumnezeu, La flacăra mare se spunea bobotă, La pivniță se spunea boltă, La vasul cu mirodenii se spunea cățuie, La găleata fântânii se spunea ciutură, La vătraiul de jar se spunea corciovă, La varză se spunea curechi, La flăcău se spunea dănac, Dis-de-dimineță se spunea desniță, La femeia păcătoasă se spunea drăcoaie, La găină se spunea galiță, La vreascuri se spunea găteje, La coșul de fum se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
este deoarece râgâie zgomotos ca să arate că i-a plăcut și abia după asta mă ia în serios: - Băăă, ai o moacă... Ce-ai pățit? Nu cumva iar... - Ee, am avut o discuție cu Marcela dar ea a avut un vătrai, așa că m-a zdrobit cu argumentele... - Da, nu i-ai dat și tu ceva pumni, măcar așa, la paritate, ca să te țină minte? - Ești nebun!? Păi, vrei să pățesc vreo dandana ca bietul Sile care de disperare că-l bătea
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
dimineața să mă dreg. Băi, dă-o-n-colo de treabă, nu-mi las eu credința mea strămoșească pentru niște chestii care dacă stau să mă gândesc s-ar putea nici să nu se petreacă. Pentru că dacă nenorocita de Marcela pune mâna pe vătrai n-am nici o șansă. Lor, musulmanilor, le convine pentru că ei nu au vătraie! Referință Bibliografică: URAAA! TREC LA ISLAM / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
mea strămoșească pentru niște chestii care dacă stau să mă gândesc s-ar putea nici să nu se petreacă. Pentru că dacă nenorocita de Marcela pune mâna pe vătrai n-am nici o șansă. Lor, musulmanilor, le convine pentru că ei nu au vătraie! Referință Bibliografică: URAAA! TREC LA ISLAM / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
pe jos, urinase pe el, înainte de a-ncerca să-i dea foc. În acel moment tânărul Jeanmaire, cel mai mare din clasă, avea aproape 15 ani, se ridicase calm și îl oprise lovindu-l tare în moalele capului cu un vătrai de fontă. „Steagul e sacru!“ spusese puștiul mai târziu, tare mândru, înconjurat de ceilalți în timp ce își explica gestul. Avea deja fibră de patriot. A murit trei ani mai târziu la Chemin des Dames. Tot pentru steag. Când sosi primarul, învățătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ciorăpei căciulițe, botoșei. toți muncesc , nu-i loc de stat mâncare și-au adunat du-te vino e pe scară unii spală, alții cară. la apus e totul lună chiar de-o trece vremea bună o fi iar trai pe vătrai că gem sacii de mălai. Referință Bibliografică: Poem de toamnă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 238, Anul I, 26 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POEM DE TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360788_a_362117]
-
care am făcut vorbire în cartea de memorialistică „O viață privită din balcon” bunica blândă, inteligentă, neînzestrată cu avere, singura avuție fiindu-i bunătatea sufletească și înțelepciunea. Cu bunica din partea tatei nu prea mă înțelegeam, mă alerga toată ziua cu vătraiul - făceam multe năzbâtii -, dar seara tot la sânul ei mă adăposteam, rugând-o să-mi mai povestească, după ce ziua sărea la mine cu prăjina - de altfel campioană la această probă. Prin 1972 - cu bani împrumutați din bancă și cu ce
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
și din cauza genelor, nerezistente la frig, ale tatălui său. Așa că mai tot timpul anului copilului îi curgeau mucii, răgușea și strănuta, de ziceai că-i sar ochii din cap. De aici și porecla. Afaceristu’ era unicul copil al Marghioalei lui Vătrai. Zic „unicul” pentru că femeia era nemăritată. Bietul taică-său, Ilie Vătrai, n-o avusese decât pe ea, pentru că nevasta îi murise la naștere. Era om înstărit dar gurile rele vorbeau că își făcuse averea jefuind în tinerețe pe unul dintre
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
tot timpul anului copilului îi curgeau mucii, răgușea și strănuta, de ziceai că-i sar ochii din cap. De aici și porecla. Afaceristu’ era unicul copil al Marghioalei lui Vătrai. Zic „unicul” pentru că femeia era nemăritată. Bietul taică-său, Ilie Vătrai, n-o avusese decât pe ea, pentru că nevasta îi murise la naștere. Era om înstărit dar gurile rele vorbeau că își făcuse averea jefuind în tinerețe pe unul dintre boierii Glogoveanu, pe lângă care trăise ca slugă. Se dusese vorba că
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
pe ea, pentru că nevasta îi murise la naștere. Era om înstărit dar gurile rele vorbeau că își făcuse averea jefuind în tinerețe pe unul dintre boierii Glogoveanu, pe lângă care trăise ca slugă. Se dusese vorba că, pe patul morții, Ilie Vătrai l-a făcut pe muribund să-i dezvăluie unde avea ascunse aurul și giuvaerurile familiei, lucru care nu s-a putut dovedi niciodată. A avut răbdare Ilie. A trecut vremea, a venit revoluția, lumea a uitat sau s-a făcut
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
aurul și giuvaerurile familiei, lucru care nu s-a putut dovedi niciodată. A avut răbdare Ilie. A trecut vremea, a venit revoluția, lumea a uitat sau s-a făcut că uită... Cert e că la câțiva ani după revoluție, Ilie Vătrai a început să „facă” avere. După moartea neveste-sii și-a crescut fata singur. Își iubise nevasta mult și, cu toate că avusese multe pretendente, nu se mai însurase. Pe toate le suspectase că voiau să se mărite cu el pentru avere
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
-și pună fata la muncă. O crescuse pe fată ca în puf. Nu-i lipsise aproape nimic iar ea asimilase tot, așa încât se făcuse un butoiaș de grăsime, nu mai înalt de 1,50 m și aproximativ la fel de lat. Ilie Vătrai mai și spunea, plin de obidă, când se așeza la câte un pahar cu prietenii, că, în afară de averea pe care o făcuse, tot ce câștigase băgase „în curul” fiică-sii. Iar dacă te uitai puțin la Marghioala nu mai puteai
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
că Marghioala e blestemată și de atunci nu s-a mai băgat nimeni s-o ia de nevastă. Nici cu bani, nici degeaba. La vreo șapte-opt luni după asta, s-a îmbolnăvit Marghioala: o durea burta, plângea, urla... Bietul Ilie Vătrai n-o văzuse niciodată bolnavă pe fata lui așa că a intrat în panică, a chemat Salvarea și a fugit cu Marghioala la spital. Aci, după ce o consultară, doctorii o duseră direct pe masa de operație unde femeia aduse pe lume
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
a chemat Salvarea și a fugit cu Marghioala la spital. Aci, după ce o consultară, doctorii o duseră direct pe masa de operație unde femeia aduse pe lume un băiat dolofan, că abia l-au scos prin cezariană. Când auzi, Ilie Vătrai, căzu din picioare. L-au înviat ei, doctori, dar a rămas paralizat pe partea dreaptă. S-au întors acasă, l-au botezat pe ăla micul- i-au zis Nucu, și, cum nu prea mai avea ce face pe partea asta
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
L-au înviat ei, doctori, dar a rămas paralizat pe partea dreaptă. S-au întors acasă, l-au botezat pe ăla micul- i-au zis Nucu, și, cum nu prea mai avea ce face pe partea asta de lume, Ilie Vătrai și-a dat obștescul sfârșit, plecând spre alte lumi cu toate secretele lui. Vorbea lumea că la priveghi, cel mai bătrân om din comună, Bibu lu’ Așchimodie, care mai avea câțiva ani și atingea suta, ar fi zis în gura
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
pe el de frică. Păi fugi, băi copile, afară și golește-te! — Ehei! Acum e târziu. Am chiloții fleașcă. — Mergeți, doamnă, cu el, să se termine băiatul și reveniți dup-aia! am îndemnat-o eu pe mă-sa, Marghioala lu’ Vătrai. — Eu știu cine ne-a pârât domn’e șef, s-a arătat deștept-nevoie mare Hapciurică. — Pe bune?! Ia uimește-mă! — Ne-au văzut babalâcii ăia trei, care tăiau un copac... Trosc, pleosc!...a intervenit cu două pălmoaie după ceafa progeniturii
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
Nici n-aveau cum să ia foc așa ușor, idioților, pentru că, de mai bine de o lună, tractorul din curtea nostră merge cu ulei de floarea soarelui, de la coana Lenjereasa, pentru că e mai ieftin decât motorina, a intervenit Marghioala lui Vătrai. Vai de capul vostru de fraieri cocliți! — Păi, mirosea a motorină, mami?!... a încercat să se scuze Afaceristu’. Mirosea, tâmpitule!... nu ai scos-o din rezervorul tractorului? A ce ai fi vrut tu să miroase? A orhideee?! Ce proști sunteți
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
cenușiu care urcau destul de repede pe gaura coșului, prin care cobora un lanț cu zale din fier forjat, agățat de-o bară pătrată din metal, pe care se vedeau șiruri de mânătărci, bureți și ciuperci puse la afumat. A luat vătraiul și a-nceput să strângă cioturile unul peste altul, care au început să scoată o puzderie de scânteii, auzuindu-se din când în când trosnituri răzlețe, ca dovadă că-n lemne se mai păstrau stropi de apă. O bubuitură năpraznică l-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
nopților și scurmă: Eșafodajul meu de lemn e! Adun în tomuri manuscrise Ce nu le vrea nici o arhivă Și mă bucur dacă mi se, Așează lumea împotrivă. Pun zilnic petice la trai Efortul meu cât o ofensă: Sobă rece și vătrai Ce să mai spun de recompensă?! Referință Bibliografică: Petice la trai / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PETICE LA TRAI de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348075_a_349404]