3,613 matches
-
cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimile consecințe, marele lui gest fecundator. Intocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
sălășuiesc printre oameni, în oameni. Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viață dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
într-o zi pe la prînz cînd noaptea deja trecuse - nu mai era nimeni, sterp ca un uger de vacă în mîna unui bulgar scos la mezat pe cînd secolele își puneau țigările în cruciș, fumau, își scuturau scrumul în același văzduh respirat de nimeni ca și cum nimănui i s-ar cuveni totul, nimănui nimicul - și pînă la urmă, la masa lor, nimeni; un film din care curgea realitatea ca sperma pe fața unei femei fugite de acasă ca într-o salvare pietonul
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
venele cărora nu curge sânge-sânge, ci eterul amețitor al cuvintelor. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi și-mi răspund. Este ca și cum aș trece eu în clipa asta prin peretele de sticlă al terasei și aș porni prin văzduh: merg prin văzduh, iată, ca pe un caldarâm adevărat, înaintez glorios, dar, în același timp, mă prăbușesc și mă fac zob de cimentul real din fața blocului, lumea se strânge buluc, mă privește curioasă, o dâră de sânge mi se scurge
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
curge sânge-sânge, ci eterul amețitor al cuvintelor. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi și-mi răspund. Este ca și cum aș trece eu în clipa asta prin peretele de sticlă al terasei și aș porni prin văzduh: merg prin văzduh, iată, ca pe un caldarâm adevărat, înaintez glorios, dar, în același timp, mă prăbușesc și mă fac zob de cimentul real din fața blocului, lumea se strânge buluc, mă privește curioasă, o dâră de sânge mi se scurge încet din tâmplă
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
și mă fac zob de cimentul real din fața blocului, lumea se strânge buluc, mă privește curioasă, o dâră de sânge mi se scurge încet din tâmplă, însă eu nu-mi dau seama că am căzut și continui să pășesc prin văzduh, glorios, ajung pe acoperișul Halei Obor, mă opresc, îmi trag sufletul, apoi plec mai departe, spre Inter, prin aer. Avem și noi ăștia, poeții, un Dumnezeu al nostru care nu ne lasă, care ne ține în viață și în plutire
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
cu un cântec pe buze venind cu un peștișor în mână pașii tăi mari nu prevesteau o dispariție apropiată ochii tăi încă nu erau conturați cu tăceri din insule îndepărtate efectul eolian al brațelor tale nu zvârlea încă cenușă în văzduh încercările mele de-a aplana tot ce dizolvă anii ești ridicol și disperat mi-ai spus și te-ai îndepărtat acum te simt mai apropiat decât atunci nu ai cum să mă crezi sau să nu mă crezi morții călătoresc
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
să țină balanța cumva să reziste cu o generozitate timidă (care e una din bietele nedreptățitele taine-ale Lumii). La despărțirea de pasărea Cipi Azi ești plină de cer cum o apă limpede azi cerul e plin de tine cum de văzduh. Tropii Tropii în adîncul obiectelor cum viermii în fructe răscoapte zilnic mesteci obiectele (cum trosnesc maxilarele ce le dislocă cu greu ) și gustul tropilor nici nu-l mai simți. Semn de carte Era vin doar atît cît să-și învelească-ntr-însul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
nu-ți mai stau la-ndemînă nici vorbele cum o haină care se-ncheie cu greu privești năuc bărbații și femeile trecînd pe stradă (anul acesta sunt la modă sandalele romane) cu picioarele goale proaspete ca apa Gilortului aripile ventilatoarelor feliază văzduhul ca pe-o pîine cuțitele se-ascut de-acum de-a dreptul pe tocila Soarelui viermele-n măr cum o cheie-n broască te copilărești porți pantaloni scurți ai grijă să-ți faci temele pe-a doua zi pe copacii
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
pe tocila Soarelui viermele-n măr cum o cheie-n broască te copilărești porți pantaloni scurți ai grijă să-ți faci temele pe-a doua zi pe copacii stufoși din Parcul Amarului Tîrg ciorile trag cu sete din țigară în văzduhul văratic vîscos libelule bat din aripi de cognac munții Parângului fac grimase-n oglindă aidoma cocotelor obrazul pur al studentei se dizolvă-n pahar cum un cub de gheață pînă și Îngerii umpluți cu benzină explodează-n Orientul Mijlociu atîtea morți
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate întrezări - da - și dulcea taină a celui mai îndepărtat fruct tocmai la capătul celei mai lungi și firave crengi
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
în suflet acel balsam secret, Măicuță și Crăiasă a plânșilor și marea apărătoare-a noastră, al lumii-ntregi buchet adus spre închinare Fiului ce, în ceruri, pe tronul de lumină s-a așezat și stă peste catapeteasma de ape din văzduhuri unde cete de îngeri fulgerători adastă... Tu ești Regina lor, Măicuță îngerească! În alba ta ținută, ești floarea cea cerească și orice suflet candid va vrea să te iubească... În noaptea cea amară tu ești lumina noastră! În cer și
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
și mai exact, o-ngrămădire de lucruri eclectice. Vorbele-i se contopeau cu fulgerul. Sau chiar erau sincopate descărcări electrice. Nu, pasăre, demon sau duh, încă nu. În zadar te agiți. N-ai ales bine momentul. E prea multă primăvară-n văzduh. Și prea miroase noaptea a salcâmi înfloriți. Graba ta mă-nhibă, chemarea-ți mă sperie. Văzul, mirosul, auzul nu se pot dezlipi de materie atât de ușor. Cum nu poți desprinde ploaia de nor. Îți prețuiesc devoțiunea, ba chiar îți rămân
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
mine cuvintele ploaia de-afară scaunul bucățile de ziar frazele din Nietzsche până când ființa mea începe să se topească în circumferințele sale de fum, ce tot cresc și cresc, ies din casă, se extind la cer se amestecă ușor cu văzduhul și norii Noul Iconar Lui Vasile Levițchi, in aeternum De câteva zile, apare printre discipoli umbra Profesorului Caii Hurmuzăcheștilor nechează-n lucarne Ay, în absența solului, plantele-acestea ar putea slobozi rădăcini în paharul cu apă! O lumină prevestitoare se aprinde
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
și jeg. Te oprește mereu excepția, te gândești totuși că în băltoaca și mâlul lui glodosul dobitoc scaldă, poate, o inimă curată. Tot așa și cu triunghiul pe care-l ghicești, după miros, putrezind sub pletele zeițelor de odinioară, în văzduhuri de focuri stinse, turtit în capete aplecate pe care nu le mai taie nicio sabie, - dar poți oare să-i spui triunghiului „mă, boule!", fără să fii trăsnit de fulgerele lui Dumnezeu? Și ție, fereastră iubită, supapă a bietei mele
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
voastre intenții am ieșit în cămașa cuvintelor mele să îndur asfințitul până la capăt. PASTEL Pelerinul stă pe butuc împărțind tăcerea la vrăbii gândurile îi navighează prin vinerea bătută în cuie și el se odihnește la umbra cuvântului bun. Neclintit în văzduhul curat ca iubirea de semeni un stejar se justifică în fața câtorva sute de ciori. Cu vorba umblată din poartă în poartă pelerinul își șterge fruntea cu o bucată de cer și numai toamna îi trece prin suflet și iese afară
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
Cum numai în Cântarea din Psaltire, Cum numa-n nesfârșitele omături! Grauri Cum apăreau, ce-nvăluriri bizare, Ca de-o furtună, și piereau în zare, Dinspre acăți, cum nici n-ai bănui! Un nor cuprins de patimi și pierzare, Vârtelniță-n văzduhuri peste vii, Suveici și brâgle, ițe și urzare, Din ce s-a tors, de cum se nevedi, Foșniri de ploi, roire de frunzare, Nălucă în umbriri și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
câteva minute de atenție și totuși sunt fericit atâta timp cât îmi rămâi tu odaie care păstrezi tăcerea din copilărie și-n care sper că mă voi pierde atunci când va veni vremea celeilalte tăceri ÎNCĂ O ZI Încă o zi coboară din văzduh și-mi obligă carnea și simțurile s-o trăiască până la capăt după ce pleacă mă simt un pic mai rece mai cadavru dar știu voi lăsa străzile tot atât de drepte sau întortocheate și asta mă bucură ca și copacii cărora li se
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
și de pe întinderea continentului europa și de pe întinderea continentului numit america tzone e singurul călător stelar în viață de după venirea răstignirea și învierea lui iisus tzone e singurul poet român care doarme de gît cu poemele lui deopotrivă pe întinderea văzduhului pămîntean și pe întinderea tuturor celorlalte văzduhuri subpămîntene și suprapămîntene tzone e ceasul de aur cu ore de aur cu minute de aur și cu secunde de aur care ține în viață poezia română tzone e poetul care se spală
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
întinderea continentului numit america tzone e singurul călător stelar în viață de după venirea răstignirea și învierea lui iisus tzone e singurul poet român care doarme de gît cu poemele lui deopotrivă pe întinderea văzduhului pămîntean și pe întinderea tuturor celorlalte văzduhuri subpămîntene și suprapămîntene tzone e ceasul de aur cu ore de aur cu minute de aur și cu secunde de aur care ține în viață poezia română tzone e poetul care se spală pe mîini și pe față numai cu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
Emil Brumaru Mai poți la trîntă să te iei c-un puf De păpădie-n aprigul văzduh? Mai știi de melci cleioși trupul să-ți aperi, Cînd stai pe-o rînă-n dosul casei vechi Ca să pîndești cum cad în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie pe-o plită roua grea Umbrită de tandrețea
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]
-
și rostire Între cărți cărțile de apă poartă frunza sortită pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub pași sclipătul zădărniciilor la malul negru al rîului ascunzînd lumina făgăduită legănată
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
malul negru al rîului ascunzînd lumina făgăduită legănată între vis și trezie luntrea așteaptă Păsări și fum lui Sorin Anca fumul împărătesc al pipei alcătuite călătoare cuiburi de ouă negre negru furând străluciri din tainele facerii la fiecare spart al văzduhului păsări albe își iau zborul din stingerea ouălor negre adieri de rai ar dărui fumul pipei de nu s'ar legăna în fereastră pasărea sinucigașe spânzurată la creștetul nopții Prund de tristețe luminoase morminte plutesc prin umbreliștea gândului parcă mi-
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
fost odată ochi și flori și păsări și împărății ca să torni litere de plumb peste emoții și surâsuri și ținuturi imaginare și visuri ca să tai cu securea sunete din cuvinte de carne vie pentru zgripțorul care mă va duce la văzduh curat dar dacă tu ai să treci strada pe la taraba vameșului de fier ca să-i plătești cu dragoste și ură foamea și setea trăgând după tine din apele stătute ale unei nopți care nu mai sfârșește trupuri de fum și
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
Nu-i greu să împletești un S Cum cozile de hipocampi, - Dar pe un dîmb, ițit din șes, Greu urcă pașii unijambi. Ci domnul Noica și Gabriel Nu sînt un monstru bicefal Ce urcă,-n aerul bleu ciel, Într-un văzduh filosofal, Pe numai două,-n loc de patru Picioare, - care, chit că șed În loc, într-un etern stop-cadru, Unul pe altul se succed. Pîn' la cabană nu e mult, Mai multă-i calea dindărăt... Se pare cum că omul cult
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]