206 matches
-
n-a fost încheiat niciun contract; 3) că justiția nu are o existență în sine, ci numai relativ la numitul contract. Idei cardinale, esențiale și geniale. Ele fac posibil contractul hedonist care guvernează orice intersubiectivitate: în lipsa lui triumfă starea naturală, vidul, vacuitatea juridică. Nu există nedreptate în sine, ci numai relativ la ceea ce s-a înțeles și s-a definit în prealabil între două părți ca fiind drept, respectiv nedrept. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește fidelitatea, care presupune promisiunea pe care poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a făcut niciodată parte oficială din cenaclul "Sburătorul", pentru a fi pus așa de scurt la contribuție. * Geografia literaturii noastre începe să apară un peisagiu de marasm, imposibil de locuit. De o parte conglomeratul primitiv al poeziei argheziene; de alta, vacuitatea, planitudinea vântului lovinescian care-l îmbăiază. Aceasta ne face o Spanie seacă, și trebuie multă credință și nebunie de hidalgo s-o explorezi fără să te mortifici sau înăbuși. Dar singura Spanie de care d-l E. Lovinescu poate să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
exemplu. Cităm: "O, ceruri infinite, scăldate în lumină, Cer limpede și-albastru al lumilor de sus." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 18) Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să-l despărțim în două vocabule: "in" și "onde". Procesul propagării ondulatorii a luminii e recreat poetic, și asistăm la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ediției critice, la care am făcut trimitere mai sus, și care vizează fericirea desăvârșirii artistului în operă: un topos karatos dincolo de materie și spirit, unde ființa tinde spre eul profund al Ființei, percepute după o filosofie compozită, la interferența dintre vacuitate și El Shaddai, asupra căreia Mirela-Ioana Borchin insistă suficient mai apoi. Se știe însă că un interviu reușit este o operă colectivă, în care autorului îi revine, firește, gloria, numai prin răspunsurile pe care le primește, dar pe care le-
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
a descoperi mecanismele subtile ale trăirii poetice, de a le scoate din inefabil conduce spre „conștiința lucidă care ne separă de noi înșine și cea supralucidă care ne readuce în noi înșine”, în contextul unor paradoxuri, dincolo de care totul e vacuitate, libertate, iluminare, Nirvana, El Shaddai - nonconveționalul, nondiferențierea[21]. Surjectivitatea ideilor accede spre piscurile metafizicului, cu predilecție în interviul despre asocierea marilor religii (III), în cel despre Shunyata (VIII), ori în cel despre Bătrân (IX). Pe de altă parte, dar pe
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
printr-o bogată și temeinică lectură a marilor opere din literatura universală, își revarsă simbolismul pentru cei mai mulți doar ca ecouri adânci și numai celor mai avizați li se relevă cu tot denotativul: „M.-I.B.: De când ați asimilat noțiunea de vacuitate? E.D.: Prin lectură, i-am dat un nume. Eu o știam din experiență, din intuiție. Spiritul e încă definibil. Vacuitatea nu, e orizontul cel mai îndepărtat, esența esențelor, Marele Simbol, Mahamudra. M.-I.B.: Ce bine sună cuvintele sanscrite! Samsara
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
adânci și numai celor mai avizați li se relevă cu tot denotativul: „M.-I.B.: De când ați asimilat noțiunea de vacuitate? E.D.: Prin lectură, i-am dat un nume. Eu o știam din experiență, din intuiție. Spiritul e încă definibil. Vacuitatea nu, e orizontul cel mai îndepărtat, esența esențelor, Marele Simbol, Mahamudra. M.-I.B.: Ce bine sună cuvintele sanscrite! Samsara, Nirvana, Karuna, Karma, Mahamudra. [...] E.D.: Da, sună splendid. Vacuitatea mai e numită Shunyata. [...] M.-I.B.: Shunyata!!! Ce simbol solar
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
Eu o știam din experiență, din intuiție. Spiritul e încă definibil. Vacuitatea nu, e orizontul cel mai îndepărtat, esența esențelor, Marele Simbol, Mahamudra. M.-I.B.: Ce bine sună cuvintele sanscrite! Samsara, Nirvana, Karuna, Karma, Mahamudra. [...] E.D.: Da, sună splendid. Vacuitatea mai e numită Shunyata. [...] M.-I.B.: Shunyata!!! Ce simbol solar, câtă lumină!”[28] Sunt destule motive pentru Mirela-Ioana Borchin să constate că poezia lui Eugen Dorcescu nu admite o lectură literară obișnuită, sau, dacă o admite, nu se relevă
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
știu” etc. etc. Toate acestea, și altele încă, sunt echivalențe mai mult sau mai puțin sensibile, oricum exprimate nemijlocit. Există însă și o echivalență inteligibilă, conceptuală, implicită, deductibilă din copleșitoarea luptă a eului cu sine. Anume: Iubirea este impermanență, este vacuitate - adică, realitatea vertiginoasă, aidoma unui miraj (“...mirajul, pe care-l așteptai să te cheme, să-și răpească privirea”), a unei irealități. Iubirea este reală doar ca irealitate: “Realitatea lui (a amorului, n. n.) este însăși iluzia”. Iubirea e veșnică și veșnic-prezentă
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
ea și indecisă, a Impermanenței fenomenului Iubire-Eros (poate chiar a fenomenelor în general) este palierul cel mai profund, mai complex, mai fertil și mai valoros din punctul de vedere al meditației existențiale. De pe culmea acestui Munte, eul poate cerceta, liber, vacuitatea (nu neantul) conștiinței. Abia atunci descoperă șansa și soluția permanenței (a permanenței Iubirii înseși), în universul ce-i doar proiecție, ce-i doar închipuire: “Divinul implicat în destin. De-sexualizare, spre spiritualizare mistică”. Da. E rânduiala cea mai de sus
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
puteri sau unui mesaj.La fel s-a întâmplat în comunism autoritatea a fost transferată de Lenin lui Marx și Engels, Stalin lui Lenin, Marx și Engels, etc. Autoritatea ultimă este Cea care acționează într-un mod de neînțeles, prin vacuitate, despre al cărei singur atribut știm doar: ”Eu sunt cel ce sunt “. Răspunsurile la criteriile care dau valoare în acest sistem este simplu: capacitatea subiectului de ritualitate. Nivelul prim al instituției autorității e recunoașterea- acolo unde e vorba însă de
CRITICA LITERARĂ ŞI DE ARTĂ IMPUNE OPINIA MINORITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357914_a_359243]
-
un act de creație. E.D.: Poezia evocă ieșirea eului din iluzia timpului (a prezentului) și intrarea, revenirea lui, în eternitate, în ne-timp. M.-I.B.: În ne-timp și in-creat? În stadiul pre-genezic? E.D.: Poate. Există un asemenea continuum, vacuitatea, realitatea ultimă, bazală, unde evenimentele sunt și reale și, doar, posibile. M.-I.B.: Până unde ne duce, totuși, arhi-amintirea? E.D.: În cazul particular al poemului O arhi-amintire (1), până la scena de pe dale și la ceea ce a urmat. De atunci
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
secunda următoare negat. E.D.: Paradox. Paradoxos (gr. παράδοξος). Para - doxa. Paradoxuri față de gândirea uscată, aplatizată, secătuită, preluată, din om în om, din carte în carte, din generație în generație. M.-I.B.: Întrebarea e ce se află dincolo de acestea... E.D.: Vacuitatea. Libertatea. Iluminarea. Nirvana. El Shaddai. Adevăratele relații nu sunt acestea, cele convenționale, ci acelea întemeiate pe conștiința non-diferențierii fundamentale a indivizilor, a entităților. M.-I.B. Să revenim la subiect. Am identificat două nuclee lexicale în lirica dorcesciană: ARHI-AMINTIREA și
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
eu-avatar, atât de veche în scrisul meu, consubstanțială acestuia, definitorie, în mare măsură, probează că s-a ajuns la experiența, măcar parțială, a eului relativ, a non-eului, a non-eului obiectiv, și a non-eului subiectiv, la intuția vastității lor atotcuprinzătoare, la vacuitatea fericită, unde toate conviețuiesc. M.-I.B.: Eu încerc să procesez această componentă biografică a avatarurilor. Dar, în general, cititorul se oprește la text. Și la ceea ce recunoaște el drept creație. E.D.: Iată o împrejurare întru totul concretă, determinată empiric
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
așteaptă neantul, că energia, continuum-ul conștiinței devin nimic! M.-I.B.: Sunteți atât de înfricoșător, și de blând, și de convingător. E.D.: De ce înfricoșător? M.-I.B.: Pe mine mă sperie tot ce nu pot reprezenta... Perspectiva aceasta a vacuității, pe care mi-o sugerați, este imposibil de reprezentat. Ce va ieși din trupul meu? E.D.: Din trupul tău vei ieși tu, liberă, în lumina increată, în lumina “neapropiată”, vei ieși tu, cea adevărată. Nu vei mai ști ce este
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
Nu este un film pentru oricine, îl pot înțelege cei care au o viață culturală. AMI: Reperele la viața lui Orson Welles nu sunt clar definite. De ce? Dorel Vișan: S-a renunțat la anumite materiale. Explicația unui moment uneori are vacuități. Chiar și la viața lui sentimentală, la viața lui cu artistele, cu producătorii sunt trimiteri, dar nu se explică în totalitate relația respectivă. AMI: Care este filmul dumneavoastră preferat din filmografia lui Welles? Dorel Vișan: „Cetățeanul Kane”. El a făcut
REMINDER premiera cu DOREL VISAN – Al dumneavoastra Orson Welles () [Corola-blog/BlogPost/339279_a_340608]
-
la strategia dislocării defalcate pe caracteristici specifice”. Domeniul publicistic literar-cultural e abordat, tot în ideea de a identifica formule. George Arion urmărește „percutant, faptul crunt care opune amărâți și feroci zbătându-se pentru o bucățică de iluzie”; Vasile Dan obiectivează „vacuitatea echilibrului prezent”; Alexandru Firescu și Constantin Gheorghiu oferă „file de arhivă istorică și sentimentală”; interviurile lui Gabriel Stănescu „beneficiază de seducția confesiunilor ce izolează și decupează prin conjugare elementele definitorii ale fenomenului focalizat”. Subtitlurile sunt inspirate: Cuvinte în rate, Românii
Petre Ciobanu: Minotaurul şi floarea de crin / Minotaur and lily flower, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339579_a_340908]
-
cu-a farmecului noapte (mistică) / să-ntuneci ochii mei pe veci” (orbul care transgresează în / prin Revelație, prin Femeia Sacră). Entelehia eminesciană a Femeii este subliniată și de puritatea absolută - vergină, adorată, icoana pururi verginei Marii. Puritatea e plină până la vacuitatea absolută: puritatea este paradoxala plinătate în Sine, plinătate vacuizată de substanță și de dorință. Puritatea devine Nirvana Ființei Divine . Demonismul apariției și formării lumii este sugerat, probabil, lui Eminescu, de către gnosticul Mani; prin aceasta, afirmăm că și demonismul Femeii: sau
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
rolului jucat de oglindă, în câteva împrejurări), prin uitare (ștergerea din memorie echivalează cu suprimarea in rem). Eul autarhic creează fisuri, descoperă un fel de ferestre ce dau în vileag, ce lasă să se vadă, sau, măcar, să se bănuiască, vacuitatea din spatele eșafodajului iluzoriu ce se dădea drept realitate. Încât, brusc, singura certitudine pare a fi eul însuși. El, personajul, eul, zămislitorul propriei lumi. De pildă, Vatmanul din Luna și tramvaiul 5, terorizat de un Necunoscut, a cărui apariție subminează și
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
logica paradoxurilor anulate, care vă caracterizează... Eugen DORCESCU: Poezia evocă ieșirea eului din iluzia timpului (a prezentului) și intrarea, revenirea lui, în eternitate, în ne-timp. Mirela-Ioana BORCHIN: În ne-timp și in-creat? Eugen DORCESCU: Poate. Există un asemenea continuum, vacuitatea, realitatea ultimă, bazală, unde evenimentele, fenomenele, sunt și reale, și, doar, posibile. Mirela-Ioana BORCHIN: Până unde ne duce, totuși, arhi-amintirea? Eugen DORCESCU: În cazul particular al poemului O arhi-amintire[3], până la scena de pe dale și la ceea ce a urmat. De
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
următoare negat. Eugen DORCESCU: Paradox. Paradoxos (gr. παράδοξος). Para - doxa. Paradoxuri față de gândirea uscată, aplatizată, secătuită, preluată, din om în om, din carte în carte, din generație în generație. Mirela-Ioana BORCHIN: Întrebarea e ce se află dincolo de acestea... Eugen DORCESCU: Vacuitatea. Libertatea. Iluminarea. Nirvana. El Shaddai. Adevăratele relații nu sunt cele convenționale, ci acelea întemeiate pe conștiința non-diferențierii, în esență, a indivizilor, a entităților. Mirela-Ioana BORCHIN: Să revenim la subiect. Am identificat două nuclee lexicale în lirica dorcesciană: ARHI-AMINTIREA și NIRVANA
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
eu-avatar, atât de veche în scrisul meu, consubstanțială acestuia, definitorie, în mare măsură, probează că s-a ajuns la experiența, măcar parțială, a eului relativ, a non-eului, a non-eului obiectiv, și a non-eului subiectiv, la intuiția vastității lor atotcuprinzătoare, la vacuitatea fericită, unde toate conviețuiesc. Mirela-Ioana BORCHIN: Eu încerc să procesez această componentă biografică a avatarurilor. Dar, în general, cititorul se oprește la text. Și la ceea ce recunoaște el drept creație. Eugen DORCESCU: Iată o împrejurare întru totul concretă, determinată empiric
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
că ne așteaptă neantul, că energia, continuumul conștiinței devin nimic! Mirela-Ioana BORCHIN: Sunteți atât de înfricoșător, și de blând, și de senin. Eugen DORCESCU: De ce înfricoșător? Mirela-Ioana BORCHIN: Pe mine mă sperie tot ce nu pot reprezenta... Perspectiva aceasta a vacuității, pe care mi-o sugerați, este imposibil de reprezentat. Ce va ieși din trupul meu? Eugen DORCESCU: Din trupul tău vei ieși tu, liberă, în lumina increată, în lumina „neapropiată”, vei ieși tu, cea adevărată. Nu vei mai ști ce
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
muros. Alți autori numerotează această lamă a Tarotului cu 22. 21 formând un ciclu complet, 22 înseamnă, de fapt, întoarcerea la 0. 0 sau 22, potrivit simbolisticii numerelor, înseamnă limita cuvântului, acel dincolo de sumă. Dar Nebunul nu este neantul, ci vacuitatea, fana-ul sufiților, când conștiința ființei devine cea a lumii, a totalității umane și materiale de care s-a desprins pentru a merge mai departe. Evident, lectura prozei lui Gh. A. Neagu ne oferă farmecul descoperirii și a altor simboluri
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
vorbește despre “trei nemărginiri”, ce întemeiază versurile acestuia: elementele (“marea, oceanul, dar și cerul, văzduhul”), cultura (“antică îndeosebi”), și adâncurile conștiinței (“sondată...până la ultimile ei profunzimi, până la lumina bazală, până la fundamente, până la intuiția non-dualității a tot ce există, până la întrezărirea vacuității”)*. La convergența acestor trei borne, aparținând deopotrivă lumii materiale, fizice, și celei spirituale, supramundane, înzestrat cu multiple valențe semantice este cuvântul lumină. Esteticește, fundamental, pentru configurarea discursului, lexemul parcurge numeroase trepte semnificative, rafinându-și înțelesul, de la accepțiunile comune, uzuale (radiație
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]