210 matches
-
Simțise încă de la început un curent slab de aer care circula dinspre el spre adâncuri. Asta însemna că acolo, dincolo de peretele pe care se străduia el să-l sfărâme mai era o cavitate, poate tot o peșteră. Se urcase pe vagonet și încercase să privească în interiorul găurii de acolo. Nu vedea nimic, după câțiva metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din nou la lucru. Nu făcea nimic decât să lovească fără încetare în peretele de piatră din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din nou la lucru. Nu făcea nimic decât să lovească fără încetare în peretele de piatră din fața sa, sfărâmând bucăți de mici dimensiuni. Încet, încet, galeria săpată de el înainta. Vagonetul rămânea tot mai departe în urma lui, pentru că șinele se opriseră în apropierea locului unde se produsese explozia, iar el pierdea tot mai mult timp cu transportul materialului rezultat din excavare. Ieșise cu vagonetul la descărcat și acum se întorcea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Încet, încet, galeria săpată de el înainta. Vagonetul rămânea tot mai departe în urma lui, pentru că șinele se opriseră în apropierea locului unde se produsese explozia, iar el pierdea tot mai mult timp cu transportul materialului rezultat din excavare. Ieșise cu vagonetul la descărcat și acum se întorcea în mină. Era pe podețul din prima cavernă când auzi pentru prima dată zgomotul acela. Era un sunet grav, ca un geamăt ieșit din adânc. Putea să jure că venea din galeria unde lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet de minerit. De unde, dar mai ales, când apucase să aducă toate acele materiale, nu știu. Vom merge împreună, adică eu și cu tine și vei vedea cu ochii tăi tot ce-ți spun eu acum. Am trecut apa din adân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vuietul râului subteran rămăsese în urmă, acum liniștea era deplină. Pereții înguști îl apăsau, ar fi trebuit să audă zgomotele ciocanelor de abataj ori hârșâitul lopeților cu care încărcau pietrele. Două cazmale și un târnăcop zăceau pe jos, chiar lângă vagonetul pe care îl găsiseră în mina părăsită și pe care îl foloseau și ei ca să scoată materialul excavat din grotă. Dincolo de acesta, galeria mai continua câțiva metri după care urma peretele prăbușit pe care încercau să-l perforeze. Îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urma peretele prăbușit pe care încercau să-l perforeze. Îi fu suficientă o singură privire ca să se convingă că muncitorii nu erau nici acolo. Uneltele zăceau abandonate la marginea frontului de lucru, dar nu se vedea nici un om. Trecu dincolo de vagonet și se apropie de peretele de piatră. Plimbă raza lanternei de jur împrejur. Se cunoștea că minerii lucraseră acolo, bucăți de material desprinse din perete zăceau la picioarele sale. Deasupra capului, chiar sub tavan, se vedea o gaură îngustă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre el, ca și cum întreg muntele gemea. O teamă fără margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai stătu pe gânduri, sări înapoi peste vagonetul abandonat și o luă la fugă spre ieșire. Străbătu podul de lemn în viteză și nu se opri decât când ajunse la gura peșterii. Aici, rămase o clipă pe loc, privind în urmă. Galeria pe care o părăsise nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și de cerurile albastre. Opt sute de bărbați care pentru unii nici nu au existat și care se trezeau în fiecare dimineață într-un pat cald și în niște brațe adormite, și nu în tranșee mocirloase, pentru a merge să împingă vagonete, și nu cadavre. Ce noroc chior! Șuierul obuzelor, teama, prietenii care gem și mor la douăzeci de metri de tine, agățați în sârma ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe! În locul lor, viața adevărată, și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
După împușcarea frontului se elibera o cantitate de minereu ce se evacua prin cele mai rudimentare mijloace adică cu lopata sau cu trocul de tablă și cu sapa. Acest material rezultat se arunca într-un rostogol de unde se încărca în vagonete de lemn la acea mină și se scotea la suprafață, mergând la cuptoarele de mercur. Pentru protecția noastră a muncitorilor frontul de lucru era armat cu lemn de brad sub formă trapezoidală care permitea ca dealul să nu rupă lemnul
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
cu ceva semne de om care scrisese mult, și nu ale unui muncitor care voia să spună că muncise pe șantier. Funcția mă obliga să-l ascult cu atenție. - L-am repartizat în echipa care deservea locul unde se manevrau vagonetele pline de minereu pentru descărcare. Aici era o echipa de 6 oameni, noul venit era cumva în plus, dar șeful îl repartizase aici, și trebuia să respect ordinul. Încet-încet omul nostru Tell, era tot mai iubit de cei din echipă
CIRIPITORUL...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367366_a_368695]
-
universului.” Rabindranath Tagore Bătrânul se ridică de pe scaun și se apropie de mine. - Am trecut printr-o asemenea experiență, ca și tine - spuse el - când aveam cincisprezece ani. Mă angajasem la mină, aveam grijă de caii cu care se scoteau vagonetele cu huilă din subteran. Își aprinse pipa, trase două fumuri lungi și continuă: - Într-o dimineață, pe când treceam peste liniile de cale ferată în drum către grajduri, a scăpat un vagonet pe un plan înclinat și m-a izbit în
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
mină, aveam grijă de caii cu care se scoteau vagonetele cu huilă din subteran. Își aprinse pipa, trase două fumuri lungi și continuă: - Într-o dimineață, pe când treceam peste liniile de cale ferată în drum către grajduri, a scăpat un vagonet pe un plan înclinat și m-a izbit în plin. Am căzut secerat, pierzându-mi cunoștința. Nu pentru mult timp însă. Mi-am văzut apoi corpul de undeva de sus, cam de la circa cinci-șase metri. Eram speriat. Nu înțelegeam ce
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
au văzut că sunt viu au răsuflat ușurați. „Da’ știi ce sperietură am tras din pricina ta ?” - zise unul dintre ei. Eram din nou eu, dar simțeam o durere în piept și coaste pe partea stângă, acolo unde m-a izbit vagonetul. Ce zici de asta ? Ce puteam să zic ? Trecusem și eu printr-o asemenea experiență și-l înțelegeam perfect. Moș Trivale (așa era poreclit bătrânul, plecase de trei ori din Valea Jiului și tot de atâtea ori se întorsese înapoi) era
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
să ai dexteritate ca să sari din tren, în așa fel încât să nu te accidentezi. Trebuia să sari înainte și să alergi o vreme, ca să nu cazi și să-ți zdrobești picioarele de pietre. La vale se călătorea și pe vagonete. Erau uneori navete de vagoane încărcate până sus cu bușteni, care mergeau la vale singure, fără locomotivă, doar cu un frânar în față, care controla viteza de mers. Pe o astfel de navetă apărea sau dispărea, clandestin, câte un călător
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
un frânar în față, care controla viteza de mers. Pe o astfel de navetă apărea sau dispărea, clandestin, câte un călător din sat, tolerat de frânar, în funcție de cât de cunoscut era cu acesta. Pe liniile de trenuleț mai circulau și vagonetele de serviciu ale muncitorilor de la calea ferată. Acestea, pe timp de vară, le vedeai încărcate ciorchine cu femei și copii, cu găleți pline de zmeură, afine, ale oamenilor care plecau dis de dimineață la cules prin parchete. Vremurile acelea au
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
inevitabilă. La locul de muncă nu prea vorbea mult. Asculta atât poveștile minerului nostru moș Pipa, despre aur și aurari, adică cei care făceau rost de aur ilegal! După ce ne apropiam de finalul ciclului, moș Pipa ne trimitea să încărcăm vagonetele cu minereu. Fiind ajutorul miner eu eram cel care răspundeam de acest capitol, astfel că al doilea om, fie îl numea minerul, fie îl alegeam singur. Basil s-a oferit singur să meargă cu mine. Am fost surprins când mergând
BASIL CUCERITORUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361850_a_363179]
-
Fiind ajutorul miner eu eram cel care răspundeam de acest capitol, astfel că al doilea om, fie îl numea minerul, fie îl alegeam singur. Basil s-a oferit singur să meargă cu mine. Am fost surprins când mergând să comandăm vagonetele unul dintre deținuții de la transport i-a spus don Basilio! Era doar de câteva zile cu noi și deja deținuții îl cunoșteau! L-am întrebat de unde îl cunoșteau deținuții și atunci mi-a spus că fusese coleg cu ei câțiva
BASIL CUCERITORUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361850_a_363179]
-
necesitau un efort fizic prea mare, fiindcă era cu plămânii în pioneze cum se zicea, adică avea silicoză. Tot la trei luni era programat la sanatoriul TBC pentru repaus. Conform programului de lucru noi trebuia să ne facem planul de vagonete încărcate și trimise la suprafață. Acum aveam un ajutor de nădejde în don Basilio. Colonelul, șeful de la transport ne avea în evidență permanentă asigurându-ne vagonetele necesare. Don Basilio a continuat să-mi povestească viața din prima civilie cum obișnuia
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]
-
TBC pentru repaus. Conform programului de lucru noi trebuia să ne facem planul de vagonete încărcate și trimise la suprafață. Acum aveam un ajutor de nădejde în don Basilio. Colonelul, șeful de la transport ne avea în evidență permanentă asigurându-ne vagonetele necesare. Don Basilio a continuat să-mi povestească viața din prima civilie cum obișnuia să spună despre biografia lui. Organizarea lucrătorilor din banda Zoo, căci toți cei care lucrau la negru erau lucrători; cerșetori, șuți, sau păsările de noapte. De ce
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]
-
către uzina de preparare. Poate nu a fost cea mai bună soluție aleasă, dar totuși a fost acceptată. Se spunea că fusese propusă construirea unui funicular, dar nu se știe de ce nu a fost acceptată. Ecartamentul căii de rulare a vagonetelor era de 75 cm, lucru ce permitea introducerea unor vagonete de mare capacitate, tip Gremby, cu descărcare laterală. Săparea acestui tunel a început din 2 părți: din apropierea uzinei și din subteranul minei Suvarov, de la orizontul -59. De aici se mergea
MINA SUVAROV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362014_a_363343]
-
bună soluție aleasă, dar totuși a fost acceptată. Se spunea că fusese propusă construirea unui funicular, dar nu se știe de ce nu a fost acceptată. Ecartamentul căii de rulare a vagonetelor era de 75 cm, lucru ce permitea introducerea unor vagonete de mare capacitate, tip Gremby, cu descărcare laterală. Săparea acestui tunel a început din 2 părți: din apropierea uzinei și din subteranul minei Suvarov, de la orizontul -59. De aici se mergea cu contrapantă, adică se mergea cu apa în front, iar
MINA SUVAROV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362014_a_363343]
-
De aici se mergea cu contrapantă, adică se mergea cu apa în front, iar de la intrarea de la uzină se mergea cu panta normală, adică în urcare. Cu materialul rezultat din săpare se amenaja noul triaj, de unde urmau să se manevreze vagonetele cu minereu. S-au adus cei mai buni mineri tuneliști din țară. Și cine erau aceștia? Iată o parte din minerii care au participat la săparea acestui tunel: Simion VIȘA și Macavei COSTEA, Macavei COSTINAȘ și Iosif OPRIȘA, Ilie CODILINSCHI
MINA SUVAROV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362014_a_363343]
-
cosmetizat, începe cu primirea lui Băsescu, înconjurat de garda personală și mass-media, într-un cadru sinistru din curtea unei mine închise, părăsite și cu clădirile ruinate, fără geamuri și uși, cu tencuielile căzute și acoperișurile duse, iar în fundal niște vagonete ruginite și bălării. În acest cadru de ruina nepăsării, Băsescu s-a purtat indiferent și relaxat, cu o mână în buzunar ca politicienii americani iar cu cealaltă despicând aerul, în sus și-n jos, spunând banalități de piață. La vederea
ŞI NOI AM FOST LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354852_a_356181]
-
al circuitului turistic, deși eram, ca de obicei, incognito. Ne-am obișnuit, însă, cu locurile invadate de turiști. Unde vezi o coadă fremătând te postezi la ea. Metehne comuniste!?! În ciuda mărimii, suntem preluați în mai puțin de 10 minute de vagonetele funicularului și depuși în partea de sus a insulei, la Anacapri. Capra Anei! Nu prea mai sunt caprine, dar asta e o altă poveste. Antică. De pe timpul lui Octavian Augustus, care a preluat insula dând la schimb o alta mult
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (2) – CAPRI & POMPEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355037_a_356366]
-
nici dacă și-ar fi făcut el calcule amănunțite, ca atunci cînd era miner și trebuia să se gîndească cum să atace peretele de cărbune, ca să dea jos bucăți cît mai mari și să trimită cu echipa lui mai multe vagonete la suprafață și să încaseze mai mulți bani, nu ar fi găsit o muiere mai bună ca asta, harnică de se crucea lumea și iubăreață ca o adolescentă, că nici nu trebuia să tragă el de ea, că o și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]